Uniunea Europeană este, dincolo de orice îndoială, cel mai fericit proiect împlinit din istoria politică și economică a Europei.
Nu doar ca proiect al păcii, evitând noi războaie între țările membre, UE a confirmat speranțele fondatorilor.
Nu doar ca proiect al valorilor, dând un sens al construcției instituționale în numele libertății, democrației, statului de drept, egalității, demnității și drepturilor umane, înscrise în Tratat, UE își menține și astăzi promisiunea de a nu își desprinde politicile comune de valori.
Nu în ultimul rând, ca proiect al dezvoltării, creând condițiile pentru cel mai înalt nivel de bunăstare economico-socială atins vreodată, UE a confirmat idealurile „părinților fondatori” și aspirațiile majorității membrilor națiunilor care au aderat la procesul integrării europene.
Practic, pe suprafața UE, se înregistrează de câteva decenii cel mai ridicat standard de viață pentru cei mai mulți cetățeni, raportat la orice altă epocă istorică sau sistem de organizare la scară mare. Nicăieri în lume nu există un număr mai mare de cetățeni care să trăiască o viață mai bună decât în UE.
Deși nivelul de viață în statele membre este încă inegal dezvoltat, în principal fiindcă baza de pornire a fost foarte diferită, în fiecare dintre țările UE bunăstarea a crescut semnificativ față de perioada de dinainte de aderare.
În România, de exemplu, care a pornit foarte de jos, PIB-ul aproape s-a triplat în ultimii 20 de ani, iar venitul pe cap de locuitor a urcat de la 25% la aproape 80% din media țărilor UE. Toate aspectele de mai sus sunt obiective, factuale, ușor demonstrabile printr-o multitudine de indicatori economico-sociali.
Ca europeni, datorăm în mare măsură UE și conceptului strategic al Occidentului pacea din spațiul european integrat, valorile și principiile democrațiilor în care trăim, precum și prosperitatea la care s-a ajuns în țările noastre.
Mulți dintre noi, în special cei din Europa Centrală și de Est trecuți de vârsta tinereții, avem termeni de comparație clari și dureroși cu regimurile de dictatură, mizerie și suferință pe care le-am cunoscut în prima parte a vieții, până în 1989.
Europa de Vest a fost eliberată mai repede, în 1945. Acest lung drum fructuos al Europei democratice, din 1945 și, respectiv, din 1989, spre securitate, dezvoltare economică, drepturi, libertăți și oportunități l-am parcurs în cea mai mare parte în alianță cu SUA, sub umbrela NATO și cu ajutorul UE. Cele trei dimensiuni politice sunt inseparabile pentru noi.
Sigur că nici politicile, nici situația generală sau specifică anumitor domenii din UE nu au fost și nu sunt perfecte sau ideale.
Nu este nimeni din interiorul UE, lideri politici sau cetățeni obișnuiți, care să fi susținut vreodată că UE a ajuns într-un stadiu al perfecțiunii.
- Nicușor Dan, ieșire surpriză de la Cotroceni: Europa a făcut și greșeli. România a fost de multe ori slabă în UE
- Nicușor Dan, despre mesajul de Ziua Europei: Am simțit că e un mesaj de afecțiune. Dacă ne referim la Europa ca o icoană n-o să ajungem nicăieri
Nu există vreo voce europeană matură și realistă care să afirme că singurul lucru pe care trebuie să îl mai facem de acum înainte este să aplaudăm necondiționat și să descriem UE în termeni ideali.
Nu este vorba despre o asemenea abordare idilică. Trebuie să venim cu unele dintre politicile europene mai aproape de realități, de condițiile sustenabile economic ale țărilor noastre, de mesajele date de oameni, de companii, de industrie și de societățile în care trăim, echilibrând astfel obiectivele generoase și angajamentele cu posibilitățile reale din zona politică, economică și socială.
Este ceea ce deja a început să se întâmple, de exemplu, în discuția despre relansarea industrială (a se vedea dezbaterea substanțială de la Alden-Biesen din februarie și foaia de parcurs One Europe, One Market).
Dar, dincolo de nuanțe, de nevoia limitelor contextuale și a justei măsuri, UE a rezolvat o serie întreagă de probleme pe care istoria conflictuală a continentului le-a avut.
Soluțiile pe care UE le-a oferit problemelor istorice ale Europei sunt impresionante, dincolo de nevoia împlinită a păcii.
Inclusiv chestiunea identităților naționale bazate pe sensibilități și interese considerate „incompatibile”, care părea la un moment dat insurmontabilă în Europa, și-a găsit în UE un răspuns pe cât de logic, pe atât de firesc și de acceptabil.
Deloc întâmplător, formularea cea mai convingătoare a acestei compatibilizări între identitatea etnică sau națională pe care o dobândim la naștere și cea europeană pe care o asumăm și o adăugăm ulterior, ca rezultat al unui proces intelectual, educațional și cultural conștient, este cea descrisă de scriitorul Timothy Garton Ash, autoproclamat „un englez european”:
„Identitățile noastre sunt înnăscute dar și formate. Nu ne putem alege părinții, dar putem alege ce devenim. […] Dacă spun „în principiu, sunt un central-european”, nu pretind efectiv o descendență din scriitorul central-european de limbă idiș Asch, ci îmi declar o afinitate aleasă”. (Timothy Garton Ash, Homelands: A Personal History of Europe).
Suntem așadar români și europeni, francezi și europeni, germani și europeni, polonezi și europeni etc. iar compatibilitatea și convergența identitară nu mai sunt demult o neclaritate în interiorul UE.
Dacă în ceea ce privește realizările istorice ale UE lucrurile sunt evidente, să privim spre prezent și mai ales spre perspectivele Europei.
A devenit de multă vreme un loc comun afirmația că „lumea se schimbă” (între timp, s-a și schimbat), iar UE la rândul ei trebuie să gestioneze cu luciditate, clarviziune, unitate și voință fermă valul schimbărilor politice, securitare, economice, tehnologice, sociale și chiar culturale.
Pe continentul european se desfășoară de aproape patru ani și jumătate cel mai mare război pe care Europa l-a cunoscut din 1945 încoace, pornit de Rusia, iar ordinea de securitate europeană este grav afectată și pusă în pericol.
Nu doar securitatea militară, dar și viitorul economiei europene, nevoia relansării industriei, provocările tehnologiilor avansate, războiul informațional, poziționarea UE în sistemul relațiilor internaționale, perspectivele democrațiilor etc. sunt chestiuni care ne preocupă.
Aș sintetiza o posibilă viziune cu privire la viitorul UE în următoarea formulă: sigură, puternică și competitivă, mereu în interesul cetățenilor ei.
Unită politic și economic, dar și fidelă intereselor europenilor din toate țările componente, urmându-și valorile fundamentale dar și tradițiile care au definit profilul națiunilor membre, cu idealuri generoase, dar totodată pragmatică și eficientă, căutându-și autonomia strategică în domenii critice, dar păstrându-și alianța cu partenerii occidentali (SUA, Marea Britanie, Canada), UE va trebui să găsească acel drum inteligent al soluțiilor care răspund adecvat problemelor lumii actuale.
Nu este o sarcină ușoară, dar stă în puterea noastră să definim prioritățile UE pentru anii care urmează.
Pentru a îndeplini aceste sarcini care țin de prioritățile existențiale ale UE, vom putea utiliza și mai mult în viitor mecanismul cooperării consolidate, dând posibilitatea țărilor care doresc să avanseze mai repede și să aprofundeze integrarea, în anumite domenii specifice.
România s-a aflat și până acum în grupurile care au aplicat cooperarea consolidată. România va fi alături de cei care vor constitui nucleul UE, având de partea sa argumentele voinței politice a majorității societății, dimensiunea populației (a șasea țară a UE) și considerentele geopolitice.
Este în interesul europenilor ca UE să se întărească de la Oceanul Atlantic și Marea Nordului la Marea Neagră și Marea Baltică, să nu aibă breșe și vulnerabilități și să poată asuma din ce în ce mai multe responsabilități, fie că vorbim de capacitățile industriale și tehnologice de apărare ale Europei, fie că vorbim de influența globală sau de competitivitatea economică.
Când spunem că dorim o UE sigură, avem în vedere securitatea și apărarea Europei.
Războiul de agresiune militară și invazia Rusiei în Ucraina și războiul hibrid al Rusiei împotriva democrațiilor europene, împotriva Occidentului în sens larg, preocupă majoritatea covârșitoare a cetățenilor europeni, care vor să trăiască în pace și securitate.
Este un fapt remarcabil, pe care îl susținem cu toată energia, că UE a inițiat o foaie de parcurs pentru pregătirea apărării până în 2030 și a lansat o serie de proiecte cu finanțare masivă pentru creșterea capacităților europene de apărare.
Ele nu sunt destinate doar Flancului Estic, deși consolidarea acestei regiuni dintre Marea Neagră și Marea Baltică reprezintă o prioritate geopolitică și o urgență, ci întregii Uniuni.
Pe de altă parte, reiterăm cu toată responsabilitatea că, atât în prezent cât și pe termen scurt și mediu, securitatea Europei este de neconceput fără NATO și fără angajamentul strategic al SUA. Menținerea unei alianțe transatlantice funcționale și credibile reprezintă o prioritate fundamentală.
De asemenea, sperăm ca noua Strategie de securitate europeană, aflată în pregătire, să unifice pilonii de apărare militară și reziliență (securitatea internă, Scutul pentru democrație, combaterea dezinformării și războiului hibrid, strategia anticorupție).
O UE puternică, în sensul de influență strategică, va trebui să devină cu adevărat un actor global major, credibil și eficace. Este în interesul tuturor europenilor.
Suntem într-un moment în care principalele trei puteri militare și nucleare ale lumii, SUA (aliată tradițională a UE), Rusia (principala amenințare la adresa securității europene) și China (partener comercial dar și competitor strategic și rival sistemic) sunt în negocieri, atât între ele, în ceea ce privește relațiile bilaterale, cât și pe marginea unor conflicte care îi interesează în mare măsură și pe europeni.
- Europa nu se poate baza pe o Americă post-Trump care să revină la rațiune. „Trumpdemia” este mai complexă
- Europenii văd mai degrabă America drept o amenințare decât China – sondaj Politico Pulse
Prezența la masa negocierilor, în cadrul principalelor dosare de securitate din sistemul relațiilor internaționale, este o necesitate pentru nivelul de ambiție al UE.
Numai în felul acesta ne putem asigura că valorile și interesele europene sunt respectate în soluționarea conflictelor tot mai dificile și mai complexe ale acestui secol.
Pentru ca UE să fie mai puternică pe plan extern, este nevoie de consolidarea unității interne și de un proces decizional mai flexibil, care să evite blocajele de către o singură țară. Extinderea Uniunii cu țări din Balcanii de Vest, cu Republica Moldova și Ucraina, în condițiile unei reforme instituționale, va întări UE.
De asemenea, vedem alianța cu SUA și menținerea conceptului strategic al Occidentului ca fiind o garanție pentru idealurile noastre comune.
Referindu-ne la o UE competitivă, ne gândim la un ritm accelerat de dezvoltare economică, tehnologică și de infrastructură, la finalizarea unificării pieței europene (în domenii precum energia, capitalul etc.), la stimularea inovației și cercetării, la simplificarea birocratică precum și la o relansare industrială amplă, de natură să crească beneficiile economice directe pentru companiile și cetățenii europeni.
Uneori, în deceniile care au trecut, am neglijat aceste imperative ale competitivității economice și productivității industriale și am ajuns în zona unor vulnerabilități și dependențe periculoase.
Rapoartele Draghi și Letta, intens discutate în ultima vreme, au tras necesarul semnal de alarmă, iar liderii europeni deja lucrează în Consiliul European și în alte formate la îmbunătățirea aspectelor semnalate.
Susținerea ambițiilor înalte ale proiectului noului cadru financiar multianual 2028-2034 este parte integrantă dintr-o viziune europeană solidă, menită să echipeze corespunzător UE, deopotrivă pe dimensiunea de coeziune și pe cea de competitivitate, pentru sarcinile complexe pe care le va avea de gestionat pe termen mediu și lung.
Dincolo de furtuna din sistemul relațiilor internaționale, de incertitudinile economice și geopolitice, de marile provocări ale tehnologiilor avansate, UE va trebui însă să rămână aproape de cetățenii ei. Faliile reale sau imaginare din interiorul democrațiilor noastre, amplificate în mediul virtual, trebuie reduse.
Sigur că într-un sistem politic pluralist oamenii nu gândesc niciodată (toți) la fel, iar păstrarea diversității opțiunilor și competiției electorale face parte din miezul valorilor democratice.
Trebuie să distingem însă clar între dezinformare, manipulare informațională și ingerință externă, metode de război hibrid, radicalizare planificată și destabilizare deliberată din exterior, pe care să le combatem printr-o mai bună coordonare la nivel european, și problemele reale de credibilitate ale elitelor politice sau nevoia puternică de dreptate din societățile noastre.
Întregul edificiu al UE depinde la urma urmei de încrederea pe care o au cetățenii și de voința lor de a continua acest proiect istoric măreț al europenilor, început cu 76 de ani în urmă. Nicio măsură, decizie sau politică comună pe care o adoptăm nu își găsește justificarea dacă afectează legătura de încredere între UE și cetățenii europeni.
Revigorarea europeană trebuie să fie deopotrivă externă și internă. Păstrarea Uniunii și întărirea coeziunii UE în acord cu interesele și opțiunile societăților europene reprezintă pentru noi nu doar priorități democratice, ci și considerente vitale.
O viziune europeană rațională și echilibrată, cu menținerea alianțelor occidentale tradiționale și cu eforturile necesare pentru creșterea performanțelor și capacităților proprii militare, economice, industriale, tehnologice etc. poate asigura depășirea cu succes a acestui moment crucial, al marilor schimbări. Într-o etapă istorică marcată de revenirea strategiilor și politicii de mare putere, depindem cu toții de reușita Uniunii. Dacă Uniunii îi va merge bine, le va fi bine tuturor europenilor. Viitorul UE este și viitorul nostru în Europa.
Administrația Prezidențială a semnat un contract de consultanță strategică și asistență pentru relația cu SUA
Convocare de urgență la lotul României pentru amicalele cu Georgia și Țara Galilor
Călin Georgescu a plătit amenda de 200.000 de lei dată de AEP. Nu se știe cu ce bani
Ziua 1552 Partizanii pro-ucraineni revendică sabotaje în Rusia. Aliații NATO se ceartă pe sprijinul pentru Ucraina. Ce i-a cerut Macron lui Lukașenko (Video)
