Unele medicamente comune, inclusiv unele disponibile fără rețetă, ar putea avea efecte negative asupra sănătății creierului pe termen lung.
Datele vin în principal din studii observaționale, ceea ce înseamnă că nu dovedesc direct o relație cauză-efect, dar ridică suficiente semne de întrebare încât experții să recomande prudență.
În paralel, alte tratamente – precum cele pentru hipertensiune sau statinele – sunt asociate cu un risc mai mic de demență, ceea ce arată cât de complexă este relația dintre medicație și sănătatea cognitivă.
Antihistaminicele: efect direct asupra memoriei
Cele mai solide dovezi vizează o clasă de medicamente numite anticolinergice, care blochează acetilcolina – un neurotransmițător esențial pentru memorie și atenție.
Antihistaminicele de generație veche, folosite pentru alergii sau ca somnifere fără rețetă, intră în această categorie.
Pe termen scurt, ele pot provoca:
- somnolență
- tulburări de memorie
Pe termen lung, mai multe studii le asociază cu o creștere a riscului de demență cu aproximativ 50%, în special la persoanele care le folosesc zilnic, timp de ani întregi.
„Utilizarea ocazională este puțin probabil să crească riscul, dar folosirea cronică este problematică”, explică Shelly Gray, profesor la University of Washington.
Antihistaminicele mai noi (de generația a doua) nu au acest efect și sunt considerate alternative mai sigure.
Antipsihoticele: între tratament necesar și risc
În cazul medicamentelor antipsihotice, relația este mai dificil de interpretat, scrie New York Times.
Mai multe studii le asociază cu:
- risc crescut de demență
- afectare cognitivă la persoane de vârstă medie
- mortalitate mai mare la pacienții cu demență
Problema este că aceste medicamente sunt prescrise pentru afecțiuni (precum psihoze sau depresie severă) care pot fi ele însele factori de risc sau chiar simptome timpurii ale demenței.
„Dacă sunt necesare, trebuie luate. Beneficiul imediat depășește riscul potențial pe termen lung”, spune David Llewellyn, profesor la University of Exeter.
Totuși, există o tendință clară de a reduce utilizarea lor, mai ales pentru controlul comportamentului la pacienții deja diagnosticați cu demență.
Benzodiazepinele: legătura rămâne neclară
Benzodiazepinele, utilizate pentru anxietate și insomnie, au fost asociate în unele studii cu:
- declin cognitiv
- delir
- risc crescut de căderi
Din acest motiv, American Geriatrics Society recomandă evitarea lor la vârstnici.
Totuși, dovezile nu sunt consistente. Unele cercetări sugerează că nu medicamentele în sine, ci problemele pentru care sunt prescrise (anxietate, tulburări de somn) ar putea explica riscul crescut.
Un studiu care a analizat pacienți ce luau benzodiazepine pentru dureri de spate (o afecțiune fără legătură cu demența) nu a găsit nicio asociere între tratament și apariția bolii.
„Nu vedem această legătură, dar este nevoie de cercetări suplimentare”, spune Geoffrey Joyce, profesor la University of Southern California.
Inhibitorii pompei de protoni: ipoteza deficitului de vitamina B12
Medicamentele pentru reflux gastric (inhibitori ai pompei de protoni) au generat rezultate contradictorii.
Unele studii au indicat un risc crescut de demență, altele nu au confirmat această asociere.
Una dintre ipoteze este că aceste medicamente pot duce la deficit de vitamina B12, care este legat de afectarea cognitivă.
Totuși, unul dintre puținele studii clinice controlate nu a găsit o creștere a riscului după trei ani de utilizare, ceea ce sugerează că legătura nu este clar stabilită.
Mesajul principal al experților nu este să renunțăm la tratamente, ci să le folosim informat și justificat medical.
În special în cazul persoanelor în vârstă, alegerea medicamentelor și durata tratamentului ar trebui discutate atent cu medicul, pentru a reduce orice risc inutil asupra sănătății creierului.