De la o vreme încoace, o înaltă față biserisească de prin Constanța ne uluiește pe noi, enoriașii de rând, și îi consternează chiar pe înalții ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, cu inepțiile sale fără egal și, mai ales, fără nicio legătură cu misiunea duhovnicească pentru care a fost investit domnia sa.
Prin vorbirea sa neautorizată de nimeni, IPS Teodosie a ajuns personaj de poveste, ceva precum moș Teacă, Haplea, Păcală, Stan și Bran și, bineînțeles, nemuritorul Bulă. Dar, spre deosebire de toți aceștia, care spuneau lucruri trăsnite numai pe cont propriu, ierarhul constănțean pare să vorbească în numele unei respectate instituții duhovncești a țării – BOR.
Biserica Ortodoxă Română se distanțează în declarații tranșante față de reprezentantul său în teritoriul dobrogean, dar acesta nu pare prea deranjat de distanțările ierarhului superior. Atitudinea dobrogeanului sună ca un fel de je m’en fiche, în fața declarațiilor date de superiori.
În schimb, ne miraliază cu propriile declarații, ceva care te lasă perplex. Citez: „Doar Dumnezeu poate să-mi dea mie sancţiune! Eu am vorbit în numele lui Dumnezeu, iar credincioşii m-au urmat”.
Ciudată pretenția asta a arhiepiscopului tomitan cum că el este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu însuși, în numele Căruia vorbește el. Mai mult, cele spuse sună ca o adevărată declarație de independență a sa, față de toți ierarhii BOR, care nu-l pot sancționa.
Nu-mi pot explica atâta îndrăzneală, ca să nu-i pun tupeu, din partea celui în cauză decât prin faptul că ceva îi oprește pe mai-marii BOR să acționeze dur și eficient asupra zvânturaticului arhiepiscop.
Citeam astă primăvară, în presă, un document ce i-a fost trimis de către cancelaria Sfântului Sinod, „din încredințarea” patriarhului Daniel. Citez, cu privire la vorbirile înaltei sutane dobrogene:
„...au creat discuții aprinse în media și au adus deservicii de imagine Bisericii Ortodoxe, mai ales că au fost însoțite de o atitudine provocatoare, de lipsă de tact pastoral și de comunicarea deficitară cu autoritatea bisericească superioară, fapt care exprimă un duh de indisciplină și de răzvrătire”.
Rămân stupefiat. Cum așa, cineva aduce deservicii de imagine însăși Bisericii, iar aceasta se mulțumește se facă un simplu comentariu, ca orice prezentator de la o oarecare televiziune!
Eu știam că Biserica pune mare preț pe propria imagine, de dragul căreia a înălțat catedrale, le-a împodobit cu icoane, își îmbracă slujbașii în odăjdii aurite, iar aurul și argintul sclipesc pe toate sculele din protocolul sacru al slujbei: cristelnița, potirul, lingurița, pocalul, cădelnița și multe altele.
Pe scurt, să umbrești cât de puțin imaginea Bisericii, asta se cheamă blasfemie, nu?
Ei bine, nu. Căci n-au avut nicio urmare – dar absolut niciuna – faptele înaltului prelat constănțean, blamate de Sfântul Sinod. Auzi, nicio urmare după ce înaltul prelat s-a făcut vinovat de răzvrătire, indisciplină, atitudine povocatoare, comunicare deficitară și lipsă de tact, adică tot ce poate macula mai rău imaginea Bisericii, dacă este trecut cu vederea.
Nestingherit de acuzațiile emise la adresa sa din partea ierarhilor superiori, arhiepiscopul tomitan face în continuare pe Spartacus și se complace chiar, răzvrătindu-se împotriva ierarhilor săi, cei care pretind că se distanțează de el. Ca să vezi, se distanțează, dar nu se simt deranjați, când află că au vorbit cu toții la bec!
Trăgând linie, rămâi cu impresia că șefii nu acționează practic, ca să-l pună la respect pe răzvrătit, dobrogeanul rămâne ferm și iremediabil pe poziția sa.
Îi sfidează în continuare pe credincioși, îi înfruntă pe înalții ierarhi, își extinde bășcălia peste știința de care beneficiază chiar el.
Beneficiază atunci când umblă la robinet să-i vină apă caldă acasă, când întoarce butoanele aragazului, când reglează temperatura la calorifer, când se deplasează cu limuzina prin județ sau cu avionul pe continent, când ascultă știri la televizor, când vorbește la telefon și, în cele din urmă când ne sfidează pe noi, toți, creștinii de rând, etichetându-ne ca turmă, cal sau catâr – bineînțeles, tot televizat.
Iar faptele acestea nu se petrec în vreo primărie uitată dintr-o comună oarecare, cum ar putea crede cineva, ci într-o înaltă instituție duhovnicească, respectată de noi, ca și cum n-am observa derapajele celui care ar trebui să impună respect în jurul său!
Am ajuns să se întrebe presa străină ce partid extremist o fi slujind Biserica din România și chiar cine finanțează asemenea bătaie de joc.
Una peste alta, IPS Teodosie, în loc să adopte tactul pastoral recomandat unei fețe bisericești, se amestecă exact acolo unde nu-i fierbe oala.
O minte lucidă pricepe greu pentru ce încearcă domnia sa să semene îndoiala cu privire la eficiența vaccinurilor, cel mai sigur mod de apărare, recunoscut la nivel mondial, împotriva cumplitei pandemii.
Mă întreb retoric, dacă uciderea unui om se numește omor și se pedepsește de lege, cum se numește și cum se pedepsește, oare, îndemnul la fapte care duc la moartea a zeci, poate sute, poate mii de oameni, fără altă vină decât aceea de a-i fi urmat sfatul? Știu cum se numește, dar mi-e groază să pronunț cuvânul.
Patriarhia Română l-a avertizat pe arhiepscop sever, cu subiect și predicat: „Trebuie distins in mod clar între problema certificatului verde, care e nuanțată, si îndemnul unui cleric împotriva vaccinarii. Ultimul e total dezavuat de Biserică”.
Nici nu se poate mai clar. Îndemnul „unui cleric” împotriva vaccinării este total dezavuat de Biserică. Așa rostea purtătorul de cuvânt al BOR, domnul Vasile Bănescu, într-o declarație publicată în octombrie.
Dar, vai, respectivul „un cleric” n-a înțeles sensul cuvintelor ce veneau ca un blam la adresa sa, din partea celui mai înalt nivel al BOR.
Ce ar fi avut dânsul de făcut, corect, la primirea blamului? Una din două: ori să se lepede de îndemnurile sale, dezavuate de Biserică, ori să alerge la ierarhii săi superiori, ca să le explice motivația sa, ca să clarifice la nivelul BOR, nu să se dea în spectacol în fața credincioșilor. Greșesc eu cumva?
IPS Teodosie a ales-o pe a treia. Iertați-mi expresia, a ales să facă pe mortu’n păpușoi. Adică, mai decent spus, pe niznai. Sfidându-și superiorii, se comportă în continuare ca și cum n-ar fi fost tratat cu repetate voturi de blam, menite să-l pună la punct.
Admonestat sever de către Patriarhie (prin purtărorul de cuvânt), IPS Teodosie s-a apucat să lanseze un fel de apel antivaccin și mai strașnic, într-o formă parcă anume făcută, ca să li se zburlească în cap părul credincioșilor. Citez:
„Se vorbeşte despre cal sau catâr, care nu pricep şi nu pot să meargă unde îi trimiţi dacă nu îi dirijezi cu zăbală şi cu frâu. Iată aşa au fost oamenii, trimişi în turmă să se vaccineze, fără să fie testaţi, că, dacă deja sunt bolnavi şi se vaccinează, mor”.
Mă întreb, cu ce scop folosește domnia sa etichete precum „turmă”, „cal” sau „catâr”, la adresa celor care se vaccinează? Cu ce scop face trimitere la zăbală și frâu, parcă anume să aminească și de bici sau de cnut? Cu scopul evident ca oamenilor, asimilați cu animalele și amenințați cu zăbala și frâul, să li se facă părul măciucă și lehamite, când aud de vaccin.
M-aș mai întreba multe, dar nu mi-am propus o dizertație pentru descalificarea originalului arhiepiscop. Nu-mi permit și nici nu am căderea s-o fac. Dar îmi pot permite să observ că nici un ÎPS nu-și poate permite orice. Misiunea sa este numai întru cele duhovnicești.
Dacă se năpustește întru cele lumești înseamnă că a trecut linia roșie, înseamnă că le-a depășit pe cele duhovnicești și ne vorbește despre știință, vaccin sau virusologie, domenii frumoase, la care însă domnia sa se uită cam ca pisica la calendar.
Regret să observ câtă debusolare produce în rândul credincioșilor războiul televizat dintre un nedisciplinat în sutană și o instituție sacră și respectată, care nu poate, nu dorește sau nu se încumetă să-l pună la punct pe răzvrătit, creând impresia că nimeni nu are ac de cojocul lui.
Cum, nimeni? Nici măcar PF Patriarh, sub ai cărui ochi se desfășoară acest război de operetă, nefolositor nimănui și dăunător tuturor?