Procesul lui Lindsay Clancy, femeia din Massachusetts care și-a ucis cei trei copii în 2023, s-a încheiat vineri fără verdict, după ce juriul nu a reușit să ajungă la o decizie unanimă în șapte zile de deliberări.
Judecătorul William Sullivan a declarat „mistrial” – anularea procesului din cauza imposibilității juriului de a da un verdict – după ce jurații au anunțat în repetate rânduri că sunt blocați. Procurorii pot cere acum un nou proces, dar nu au anunțat încă dacă o vor face, relatează Reuters.
Cazul nu a avut de lămurit cine i-a ucis pe copii. Lindsay Clancy a recunoscut faptele.
În ianuarie 2023, ea și-a strangulat cei trei copii – Cora, de 5 ani, Dawson, de 3 ani, și Callan, de 8 luni – cu benzi elastice pentru exerciții, în casa familiei din Duxbury. Apoi a încercat să se sinucidă, aruncându-se de la etaj, și a rămas paralizată.
Întrebarea în jurul căreia s-a purtat întregul proces a fost alta: era Lindsay Clancy responsabilă penal pentru ceea ce făcea sau se afla într-o stare psihotică atât de gravă încât nu mai putea înțelege caracterul faptelor sale?
Un jurat a blocat consensul
În ultimele zile ale deliberărilor a devenit clar că blocajul se concentra în jurul unui singur membru al juriului.
Șeful juriului i-a transmis judecătorului, în numele celorlalți 11 membri, că un jurat ar fi recunoscut existența unei îndoieli, dar refuza să o aplice atunci când analiza verdictul. Pentru o condamnare pentru omor de gradul întâi, acuzarea trebuia să dovedească vinovăția dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Avocatul lui Clancy a cerut îndepărtarea juratului, susținând că acesta nu respectă instrucțiunile instanței. Judecătorul a refuzat.
Apărarea a încercat apoi să obțină intervenția celei mai înalte instanțe din Massachusetts pentru a împiedica declararea anulării procesului, dar fără succes. Vineri, juriul a anunțat din nou că nu poate ajunge la unanimitate, iar judecătorul a închis procesul fără verdict.
Asta nu înseamnă că raportul voturilor a fost neapărat 11 la 1 pentru achitare. Apărarea a sugerat această interpretare, însă voturile individuale ale juraților nu au fost făcute publice.
Psihoză postpartum sau crimă planificată?
Apărarea a susținut că Lindsay Clancy suferea de psihoză postpartum, agravată de tulburări psihice diagnosticate greșit și de tratamentul pe care îl primise.
În lunile dinaintea crimelor, Clancy ceruse în mod repetat ajutor medical, consultase mai mulți specialiști, luase mai multe medicamente psihiatrice și fusese internată într-o unitate psihiatrică. Familia sa a descris în instanță deteriorarea stării sale psihice.
Experții apărării au susținut că ea se afla într-un episod psihotic și că ar fi auzit o voce masculină care i-ar fi spus să-și ucidă copiii.
Procurorii nu au negat problemele sale psihice. Au susținut însă că acestea nu o împiedicau să știe ce face și să înțeleagă că este greșit.
Ca argument, acuzarea a insistat asupra comportamentului ei dinaintea crimelor: Clancy și-a trimis soțul să cumpere mâncare și medicamente și a verificat cât timp îi va lua deplasarea, ceea ce procurorii au prezentat drept dovadă a unei acțiuni calculate și planificate.
Procesul a avut 21 de zile de mărturii, peste 80 de martori și aproximativ 300 de probe, inclusiv opinii contradictorii ale experților asupra stării sale psihice.
Problema care a împărțit juriul
Cazul a ajuns astfel într-o zonă mult mai complicată decât întrebarea dacă o persoană este sau nu bolnavă psihic.
O persoană poate suferi de o boală psihică gravă și totuși să fie considerată responsabilă penal. Pentru apărare era necesar să demonstreze că starea lui Clancy îi afectase în mod fundamental capacitatea de a înțelege ceea ce făcea. Pentru acuzare, elementele de planificare arătau contrariul.
Această tensiune explică și de ce jurații au putut privi aceleași fapte și aceleași mărturii medicale și să ajungă la concluzii complet diferite.
Cazul a reaprins în SUA și o dezbatere mai largă despre psihoza postpartum, o afecțiune rară, dar foarte gravă, și despre cât de bine pot medicina și justiția să stabilească retroactiv ce se întâmpla în mintea unei persoane în momentul unei crime.
De ce cazul a devenit mult mai mult decât un proces
Într-o analiză publicată după declararea anulării procesului, The Atlantic atrage atenția că procesul a devenit pentru public un simbol al unor probleme mult mai largi: pentru unii, dovada unui sistem incapabil să protejeze femeile care trec prin crize psihice după naștere; pentru alții, exemplul riscului ca boala mintală să fie folosită pentru diminuarea responsabilității pentru o crimă extremă.
În jurul procesului s-a format chiar o comunitate de susținătoare ale lui Clancy, multe dintre ele femei care au trecut ele însele prin depresie sau alte probleme psihice postpartum. Sute au venit la tribunal, unele îmbrăcate în roz și purtând mesaje de susținere.
Dar faptul că juriul nu a reușit să ajungă la un verdict arată tocmai cât de greu este să transformi această tragedie într-o concluzie simplă.
Lindsay Clancy și-a ucis copiii. Acest fapt nu a fost contestat. După cinci săptămâni de proces și șapte zile de deliberări, 12 oameni nu au reușit însă să se pună de acord asupra întrebării decisive: cât de responsabilă era pentru ceea ce făcea în acel moment?
Clancy va reveni în instanță pe 29 septembrie, iar procurorii trebuie să decidă dacă vor încerca să o judece din nou.
De ce ne atrag alimentele sărate când suntem la mare? Știința din spatele acestei pofte
Poate Europa să ducă singură un război de mare intensitate? Marile vulnerabilități din planul pentru 2030
CFR Cluj a primit o ofertă concretă de 500.000 de euro pentru Lorenzo Biliboc
Școlile din Cluj-Napoca au primit directivă să trimită câte o clasă de elevi la slujba de la catedrală în prima zi de cursuri. Explicațiile inspectorilor școlari
