La 35 de ani de la proclamarea independenței, Ucraina este privită mai ales prin prisma războiului, a corupției și a reformelor rămase neterminate. Această imagine spune însă doar o parte din poveste.
În trei decenii și jumătate, țara și-a construit instituții democratice, o societate civilă capabilă să țină piept puterii, o identitate europeană distinctă și un stat care continuă să funcționeze în condițiile unei presiuni militare extreme.
Bohdan Nahaylo, redactor-șef al Kyiv Post și observator al Ucrainei de mai multe decenii, face bilanțul acestei perioade. El admite că rezultatele sunt inegale, dar consideră că Ucraina nu poate fi redusă nici la imaginea unui stat post-sovietic fragil, nici la cea a unei țări definite exclusiv de război.
Un vot care a contribuit la sfârșitul URSS
La 24 august 1991, Rada Supremă a adoptat Actul de proclamare a independenței Ucrainei. Decizia a primit o confirmare categorică la referendumul din 1 decembrie: peste 90% dintre alegători au votat pentru independență, iar opțiunea a câștigat în toate regiunile țării.
Rezultatul i-a oferit noului stat un mandat democratic clar. Desprinderea Ucrainei a grăbit și sfârșitul Uniunii Sovietice, care s-a destrămat oficial câteva săptămâni mai târziu.
Nahaylo subliniază însă că independența Ucrainei nu a apărut doar ca urmare a destrămării URSS. Ea a însemnat recuperarea unei tradiții politice și culturale mai vechi, care precedă perioada sovietică.
Construirea unui stat funcțional în mijlocul haosului economic produs de tranziția postcomunistă a fost dificilă. Ucraina a reușit însă să așeze primele elemente ale unui sistem democratic.
Constituția adoptată în 1996 a consacrat drepturile omului și separarea puterilor în stat. Tot atunci, introducerea hrivnei a stabilizat sistemul monetar și a oferit țării unul dintre simbolurile concrete ale independenței.
O decizie geopolitică majoră a fost renunțarea voluntară la al treilea arsenal nuclear ca mărime din lume, în schimbul garanțiilor de securitate prevăzute în Memorandumul de la Budapesta. Ucraina s-a integrat astfel în ordinea internațională de după Războiul Rece și a considerat că beneficiază de protecția dreptului internațional.
Două revoluții care au schimbat direcția țării
Instituțiile au oferit cadrul statului, dar societatea civilă a devenit una dintre principalele forțe care au limitat puterea politică și au influențat direcția Ucrainei.
Primul mare moment a venit la sfârșitul anului 2004. Acuzațiile ample privind fraudarea alegerilor prezidențiale au scos oamenii în Piața Independenței din Kiev. Revoluția Portocalie a dus la repetarea scrutinului în baza unei decizii judiciare și a demonstrat că mobilizarea publică devenise o contrapondere reală la putere.
Un deceniu mai târziu, Revoluția Demnității (sau Revoluția Maidan) a început ca o reacție la suspendarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și s-a transformat într-o mișcare mai largă pentru drepturi, responsabilizarea conducerii politice și integrare europeană.
Moartea a zeci de protestatari în iarna 2013–2014 a reprezentat un moment definitoriu pentru evoluția post-sovietică a țării. Evenimentele au mărit sprijinul pentru apropierea de Europa și pentru un control democratic mai puternic asupra celor aflați la conducere.
Drumul spre Europa și pregătirile care au contat în 2022
Orientarea europeană a Ucrainei a devenit mai clară după 2014. Acordul de Asociere și eliminarea vizelor pentru călătoriile în Uniunea Europeană au legat reformele interne de alinierea juridică, economică și administrativă la standardele europene.
Invazia rusă la scară largă a accelerat procesul. Ucraina a solicitat aderarea la UE în februarie 2022, a primit statutul de țară candidată în iunie același an și a deschis oficial negocierile de aderare în iunie 2024.
Negocierile rămân dificile, iar reformele sunt departe de a fi încheiate. Perspectiva aderării oferă însă o direcție mai clară pentru schimbările pe care Kievul trebuie să le facă.
Și armata a parcurs un proces asemănător. Războiul început de Rusia în 2014 a obligat Ucraina să-și profesionalizeze o parte dintre forțele armate, să-și extindă cooperarea cu statele NATO și să schimbe modul de comandă, instruire și organizare a logisticii.
Aceste transformări nu au rezolvat toate problemele, dar au făcut ca rezistența din februarie 2022 să nu se bazeze numai pe improvizație. În spatele ei s-au aflat opt ani de pregătire și adaptare.
Digitalizarea statului și dezvoltarea industriei tehnologice
Modernizarea Ucrainei nu s-a limitat la politică și armată. În ultimul deceniu, țara a dezvoltat o industrie tehnologică importantă și a mutat o parte consistentă a administrației în mediul digital.
Platforma Diia a redus birocrația și le-a permis cetățenilor să folosească documente digitale recunoscute legal. Înregistrarea firmelor, depunerea declarațiilor fiscale și accesarea unor servicii medicale au fost mutate online.
Inginerii și antreprenorii ucraineni au creat companii competitive la nivel internațional și o industrie puternică de servicii software.
În același timp, agricultura a transformat Ucraina într-un furnizor important pentru piețele din Africa, Asia și Orientul Mijlociu, iar rolul său în securitatea alimentară mondială a devenit evident după ce războiul a perturbat exporturile prin Marea Neagră.
O identitate culturală ieșită de sub umbra Moscovei
Independența a deschis calea unei renașteri culturale și a respingerii rusificării impuse de Moscova. Limba, literatura și arta ucraineană, tratate timp de zeci de ani drept secundare sau pur regionale în discursurile imperiale și sovietice, au câștigat vizibilitate.
Scriitori precum Serhii Jadan au făcut literatura ucraineană mai cunoscută în străinătate, iar Andrii Kurkov a devenit unul dintre ambasadorii ei importanți.
Ucraina s-a impus și în muzica europeană, câștigând de trei ori Eurovision: prin Ruslana în 2004, Jamala în 2016 și Kalush Orchestra în 2022.
Cinematografia, arta contemporană și moda au conturat un profil cultural modern, în care tradițiile sunt îmbinate cu experimentul. Limba ucraineană este folosită tot mai mult în spațiul public și a devenit un reper important al identității civice.
Și performanțele sportive au contribuit la imaginea internațională a țării. De la aurul olimpic câștigat de Oksana Baiul la patinaj artistic în 1994 și succesele gimnastei Lilia Podkopaeva până la carierele lui Andrii Șevcenko, Vitali și Volodîmîr Kliciko sau Oleksandr Usîk, sportivii ucraineni au menținut țara în prim-plan.
O treime din viața independentă, sub agresiunea Rusiei
Ucraina și-a petrecut aproximativ o treime din existența ca stat independent opunându-se agresiunii ruse. Nahaylo consideră însă că rezistența nu poate fi desprinsă de ceea ce s-a construit înainte: instituții, o identitate civică, o administrație modernizată și o societate dispusă să-și apere suveranitatea.
După 2022, rețelele de voluntari au susținut nevoile logistice și umanitare, iar forțele armate s-au adaptat rapid și au acumulat o experiență amplă pe câmpul de luptă.
Războiul a accelerat și transformarea tehnologică. În fața unui adversar mai puternic și a unui ajutor occidental inconsecvent, Ucraina și-a mărit producția de drone și a îmbunătățit legătura dintre militarii de pe front și inginerii care dezvoltă armele.
Sistemele fără pilot folosite în aer și pe mare au compensat o parte dintre avantajele Rusiei. Ele au contribuit la încetinirea avansului trupelor ruse, la limitarea libertății de acțiune a Flotei din Marea Neagră și la atacarea unor obiective militare, logistice și energetice din interiorul Rusiei.
Agresiunea Moscovei a produs și un efect contrar celui urmărit de Kremlin: a accelerat formarea unei națiuni politice ucrainene incluzive. Diferențele regionale nu au dispărut, dar sprijinul pentru stat și simbolurile sale a devenit mai larg.
Un proiect încă neterminat
35 de ani reprezintă o perioadă scurtă pentru construcția unui stat, subliniază Nahaylo. În acest interval, Ucraina a dat o formă instituțională ideii sale naționale, și-a testat sistemul politic prin alegeri și proteste și a dezvoltat o societate capabilă să apere statul.
Procesul rămâne incomplet. Viitorul țării va depinde de profunzimea integrării în structurile europene și euroatlantice, dar și de continuarea reformelor interne.
Bilanțul Ucrainei nu poate fi redus la război, corupție și eșecuri. El cuprinde și construirea statului, competiția electorală, mobilizările civice, renașterea culturală și modernizarea produsă în condițiile unor presiuni interne și externe uriașe.
La 35 de ani de la proclamarea independenței, Ucraina nu mai este doar un fost stat sovietic care încearcă să-și găsească drumul. Este un stat european independent, cu probleme serioase încă nerezolvate, dar și cu instituții, o identitate și o societate care au rezistat celui mai dur test posibil.
G.P.
Europa arde, iar ce e mai rău abia urmează: suprafața afectată de incendii s-ar putea tripla
Dan Petrescu a făcut anunțul mult așteptat legat de revenirea sa în antrenorat
Paradoxul lui Trump: Amenință țara de care are cea mai mare nevoie
Adolescenții folosesc tot mai mult chatboții AI pentru sprijin emoțional. Cum îi putem proteja
