Am auzit cu toții vorba că ”televizorul prostește”, dar un nou studiu arată că privitul excesiv la televizor chiar are efecte nocive la nivelul creierului.
Cercetarea, realizată pe aproximativ 1.700 de americani cu o vârstă medie de 53 de ani, a arătat că subiecții care au declarat că se uitau „foarte des” la televizor la vârsta mijlocie au prezentat, ulterior, volume mai mici ale creierului în regiunile asociate memoriei, scrie Science Daily.
De asemenea, aceștia aveau lobi frontali și occipitali mai mici și mai multe leziuni ale substanței albe cerebrale, modificări asociate cu îmbătrânirea, riscul de accident vascular cerebral, declinul cognitiv și demența.
Rezultatele nu par să fie explicate doar prin lipsa activității fizice. Alte comportamente sedentare nu au fost asociate cu aceleași modificări cerebrale, ceea ce sugerează că tipul activității desfășurate în poziție șezândă poate fi mai important decât s-a crezut până acum.
În cadrul studiului, participanții au raportat cât de des se uitau la televizor în timpul liber, pe o scară de la „niciodată/rar” la „foarte des”. De asemenea, au precizat cât timp petreceau stând jos la locul de muncă.
20 de ani mai târziu, aceștia au efectuat investigații RMN cerebrale. Comparativ cu persoanele care spuneau că se uită „niciodată” sau „rar” la televizor, cei care priveau „foarte des” prezentau diferențe structurale extinse la nivelul creierului.
Cei care priveau frecvent la TV aveau volume mai mici în zone asociate cu semnele timpurii ale bolii Alzheimer. Totodată, prezentau volume mai mari ale hiperintensităților substanței albe, markeri ai bolii vaselor mici cerebrale, care au fost legați de declinul cognitiv și demență.
Aceeași categorie avea și lobi frontali și occipitali mai mici. Lobii frontali sunt implicați în planificare, luarea deciziilor și alte funcții executive, în timp ce lobii occipitali joacă un rol central în procesarea informațiilor vizuale.
Diferențele au rămas evidente chiar și după ce cercetătorii au luat în calcul nivelul activității fizice, diabetul, indicele de masă corporală, fumatul și consumul de alcool.
Unul dintre cele mai surprinzătoare rezultate a fost că statul jos în sine nu pare să fie principalul factor responsabil pentru diferențele observate la nivelul creierului.
Cercetătorii au observat și diferențe între bărbați și femei. La analiza imaginilor RMN în funcție de sex, majoritatea modificărilor asociate cu privitul la televizor și statul jos la serviciu au fost identificate la bărbați.
