NATO se pregătește pentru un posibil șoc strategic după alegerile prezidențiale din Franța, unde candidați cu poziții critice față de alianță au șanse importante să ajungă la Palatul Élysée în 2027.
O eventuală retragere a Franței din structurile militare integrate ale NATO ar afecta direct România, inclusiv prin punerea sub semnul întrebării a viitorului grupului de luptă francez de aproximativ 1.200 de militari dislocat pe teritoriul țării.
Franța este totodată singura putere nucleară din Uniunea Europeană, iar o îndepărtare a Parisului de NATO ar reprezenta una dintre cele mai serioase crize pentru alianță într-un moment în care Europa încearcă să-și consolideze apărarea în fața amenințării ruse, scrie Politico, într-o amplă analiză.
Ruptura Franţei de NATO, o posibilitate foarte reală
NATO se pregăteşte pentru posibilitatea foarte reală ca viitorul preşedinte al Franţei să provoace o ruptură profundă în cadrul alianţei.
În timp ce alianţa se confruntă deja cu îndoieli privind angajamentul SUA faţă de apărarea Europei şi se reînarmează pentru a se pregăti pentru un posibil atac din partea Rusiei, sondajele recente din Franţa arată că aproximativ jumătate dintre alegătorii francezi care vor vota la alegerile prezidenţiale de anul viitor susţin candidaţi cu poziţii radicale care au obiecţii faţă de NATO.
Marine Le Pen, din partidul de extremă dreapta „Rassemblement National” (RN), doreşte să retragă Franţa din comanda integrată a NATO, în timp ce Jean-Luc Mélechon, candidatul de extremă stânga şi liderul LFI (La France Insoumise), a declarat că doreşte chiar să părăsească alianţa.
O retragere din NATO a Franţei ar provoca un val de şoc în cadrul alianţei, punând sub semnul întrebării prezenţa trupelor franceze în România şi Estonia, limitând accesul la echipamente militare esenţiale şi slăbind coordonarea militară între cele 32 de state membre.
Iar momentul nu ar putea fi mai prost ales. Sub conducerea lui Donald Trump, SUA au început să-şi reducă forţele din Europa, determinând ceilalţi aliaţi să se grăbească să-şi consolideze apărarea ca răspuns la avertismentele potrivit cărora Rusia ar putea ataca un stat NATO în acest deceniu.
„Având în vedere prezenţa redusă a SUA, ceea ce nu ne dorim este ca o ţară europeană importantă să se distanţeze de alianţă, mai ales într-un moment în care obiectivul general este ca europenii, inclusiv Franţa, desigur, să-şi asume mai multe responsabilităţi”, a declarat Jamie Shea, fost purtător de cuvânt al NATO, în prezent cercetător principal în domeniul apărării la grupul de reflecţie Friends of Europe.
Repercusiunile ieşirii din comanda unificată a NATO ar însemna probleme atât pentru Paris, cât şi pentru alianţă.
„Ameninţare serioasă la adresa NATO”
„Sperăm că Franţa înţelege beneficiile pe termen lung ale unui NATO puternic, iar acest lucru (presupune) ca Franţa să fie integrată pe deplin în structurile NATO”, a declarat pentru Politico ministrul finlandez al Apărării, Antti Häkkänen. „Aşadar, sperăm că, în politica de apărare îşi vor menţine linia politică într-o poziţie fermă”, a adăugat el.
Alegerile prezidenţiale sunt la opt luni distanţă, iar rezultatul este departe de a fi cert. Există, de asemenea, posibilitatea ca, odată aleşi, candidaţii să-şi modereze opiniile cu privire la NATO - aşa cum a făcut-o prim-ministrul italian Giorgia Meloni în 2022.
Însă, având în vedere relaţia istoric tensionată a Franţei cu alianţa, ameninţarea la adresa NATO este una serioasă, notează Politico.
„Mă tem de acele alegeri. Pierderea Franţei ar fi îngrozitoare”, a declarat un diplomat NATO sub acoperirea anonimatului.
Sigur, nu ar fi prima dată când Franţa părăseşte comandamentul integrat al NATO. În 1966, preşedintele francez de atunci, Charles De Gaulle, a pus capăt participării ţării sale la structurile militare ale NATO, invocând necesitatea unei suveranităţi mai mari. El a retras aproximativ 26.000 de soldaţi şi a forţat relocarea NATO în Belgia. Parisul a revenit asupra acestei decizii abia în 2009, sub fostul preşedinte Nicolas Sarkozy.
Câţi francezi vor în NATO
Dacă se va întâmpla din nou, este puţin probabil ca Franţa să rupă complet legăturile cu alianţa, crede Fabrice Pothier, director general al firmei de consultanţă politică Rasmussen Global şi fost şef al departamentului de planificare politică al NATO.
Cu toate acestea, „ar fi o prostie să credem că ar exista continuitate” sub un nou preşedinte cu o linie dură, a avertizat el. „Francezii nu au fost niciodată printre cei mai pro-NATO membri”, reaminteşte Pothier, ceea ce face ca această chestiune să fie o „ţintă uşoară” pentru populişti.
Conform unui sondaj intern al alianţei din această primăvară, la care a avut acces Politico, 54% dintre alegătorii francezi au declarat că ar vota pentru rămânerea în NATO - al doilea cel mai scăzut procentaj dintre cele 32 de state membre ale NATO, după Muntenegru.
Deşi sistemul francez de alegeri prezidenţiale în două tururi a împiedicat până acum victoria candidaţilor cu poziţii radicale, deoarece alegătorii se raliază în jurul candidaţilor mai moderaţi, este posibil ca acest lucru să nu se mai întâmple anul viitor.
Atât Le Pen, cât şi Mélenchon şi-au expus poziţiile în mod clar şi fără echivoc.
„Trebuie să părăsim comandamentul integrat al NATO”, a declarat Le Pen la sfârşitul lunii mai şi nu este vorba doar de retorică electorală.
Potrivit unui oficial cu cunoştinţe la prima mână, ea a subliniat acest lucru şi într-o întâlnire cu uşile închise cu un înalt comandant militar francez la începutul acestui an. Le Pen a susţinut, de asemenea, că Franţa va trebui, în cele din urmă, să reia contactul cu Rusia.
Mélenchon a mers chiar mai departe. Critic de lungă dată al NATO, el a prezentat câteva dintre priorităţile sale internaţionale cheie, printre care retragerea completă din NATO din cauza atitudinii „deschis ostile” a Americii. „Nu se pune problema să rămânem membri ai NATO”, a declarat el, la o conferinţă în iunie.
Punerea în aplicare a acestei ameninţări ar avea repercusiuni grave pentru NATO.
NATO fără Franţa
„Franţa nu este doar un membru fondator, ci un actor-cheie în această alianţă, nu în ultimul rând datorită arsenalului său nuclear”, a declarat Marie-Agnes Strack Zimmermann, preşedinta Comisiei pentru apărare a Parlamentului European. „Există un singur grup care are de câştigat din asta - şi anume duşmanii libertăţii noastre”, a punctat ea.
În teorie, decizia de a părăsi structurile de comandă ale NATO ar putea fi luată imediat, a explicat generalul-locotenent francez Michel Yakovleff, fost şef adjunct al statului major la cartierul general militar al alianţei. Preşedintele francez nu are nevoie să consulte Parlamentul, iar clauza de retragere de un an prevăzută în tratatul NATO se aplică doar ţărilor care părăsesc structurile politice ale alianţei - ceea ce nu ar fi neapărat cazul în cadrul politicii lui Le Pen.
În practică, însă, acest proces ar dura probabil aproximativ un an, a estimat el, întrucât tranziţia ar implica retragerea a aproximativ 1.000 de ofiţeri detaşaţi permanent la NATO, precum şi înfiinţarea unui organism de legătură pentru a asigura coordonarea cu alianţa în viitor - exact aşa cum a procedat De Gaulle după ce Franţa a părăsit structurile de comandă.
Însă chiar şi după demersul lui De Gaulle, Parisul a continuat să menţină legături strânse cu NATO şi s-a alăturat frecvent operaţiunilor de desfăşurare a forţelor. Cu un preşedinte de linie dură anul viitor, lucrurile s-ar putea desfăşura altfel.
Ce se întâmplă cu grupul de luptă condus de Franţa în România
Cele mai mari temeri în acest scenariu se referă la viitorul grupului de luptă condus de Franţa din România, format din 1.200 de soldaţi, la cooperarea informală a Franţei cu NATO în domeniul armelor nucleare şi la capacităţile sale specializate, precum sateliţii şi serviciile de informaţii, potrivit a trei diplomaţi NATO.
De exemplu, fără Franţa, strategii militari ai NATO ar pierde accesul la singurul portavion cu propulsie nucleară din Europa, la o flotă amfibie care include nave din clasa Mistral, la sateliţii de informaţii CERES şi la o marină puternică, capabilă să-şi desfăşoare aproximativ 65% din flotă - o rată chiar mai mare decât cea a Statelor Unite, a arătat Yakovleff.
„Adevărul este că avem câte puţin din toate”, a susţinut Yakovleff, adăugând că retragerea Franţei din structura de comandă ar avea, de asemenea, „consecinţe bugetare” pentru alianţă; în prezent, Franţa contribuie cu 10% la bugetul operaţional anual al NATO, în valoare de 5,3 miliarde de euro.
„Ar slăbi alianţa, deoarece noi rămânem cea mai influentă putere… după America”, a spus el.
Ce ar însemna pentru Franţa retragerea din Comandamentul NATO
Însă retragerea din structurile de comandă ale NATO ar afecta şi Franţa.
Deşi ţara şi-ar păstra locul în organismele politice ale NATO - inclusiv dreptul de a se pronunţa asupra declanşării clauzei de apărare reciprocă a alianţei - puterile sale s-ar reduce considerabil în ceea ce priveşte propunerile militare, întrucât multe dintre acestea sunt negociate în prealabil de către statul major al NATO, arată Yakovleff. Aceasta înseamnă că Parisul ar putea doar să „accepte sau să respingă” propunerile finale.
Franţa ar pierde, de asemenea, funcţii de nivel înalt în cadrul alianţei, inclusiv postul de Comandant Suprem Aliat pentru Transformare, funcţia de comandant adjunct la cartierul general al forţelor aeriene ale NATO şi cea de şef de stat major la baza sa din Brunssum, în Ţările de Jos.
Iar dacă Franţa încetează schimbul de informaţii, acest lucru i-ar putea îngreuna propriul acces la informaţii despre ceea ce se întâmplă în restul alianţei.
Părăsirea alianţei ar „înseamna cu siguranţă pierderea influenţei”, subliniază Yakovleff. Aceasta „ar costa foarte mult - din punct de vedere politic, tehnic, operaţional şi structural”.
„Va fi foarte periculos”
Şi din punct de vedere politic aceasta ar putea însemna ca Germania să devină principalul pilon al NATO din Europa. „Cu Franţa ieşită din Alianţă şi americanii retrăgându-se, Germania ar trebui să preia iniţiativa”, a spus diplomatul NATO citat mai sus. „Dacă ieşi, pierzi totul”, rezumă el.
„A avut deja loc această schimbare masivă, din punct de vedere economic şi politic, în direcţia Germaniei şi a Poloniei, care sunt acum ţările cu cele mai mari cheltuieli în termeni de PIB”, menţionează Shea, fostul purtător de cuvânt al NATO. „Ar accelera pur şi simplu ceea ce se întâmplă deja”, conchide el.
Pentru a preveni scenariul cel mai pesimist, arată Shea, oficialii NATO ar trebui să înceapă să facă demersuri în culise către parlamentarii din RN şi din LFI, pentru a-i convinge de aceste dezavantaje şi să ofere Parisului mai multe posturi de comandă pentru a-i demonstra importanţa pentru alianţă.
Pe măsură ce alegerile se apropie, perspectiva ca un sceptic faţă de NATO să preia puterea la Paris reprezintă o îngrijorare tot mai mare în cadrul alianţei.
„Vom supravieţui”, a spus acelaşi diplomat, dar „va fi foarte, foarte periculos”.
Muniția marină - o bombă cu ceas toxică
FIFA, pedepse drastice după scandalul de la finala Cupei Mondiale: Leandro Paredes, suspendat 10 meciuri
BNR schimbă în rău prognoza de inflație. Prețurile vor continua să crească mai mult decât se estima
Canicula se extinde. 40 de grade și nopți tropicale în cea mai mare parte a țării
