Combustibilul celor revoltați de clipul în care merdeneaua făcută cu margarină era desconsiderată în favoarea croissantului copt cu unt nu e sărăcia, ci disprețul perceput în mod repetat.
Ce s-a întâmplat
Cofondatorul localului La Mița Biciclista, Edmond Niculușcă, a postat pe rețelele sociale la sfârșitul săptămânii trecute un clip video în care și-a dorit să laude croissantele care se vând la patiseria lui. La Mița Biciclista, numit și Stabiliment Creativ, e un loc dichisit, cu restaurant, cafenea, patiserie, librărie și sală de expoziții unde au loc evenimente interesante. Niculușcă nu a vorbit, însă, din fața Stabilimentului său, ci din fața Patiseriei Amzei, cunoscută de bucureșteni ca „La Nea Mihai” și pe care a încercat să o ducă în derizoriu, dimpreună cu cei care mănâncă merdenele:
„Toți cunoaștem tipul ăsta de om, e super convins că cea mai bună patiserie din lume e la Nea Mihai, la colțul blocului. Pare că toată viața a gustat doar margarină și spărtură de brânză (…). Omul ăsta nu e singur pe lume, e o specie”.
Clipul lui Niculușcă a devenit viral și mii de mesaje de enervare, ironice sau chiar glume au fost publicate pe rețelele sociale. Autorul și-a cerut scuze, iar pe site-ul Stabilimentului a fost postat un text cu părere de rău pentru cei care „au fost jigniți”, cu regretul că „nu au fost onorate două valori importante: buna vecinătate și bunul gust”. În schimb, Nea Mihai a mulțumit modest pentru susținere și a spus că nu vrea „războaie, rivalități sau polemici”.
Locurile și simbolurile lor
Mița Biciclista, prima femeie care ar fi mers pe bicicletă în București, pe numele ei Maria Mihăescu, ar fi primit casa care-i poartă azi numele chiar de la Regele Ferdinand. Clădirea, construită în 1908 cu accente Art Nouveau, a fost renovată în 2022 și lansată cu un mare bal, o formă de recuperare a vieții interbelice de lux.
La 150 de metri de această casă impunătoare, pe partea cealaltă a Pieței Amzei, se află Patiseria lui Nea Mihai, care din 1985 de când s-a întors din armată face aici cu familia lui celebrele merdenele, despre care se spune că ar fi cele mai bune din București. Patiseria lui Nea Mihai a fost aleasă de Netflix pentru a face reclamă serialului Emily in Paris. Tatăl lui Nea Mihai a venit în anii 1980 cu o rețetă din Dobrogea și a început să facă plăcinte în acest loc, în care funcționa o patiserie încă din 1912.
Bucureștiul merită să recupereze ambele locuri, unul cu o istorie a vieții ușoare, până la confiscarea casei sub regimul comunist, celălalt cu un trecut care a traversat tot secolul 20 și apoi întreaga tranziție. Cele două afaceri conțin și azi germenele trecutului: Casa Mița Biciclista are datorii de 13,5 milioane de lei, inclusiv la Fisc, potrivit DeFapt.ro, care relatează, că anul trecut, Patiseria Amzei ar fi avut un profit de peste 500.000 de lei, în vreme ce Mița ar fi înregistrat o pierdere de 4,3 milioane de lei.
Între cele două locuri există un conflict simbolic, transformat de clipul video într-un laborator sociologic. Preferințele alimentare funcționează ca etichete de clasă și din această perspectivă clipul sugerează un act de violență simbolică: impunerea unei ierarhii de gust, ca și cum acest lucru ar fi fost natural și evident. Publicul a refuzat însă clasificarea, așa că, în locul croissantului mâncat în cafeneaua clădirii de lux, oamenii au preferat merdeneaua, un consum ostentativ: al modestiei și al solidarității, deci cu sens invers, în care statutul moral îl înlocuiește pe cel economic.
Ce înseamnă merdeneaua
În eseul „Sarmale și non-locuri. O apologie a tabietului”, antropologul Vintilă Mihăilescu (în Apologia pîrleazului, Polirom, Iași, 2015) scria că „gustul și mirosul sunt cei mai tiranici rânduitori”, iar ordinea tabietului „transformă spațiul în loc”, prin opoziție cu mall-ul sau fast-food-ul. Altfel spus coada din ultimii 40 de ani de la geamul lui Nea Mihai e un tabiet colectiv tocmai fiindcă e un gest ritualic care a transformat un spațiu comercial într-un loc al copilăriei, al memoriei.
Atacul asupra merdenelei făcute cu margarină și „spărtură de brânză” nu a fost perceput ca o opinie culinară, ci ca un atac asupra rânduielii cotidiene a bucureștenilor. Această grilă descrisă de Mihăilescu explică de altfel și vulnerabilitatea localului de lux: croissantul e delocalizat, e globalizat, e relativ la fel la Paris, la Viena și la București, în vreme ce merdeneaua de la geamul lui Nea Mihai este particularitatea ireductibilă a locului.
Scandalul merdenele vs. croissante a atras Institutul de Lingvistică, Sindicatul polițiștilor, o ambasadă, parlamentari de diferite culori, nu neapărat pentru că erau interesați, ci mai degrabă fiindcă indignarea colectivă le-a oferit o scenă cu un public garantat. Mecanismul a rulat complet: disprețul perceput în mesajul dat de Stabilimentul de lux care dus la amplificarea indignării, care a determinat anexarea politică.
Declanșatorul crizei a fost lipsa de respect, nu diferența de venit, dar acest microlaborator al conflictului nu ne spune nimic despre crizele mari, face însă vizibil un lanț cauzal: disprețul perceput care duce la indignare morală – care se amplifică algoritmic pe rețele, care duce la mobilizare offline – care (poate) duce mai departe la anexare politică.
Mecanismul care a adus oamenii la coada merdenelelor în 24 de ore, poate funcționa și la teme mai mari. S-a dovedit în 2017 la Ordonanța de Urgență 13. Acum, miza a fost mică, nu au existat interese economice, dezinformare externă, clivaje preexistente și totuși mecanismul a mobilizat strada.
În Piața Amzei nu a fost testată apetența pentru merdenele, ci timpul de reacție al unei societăți la percepția disprețului, care s-a dovedit a fi sub 24 de ore.
Autor: Sabina Fati
Lucian Rotar: Diaspora este o prelungire a României. Povestea antreprenorului care construiește punți între Franța și România
Un compus din citrice, efect neașteptat asupra ficatului - Studiu
CFR Cluj primește o nouă lovitură
Se termină banii din PNRR, iar 86 de kilometri de autostradă rămân neterminați. Cine va plăti lucrările
