Președintele Nicușor Dan este la Paris atât pentru summit-ul Coaliției de Voință, cât și pentru Ziua Națională a Franței, cu fastuoasa defilare militară la care participă și militari români.
Franța conduce din 2022 grupul de luptă NATO de la Cincu, unde se află în jur de 1.400 de militari veniți din Hexagon. Anul trecut grupul a fost ridicat la nivel de brigadă, iar exercițiile militare făcute au mobilizat până la 5.000 de soldați din statele aliate.
Franța propune o alternativă europeană la umbrela americană
Francezii au venit aici cu armele lor, iar Emanuel Macron le-a propus statelor europene să intre sub umbrela nucleară a Parisului pe fondul declaraților lui Donald Trump de retragere a militarilor și capabilităților defensive de pe continent.
România nu a dat încă un răspuns, fiindcă se teme să nu supere Washingtonul, dar opt țări europene, toate membre NATO, ar fi „pregătite” să se implice (Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Olanda, Polonia, Suedia, Marea Britanie).
Polonia, care are relații mai apropiate și mai dezvoltate decât România cu Statele Unite, nu se teme să-și construiască plase de salvare paralele. Varșovia dezvoltă parteneriate paralele, atât cu Franța, cât și cu SUA, cu Germania sau cu Marea Britanie.
Există totuși informații, deocamdată neconfirmate, că Washingtonul va continua să ofere protecție nucleară aliaților europeni pe termen lung, dar SUA își vor muta armele convenționale în regiunea Indo-Pacific.
De la alianța istorică la prezența militară permanentă
La baza militară de la Cincu numărul militarilor francezi ar putea crește la 4.000 până în 2028, când unitatea va trece la nivel de divizie.
Franța a preluat practic în cadrul NATO responsabilitatea Flancului Estic din România, ca o formă de continuitate istorică: de la Napoleon al III-lea, arhitectul diplomatic al Unirii de la 1859, la generalul Henri Berthelot, care a reorganizat armata română după dezastrul din 1916, la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) unde a fost recunoscută Unirea din 1918, la Constituția din 1923 care a preluat principiile Constituției celei de-a Treia Republici Franceze.
După ce Statele Unite au anunțat că vor să se retragă din Europa, Franța și-a arătat interesul pentru zona sa de influență istorică de la marginea Europei: singurul loc din această zonă unde se vorbește o limbă latină.
În vreme ce în România au mai rămas doar 1.000 de militari americani, Franța face tranziția de la polița de asigurare americană spre o nouă formă de co-asigurare europeană.
Practic, Franța devine pilonul terestru militar al României, în vreme ce descurajarea în fața Rusiei se face atât cu trupe europene, cât și cu echipamentele nucleare americane.
Bucureștiul și Parisul au un Parteneriat Strategic semnat în 2008 și reînnoit în 2018, iar Franța este al treilea cel mai important investitor străin, cu aproape 13 miliarde investiții directe și circa 125.000 de locuri de muncă (Renault-Dacia, Airbus la Ghimbav, Orange, Société Générale-BRD).
România, între parteneriatul francez și dependența de Statele Unite
La reuniunea statelor din Coliția de Voință de luni de la Paris, 10 țări au hotărât crearea unui sistem unificat antibalistic: Ucraina, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia și Marea Britanie. Deocamdată, România nu pare interesată de acest plan defensiv, cu toate că înțelege că apărarea țării are nevoie de mai multe formule de asigurare.
La fel ca în cazul umbrelei nucleare franceze, Bucureștiul se bazează și în acest caz pe Statele Unite.
Bucureștiul mizează însă pe prezența permanentă pe teren a militarilor francezi, vrea garanții de securitate de la francezi pentru zona litorală, transfer de tehnologie și producție locală (Constanța și Ghimbav), investiții franceze și, nu în ultimul rând, sprijin politic în instituțiile europene.
Franța vrea să convingă România pentru cât mai multe contracte cu industria sa de apărare și ca o formulă de compensare a eșecului covertelor (o licitație blocată vreme de patru ani, anulată în cele din urmă).
Legăturile istorice și continentale cu Franța rămân importante pentru România, dar președintele Nicușor Dan și o mare parte a elitei politice autohtone ar prefera să pună toate ouăle strategice în coșul Statelor Unite.
Sabina Fati
