Agnes Tuzson (ACS Peak Performance Târgu Mureș) a câștigat ediția 2026 a Xman România, sâmbătă, 6 iunie, spulberând recordul cursei și stabilind un nou record național (neoficial) pe distanța Full Ironman (3,8 km înot, 180 km ciclism, 42,2 km alergare). Ea a trecut linia de finish după 10h15min21sec.
La doar două minute și jumătate în spatele ei, a sosit Noelle Priscilla Dărăbanț Hușanu (Unstoppable Sport Club), după 10h17min56s, cea care și deținea recordul anterior, pe care îl stabilise la Challenge Almere, Amsterdam, în septembrie 2025 (10h16min04s).
În 2025, podiumul general feminin de la Xman România arăta exact la fel, dar ordinea era inversă: Noelle trecea prima linia de sosire în 10h43min12s, iar Agnes își adjudeca locul al doilea cu un timp de 11h16min44s. Atunci, canicula extremă dictase dinamica cursei.
Anul acesta însă, cu o temperatură cu cel puțin 5-6 grade Celsius mai scăzută, ambele sportive s-au autodepășit și au încheiat cursa cu un avantaj mare față de ocupanta locului 3, Beatrice Ologeanu (Unstoppable Sport Club), care a trecut linia de sosire după 10h49min12s.
La masculin, câștigătorul probei lungi a fost Déák Zsombor (Sepsi SIC Sfântu Gheorghe), care a oprit cronometrul la 8h27min07s, cel mai bun timp al cursei Xman, înregistrat în toate cele 16 ediții ale evenimentului de la Oradea. El a fost urmat pe podium de Alexandru Bălan (Seven Sport Club București) și de Kovács Szabolcs (ACS Peak Performance Târgu Mureș).
Câștigătorii, atât Agnes Tuzson, cât și Déák Zsombor au plecat acasă cu câte un bonus de 1.000 de euro oferit de organizatori pentru stabilirea recordurilor.
Dinamica unei curse de infarct: „Știam că mă va ajunge pe bicicletă”
Pentru Agnes Tuzson, gestionarea unui triatlon pe distanță lungă este ca un puzzle în care piesele trebuie așezate cu precizie milimetrică.
„La înot am vrut să mențin un ritm care să nu fie foarte puternic, dar nici confortabil”, povestește Agnes. „La bicicletă mi-am urmărit pulsul, menținându-l între 150 și 160 bpm, astfel încât sistemul digestiv să își poată face treaba. La alergare, în primii 30 km m-am uitat încă la puls, iar după aceea m-am bazat pe senzațiile mele și am fost atentă la reacțiile corpului.”
Miza duelului direct a plutit în aer încă din primele ore. Agnes știa exact unde se află punctele forte ale rivalei sale de la Unstoppable Sport Club și a refuzat să intre în panică atunci când Noelle a preluat inițiativa la proba de ciclism, devenind astfel lidera temporară a cursei:
„Știam că este mai puternică decât mine pe bicicletă și că mă va ajunge după înot. La început am încercat să nu pierd prea mult teren, dar ritmul ei era prea puternic pentru mine. Am văzut că distanța dintre noi creștea, însă nu în aceeași măsură ca la cursa de anul trecut, iar acest lucru m-a liniștit. Aveam încredere că o voi putea ajunge la alergare.”
Foto: Timișoara Triathlon 2025
Răsturnarea de situație a venit pe traseul de maraton, unde Agnes a recuperat ecartul, deși configurația buclelor de alergare a indus inițial o ușoară confuzie:
„La alergare, când am ajuns-o, inițial am crezut că are un tur avans, dar apoi am realizat că eu conduceam cursa. În timpul alergării o puteam vedea pe malul opus al râului (n.r. Crișul Repede) și urmăream dacă distanța dintre noi crește sau scade.”
Dincolo de limite: maratonul și tensiunea de la linia de sosire
Un concurs de triatlon pe distanță lungă își cere de multe ori tributul după borna celor 30 de kilometri de alergare. Este momentul în care corpul refuză să mai proceseze energia, iar totul devine o bătălie a minții. Pentru Agnes, zidul fizic a apărut exact în acel punct critic.
„După kilometrul 30 al maratonului am simtit oboseala din plin. Nu am reușit să îmi suplimentez suficient necesarul de carbohidrați și am rămas fără energie. Mi-am dorit foarte mult să câștig, iar asta m-a împins înainte”, a spus ea.
Prezența lui Noelle, aflată la o distanță infimă în spate și făcând la rândul ei o cursă solidă, a transformat finalul într-un calvar asumat:
„După kilometrul 25 al alergării mi-ar fi plăcut să merg puțin, dar ea alerga foarte constant și nu încetinea, așa că a trebuit să continui să alerg. Opririle la punctele de alimentare, apa rece și gheața m-au ajutat foarte mult și au meritat timpul pierdut. La această cursă, cea mai mare motivație a fost dorința de a câștiga, iar după ce am preluat conducerea nu am vrut sub nicio formă să o mai pierd.”
Importanța tranzițiilor, „al patrulea sport” din triatlon
La un nivel atât de înalt, unde victoria se joacă la o diferență de doar două minute și jumătate după 10 ore de cursă, tranzițiile devin cruciale. Orice ezitare, o cască scăpată sau o pereche de pantofi care se încalță greu înseamnă „timp mort” care poate anula un avans uriaș construit pe traseu.
Agnes recunoaște că mai are de optimizat din punct de vedere logistic la acest capitol:
„Mă pregătesc întotdeauna mental pentru tranziții; fiecare mișcare este deja în mintea mea. Aș avea nevoie de o nouă pereche de pantofi de ciclism, deoarece cu cei actuali am pierdut destul de mult timp la încălțare. Nu sunt pantofi specifici pentru triatlon, așa că nu îi pot lăsa fixați pe bicicletă, iar încălțarea lor este destul de dificilă.”
În triatlon, cronometrul nu se oprește niciodată din momentul startului și până la linia de sosire. Timpul petrecut între probe contează la fel de mult ca cel de pe traseu. Aceste perioade de schimbare a echipamentului se numesc tranziții:
T1 este trecerea de la înot la ciclism (ieșirea din apă, dezechiparea costumului de neopren, punerea căștii și a pantofilor de ciclism).
T2 este trecerea de la ciclism la alergare (lăsarea bicicletei, descălțarea pantofilor de ciclism și încălțarea celor de alergare).
„Matematica” orelor de antrenament
Pentru curiozitatea comunității, noul record național feminin a fost stabilit pe o bicicletă Canyon Speedmax CF 7, utilizată în configurația standard din fabrică, iar maratonul a fost parcurs în pantofi de alergare Adidas Adizero Adios Pro 4.
În spatele strategiei de nutriție din acest an au stat din nou cifre stricte, adaptate însă la condițiile meteo mult mai blânde față de ediția caniculară din 2025:
„Pe tot parcursul cursei am consumat geluri și apă. Pe bicicletă am avut ca obiectiv 90 g de carbohidrați pe oră, iar la alergare 60 g pe oră. La alergare am fost foarte prudentă și am administrat constant energia, însă a venit momentul în care sistemul digestiv nu a mai putut procesa aportul de energie. Anul acesta nu a fost o căldură extremă, astfel că electroliții din geluri și o tabletă de sare au fost suficiente.”
Cifra de 90 de grame de carbohidrați pe oră poate părea doar o statistică abstractă. În realitate, reprezintă limita superioară a capacității de absorbție a organismului uman în stare de efort extrem și este considerată „matematica supraviețuirii”. Ca să înțelegem proporțiile, 90 de grame de carbohidrați pe oră înseamnă echivalentul a 3-4 geluri speciale concentrate, ingerate la fiecare 60 de minute, sau aproximativ 1,3 kilograme de banane mâncate pe parcursul unei singure ore.
Într-o cursă care depășește 10 ore, rezervele de glicogen din mușchi se epuizează rapid. Dacă nu pui „combustibil” în mod constant, apare fenomenul numit „bonking” sau „lovirea de zid”—o prăbușire fizică și mentală totală. Provocarea uriașă nu este doar să înghiți această cantitate, ci să o și digeri în timp ce fluxul de sânge este direcționat masiv către mușchi, lăsând sistemul digestiv cu mult mai puțin oxigen. Să antrenezi stomacul să proceseze o asemenea cantitate fără să apară crampe este la fel de dificil ca antrenamentul fizic.
Performanța obținută de Agnes nu a fost însă o coincidență, ci rezultatul unui volum uriaș de muncă, inserat cu precizie într-o viață cotidiană încărcată:
„M-am pregătit cu săptămâni de 15–20 de ore de antrenament. În fiecare zi mă pregătesc pentru ziua următoare: îmi pregătesc echipamentul, îmi porționez sau pregătesc mâncarea și îmi organizez timpul cu precizie. Dacă lucrez dimineața, pot face un antrenament foarte devreme și unul după-amiaza. Dacă lucrez după-amiaza, am una-două ore de odihnă între cele două antrenamente.”
Agnes, 30 de ani, lucrează cu program întreg ca medic stomatolog.
Secretul progresului și avertismentul pentru viitor: „Cursa este o recompensă”
Privind înapoi la parcursul ei, Agnes Tuzson identifică maturizarea sa sportivă printr-un singur cuvânt: consecvență. Schimbarea de metodologie a fost piesa lipsă care a deblocat acest nivel de elită.
„Sunt mult mai consecventă. Dacă depun munca necesară, rezultatele apar..”
Uimitor este că, deși a semnat o pagină de istorie, Agnes nu a realizat imediat dimensiunea performanței sale:
„Am aflat timpul meu la câteva minute după ce am trecut linia de sosire, iar atunci prietenii mei m-au făcut să realizez nu doar că am câștigat cursa, ci că am obținut și recordul. M-am bucurat foarte mult că lupta și munca mea au dat rezultate.”
Spre deosebire de mulți sportivi care experimentează o prăbușire emoțională după atingerea unui obiectiv atât de mare, ea privește deja spre viitor fără presiunea cifrelor absolute.
„Nu simt nicio demotivare, niciun gol emoțional. Mergem înainte. Calendarul competițional este foarte încărcat: Bözöd Half, Timișoara Half, Cross Triathlon Tarnița, Transfier și apoi un concurs Ironman în Italia. A existat o perioadă în care recordul mă motiva foarte mult, dar acum nu mă mai preocupă atât de mult. Cred că fiecare cursă este foarte diferită și este greu să le compari între ele.”
În final, într-un sport în care distanțele extreme atrag tot mai mulți entuziaști, noua deținătoare a celui mai rapid timp pe distanță lungă din România lansează un mesaj plin de responsabilitate și realism pentru femeile care vor să îi calce pe urme:
„Nimeni nu ar trebui să abordeze această provocare din orgoliu. Pentru această distanță trebuie să te pregătești serios, pentru că dacă nu depui munca necesară, reprezintă un stres uriaș pentru organism, care la un moment dat își va cere prețul. Consecvența este foarte importantă și nu trebuie să te grăbești. Cursa este o recompensă pe care o câștigăm prin multe ore de antrenament.”
Și totuși, în ciuda rigorii extreme și a orelor infinite de sacrificiu, Agnes Tuzson rămâne un sportiv ancorat în bucuriile simple ale comunității. Întrebată ce și-a interzis în ultimele luni de pregătire intensă, răspunsul ei vine natural, cu zâmbetul pe buze:
„Nu a existat ceva anume. Nu mi-am interzis nimic. Din când în când, după o tură lungă cu bicicleta, merge foarte bine o bere rece cu prietenii.”
După cursa istorică de la Oradea, berea aceea rece cu prietenii are, cu siguranță, gustul unui record de neuitat.
16 ani de Xman România
Ajunsă la a 16-a ediție, competiția Xman România a găzduit în acest an Campionatul Național de Triatlon pe distanță lungă. Evenimentul, organizat de Clubul Sportiv Xterra Sport Bihor în parteneriat cu Federația Română de Triatlon, a adus la start 800 de sportivi la toate probele. Dintre aceștia, au fost 140 de concurenți din străinătate (cei mai mulți din Ungaria, Serbia, Polonia și Republica Moldova).
