Un vaccin a cărui aprobare a intrat pe ultima sută de metri ar putea repune lucrurile cât mai repede în normalitate, dar bugetul Uniunii Europene, inclusiv cel dedicat redresării post-COVID 19, este blocat de ceea ce e denunțat ca fiind ”șantajul” Ungariei și al Poloniei, sprijinite din culise de Slovenia.
Citește toate textele din rubrica Spot on Europe realizate de Magda Grădinaru
Guvernele de la Budapesta și Varșovia își continuă astfel politica de sfidare a Uniunii Europene, care a și dus la declanșarea procedurii de activare a Articolului 7, în spețe separate.
Nemulțumite de prevederea condiționării fondurilor europene de respectarea normelor statului de drept, cele două au folosit o ultimă carte de pe masă: dreptul de veto pentru a bloca bugetul european.
Șantaj!, spun celelalte state UE. Oligarhie europeană, acuză în replică Varșovia și Budapesta.
Dar care e soluția și mai ales unde e compromisul rezonabil, dacă există?, l-am întrebat pe europarlamentarul Nicolae Ștefănuță (Renew Europe), într-un dialog pentru SpotMedia.ro.
În ce stadiu sunt acum negocierile pentru buget?
Sunt în stadiul președinției. Este bine că suntem sub președinția germană a Consiliului Uniunii Europene, pentru că pe ea stă foarte multă presiune, dar are și multă putere de negociere.
Deci cumva eu presimt că înainte de 10 decembrie, când este prevăzut următorul summit, deja președinția germană să vină cu o soluție, negociată cu statele care se opun, deocamdată.
Cum s-a ajuns în situația în care se folosesc termeni duri - șantaj, manipulare ideologică? Uniunea Europeană spune că statul de drept nu e o ideologie care să cadă la negociere.
Ai folosit foarte bine termenul de șantaj, despre asta e și vorba. Dacă te uiți la populațiile Ungariei, Poloniei, Sloveniei, ele sunt în cea mai mare parte de acord cu mecanismul acesta ce leagă statul de drept cu fondurile.
Nici cetățenii nu își doresc hoție, nu își doresc fonduri europene care să ajungă în buzunarele prietenilor lui Viktor Orban, de exemplu. Chiar votanți lui nu sunt de acord cu așa ceva.
Am văzut un sondaj care spunea că 70% dintre cetățenii maghiari sunt pentru acest mecanism al statului de drept.
Îmi doresc să nu confundăm guvernele celor două state, și l-aș adăuga și pe cel sloven, cu populațiile statelor respective. Practic, aceste două guverne, cu sprijinul din culise deocamdată al slovenului Janez Janša, folosesc un instrument de negociere. Ei cred că așa, strângând cu ușa pe ceilalți parteneri, mai obțin câte una sau câte alta, pe ultima sută de metri.
Cred că negocierile acestea vor lăsa urme și acest șantaj nu va fi uitat prea ușor de Uniunea Europeană.
Cât despre ideologie, să fim serioși, democrația nu este o ideologie, justiția nu este o ideologie, sunt pilonii statelor membre ale UE, sunt cele mai importante valori, sunt în Tratatul Uniunii Europene, sunt ceea ce am spus că vom respecta atunci când, în anii 1990, ne chinuiam să aderăm la Uniunea Europeană, acele principii de la Copenhaga. Aceste principii sunt bine știute de decenii întregi, nu sunt ideologii, așa cum încearcă să portretizeze Viktor Orban.
Ungaria și Polonia denunță totuși că tocmai normele Uniunii Europene nu sunt unitare, că ar fi o dublă măsură în rapoartele instituțiilor UE privind justiția, statul de drept. Poate fi ceva adevărat, e o dublă măsură aici?
Eu pot să spun nu ca europarlamentar, ci ca un cetățean care a locuit în Europa Occidentală o bună parte din carieră, că niciodată nu mi-a fost frică să merg în justiție sau că actul justiției nu va fi echitabil.
Acest lucru nu se poate spune în toate statele Europei de Est, de aceea, avem și acele programe de monitorizare, de aceea, a ieșit jumătate de milion de oameni în februarie 2017 în București. Dacă noi aveam toate lucrurile acelea clarificate, nu mai aveam nevoie de demonstrații, nu mai aveam nevoie să răsturnăm guvernul PSD, pentru toate lucrurile inacceptabile pe care le făcea.
Mă bucur mult că există Uniunea Europeană, care să apere statul de drept. Vedeți că statul de drept este atacat în multe locuri în lume, inclusiv, până recent, în Statele Unite. Noroc că cele trei puteri care constituie schema constituțională în Statele Unite au rezistat asaltului asupra uneia dintre ele.
La fel trebuie să se întâmple și în Europa. Fără stat de drept, fără justiție previzibilă, corectă nu vom avea nici economie funcțională, pentru că acele companii care își doresc să investească nu vor veni, dacă nu au garanția unui sistem de justiție corect și echitabil, care să apere drepturile oricărui cetățean european în mod egal.
Am adus discuția aici, pentru că problema s-a pus și în alți termeni, aceia ai limitei Uniunii Europene. E o problemă de stat de drept, izolată, în Ungaria și Polonia sau suntem în fața unei teme mai largi, care privește competențele și limitele UE, pe de o parte, și suveranitatea statelor membre, pe de altă parte?
Eu cred că este o problemă reală de stat de drept și acei lideri guvernamentali politici se simt amenințați. Orban se simte amenințat pentru toți prietenii lui care au primit terenuri la Balaton - și toată lumea în Ungaria știe că aceste lucruri se întâmplă - și atunci el folosește Guvernul pentru o problemă personală.
Este, într-un fel, la fel cu ce au făcut comuniștii în România, unde Nicolae Ceaușescu și PCR se foloseau, atunci când aveau nevoie de internaționalism, de mecanismele lumii vestice, doar ca să-și consolideze puterea absolută. Deci practic nu era o chestiune de credință în valorile europene, ci era oportunism cras. Și cred că aici este vorba despre același lucru.
Dar cine îl protejează atât de bine pe Viktor Orban în Uniunea Europeană, încât acesta să fie, cum a fost în ultimii ani, acest one-man show?
Viktor Orban este membru al PPE. Nu vreau să fac dezbaterea asta politică, dar mi se pare de neconceput că este, azi, membru al Partidului Popular European.
Mi se pare că acolo trebuie luate niște decizii, nu se poate să ai un partid naționalist care nu se mai potrivește cu valorile PPE.
Are niște prieteni în acest partid care îl susțin, e o problemă internă a PPE și trebuie să o trateze mult mai serios decât o face acum.
Să fiu drept și nepartizan, mulți dau argumentul acesta: dacă îi alungăm din PPE, va crește extrema drepta, va crește Jobbik. Eu nu cred în acest argument. Avem o opoziție fermă în Ungaria, prin Momentum și alte partide, care sunt alternativă foarte certă la ce se întâmplă acum și una europeană.
Nu înseamnă că dacă Orban va fi lăsat din brațe, va crește Jobbik. Dimpotrivă, susținerea pe care o dă PPE-ul crește FIDESZ-ul.
Am vorbit despre Viktor Orban, dar avem și cazul polonez, unde substratul ideologic e mai serios.
Polonia este o țară mai conservatoare, în care tradițiile catolice sunt foarte importante. Trebuie să confirmăm și să respectăm acest lucru. Uniunea Europeană nu are instrumente ideologice împotriva credințelor, împotriva tradițiilor, nu despre asta este vorba.
Aceste tradiții însă se opresc acolo unde drepturile omului încep, unde statul de drept începe, așa funcționează în toate statele lumii democratice. Și ei o știu, o știe și Kaczynski, o știe și PiS, nu este o știre, nu e vorba de o ideologie, e vorba despre o realitate a statelor moderne, democratice.
Care ar putea fi soluțiile de ieșire din impas? Pe masă avem această propunere, a încheierii unui acord între celelalte state membre, cu excepția celor trei, pentru bugetul de redresare.
Nu îmi doresc acest rezultat, pentru că ar fi penalizați cetățenii celor trei state și cred că nici ei nu își permit să facă o astfel de manevră.
Toată săptămâna am citit diverse analize, am văzut că în presa germană se vorbea că răbdarea are o limită: Dacă nu vreți și nu vreți să fiți în UE, spunea un editorialist, puteți fi state partenere, nu trebuie neapărat să fiți state membre. Mie mi se pare însă o retorică periculoasă, pentru că ungurii, polonezii, slovenii sunt europeni și cred în Uniunea Europeană.
Vă imaginați o Românie care să nu aibă graniță cu un stat membru al UE, prin care să avem acces la coridorul vestic? Ar fi un dezastru.
Există temerea reală că UE ar putea repeta greșelile din Brexit cu aceste state recalcitrante?
Există această temere. Cred că UE trebuie să își facă o introspecție cu ce s-a întâmplat în Brexit. Am văzut că și poporul britanic începe să regrete plecarea din Uniunea Europeană, am văzut că un maxim istoric al aprobării față de UE este realitatea de acum.
Nu cred însă într-o revenire a Marii Britanii în următorul deceniu în Uniunea Europeană, pentru că procesele politice iau ani mulți, dar îmi doresc ca UE să țină Marea Britanie aproape, avem interese comune mari.
Sunt multe pe agenda președinției germane: Brexit-ul, problemele din Mediterana de Est, blocarea bugetului, deși avem vaccinul anti-COVID 19 aproape gata.
A propos de iliberalism: dacă nu aveam acest sistem liberal, nu aveam un vaccin, în mai puțin de un an. Acel vaccin a fost realizat de un conglomerat internațional, din care au făcut parte mai mulți cercetători, niște cercetători de origine turcă au fost la baza descoperirii unuia dintre vaccinuri. Practic, lumea în care trăim este cea care încurajează schimburile.
Lumea pe care și-o doresc dictatorii lumii e una de separare. Suveranismul nu ar fi dat un vaccin în timp atât de scurt.
Gândiți-vă cum ar fi fost dacă România nu era în Uniunea Europeană. Nu aveam nici echipamente de protecție, nu aveam tot ajutorul de relansare care vine acum, nu aveam nici accesul la vaccin, pe care îl vom avea acum, prin UE.
Ai amintit de alegerile din SUA. Rezultatul de acolo mai temperează cumva valul aceasta populist și pe cel illiberal, să menținem termenul?
Da, eu am ținut la acest rezultat, l-am sperat, pentru că felul în care lumea este organizată, bazat pe libertăți, pe drepturile omului, pe libera circulație era în pericol.
Chiar dacă noi îl apăram în Uniunea Europeană, fără Statele Unite noi nu puteam conduce căruța aceasta mare a lumii, a democrației. Avem nevoie de un partener ca SUA și practic candidatul care garanta acest drum era Joe Biden.
Riscam, la o reconfirmare a lui Trump, la o severitate și mai mare a politicilor lui, la o închidere și mai mare a Statelor Unite și nu ar fi fost un rezultat dorit. Rămâne acum problema, pentru Joe Biden, că jumătate din țară l-a ales pe celălalt candidat și crede în mod real și pasionat în politicile lui.
Donald Trump a speculat un curent existent, el a văzut fricile oamenilor și a încercat să le speculeze. Însă cei patru ani de președinție au arătat că el nu înțelege să fie un administrator al SUA.
O ultimă întrebare. În SUA am văzut anunțul că va începe vaccinarea undeva după 12 decembrie. Cum stăm în UE, cât de aproape suntem de începerea vaccinării anti-COVID 19?
Am înțeles că și în România s-a anunțat că începe vaccinarea în decembrie. Am stat tot weekendul ca un Sherlock Holmes și m-am uitat pe datele concrete. În State, vaccinul produs de Moderna și cel produs de Pfizer urmează autorizarea de către organismele lor abilitate undeva la mijlocul lui decembrie, urmând ca la câteva zile distanță să poată fi pus pe piață.
Nu e similar pentru noi.
Agenția Europeană a Medicamentului este și ea sesizată în regim de urgență, dar eu știu de următoarele date, de la sursă, de la comisarul european pe Sănătate: vom avea 40 de milioane de doze în decembrie – ianuarie, cu prioritate pentru cadrele medicale, care sunt în prima linie a acestei lupte, urmând ca în februarie – martie să avem câte o sută de milioane de doze în fiecare lună, repartizate proporțional cu populația în toate statele UE.
Practic, dacă cineva face promisiuni înainte de termen, le face pe propria barbă și populist. Eu nu cred că înainte de ianuarie vom avea vaccinul și o spun cu responsabilitate, pentru că oamenii nu trebuie mințiți în context de criză.
Mai e puțin, haideți să strângem rândurile, pentru că de asta depind și economia, și sănătatea noastră.