În discursul public, unii lideri politici, dar și cei ai armatei promovează o ambiguitate strategică, adică să nu-i supărăm prea tare pe ruși, ceea ce este catastrofal pentru doctrina militară, pentru relațiile cu partenerii occidentali, dar și pentru capacitatea de apărare în fața atacurilor hibride lansate de Rusia împotriva României.
Citate relevante:
- Trebuie să constat, oricât mi-ar displăcea, că nici NATO, nici Uniunea Europeană, nici alte formate internaționale nu funcționează ca altădată. Pot fi paralizate – am văzut că Uniunea Europeană a fost blocată de Ungaria până când premierul Orbán a plecat.
- Problema armatei române nu mai este dotarea – în curând va fi bine modernizată ca echipament. Problema este organizarea și gândirea.
- Cine crede că Rusia va fi înțelegătoare dacă ajunge în România se înșală profund: va face ce a făcut în 1946-1947.
- Ambiguitatea îți strică relația cu partenerii occidentali. Aceasta este marea vulnerabilitate. Ciolacu a fost ezitant și ambiguu pe tema Ucrainei, iar asta s-a văzut: credibilitatea lui internațională a fost foarte scăzută, pentru că occidentalii au înțeles jocul.
- Am avut o criză gravă de securitate pentru că politicul a desconsiderat total orice preocupare legată de securitatea națională. Și o face în continuare.
Domnule Fota, să începem cu programul SAFE. Credeți că România va reuși să acceseze această finanțare și că vom avea un program finalizat în perioada imediat următoare?
Sper din toată inima că da. Este un program foarte important și avem nevoie de el. Economia noastră nu produce suficient, bugetul apărării nu este suficient de mare – deși nu este unul rău, a tot crescut în ultimii ani -, dar ținând cont de nevoile acumulate în 20 de ani, bugetul național rămâne insuficient. Completarea prin SAFE este binevenită, mai ales că programul are avantaje clare.
Vreau să explic și contextul. Teama pe care o am eu, și nu numai eu, este că rușii - care sunt clienții principali ai acestei situații - pot face o mișcare greșită în următorii doi-trei ani. Aceasta este fereastra în care Occidentul este încă slăbit, iar Europa s-a apucat de treabă cam târziu și lent.
După această perioadă, eforturile individuale și colective vor da inevitabil roade: Uniunea Europeană, NATO, noi ca țară, vom fi mult mai pregătiți, mai dotați, mai antrenați. Deci, dacă rușii fac o mișcare, o fac acum. De aceea, avem nevoie rapid de capabilități care să compenseze deficitul de securitate.
Trebuie să constat, oricât mi-ar displăcea, că nici NATO, nici Uniunea Europeană, nici alte formate internaționale nu funcționează ca altădată. Pot fi paralizate - am văzut că Uniunea Europeană a fost blocată de Ungaria până când premierul Orbán a plecat. Trebuie să presupun că nici spatele nu este la fel de bine asigurat ca altădată. Americanii au și ei intențiile și gândurile lor. Uneori sunt mai degrabă o sursă de îngrijorare pentru aliați decât pentru ruși - și mă refer la povestea cu Groenlanda. Toți acești factori trebuie luați în calcul, iar ca țară trebuie să ne întărim rapid.
Se discută că o parte din banii SAFE - în jur de cinci-șase miliarde de euro - se duce pe echipamente cumpărate din afară. Critica este că ar fi trebuit ca totul să se producă în România sau că ar fi trebuit să dezvoltăm, cu acești bani, capacități de producție militară internă. Este o poziție sustenabilă?
Ca deziderat ideal, ar fi bine ca 100% din bani să rămână în România. Dar asta nu se întâmplă în nicio țară europeană, pentru că nicio țară nu produce tot ceea ce are nevoie. Nimeni nu mai funcționează pe principiul autosuficienței, pentru că este nerentabil, contraproductiv și cine a încercat a ajuns la faliment.
Președintele Nicușor Dan a spus, la deschiderea conferinței New Strategy Center, că 60% din bani rămân în România. Știm, de exemplu, că cele două nave de patrulare vor fi construite la Mangalia - și în felul acesta salvăm șantierul naval militar, pe care riscam să-l pierdem pentru prima dată de la Carol I încoace. România a avut, în fiecare etapă istorică, ambiția de a deține un șantier militar și riscam să rămânem fără el. Îl salvăm acum cu banii din SAFE. O parte din fonduri merg și spre autostrăzi - spre Moldova, spre Ucraina, spre infrastructura pe care nu am construit-o în 30 de ani - și spre portul Constanța.
O parte din bani se duc în afară, și pentru că industria noastră de apărare are probleme serioase. Directorii ei preferă tot felul de afaceri mai puțin curate în loc să modernizeze fabricile. Armata Română știe asta. Ministrul Miruță spunea că ar da comenzi industriei naționale, dar industria națională nu este capabilă să le onoreze. Se vede și la Craiova, la fabrica de avioane, unde livrările întârzie. De aceea, o parte din bani merg afară - pentru că noi nu producem și pentru că vrem ce este mai bun pentru soldații noștri. Nu vom risca vieți pe câmpul de luptă cu echipamente inferioare de dragul unui patriotism prost înțeles.
Când cheltuim în afară, cheltuim la aliați: la germani, la francezi, la americani. Rheinmetall este deja cel mai mare producător de muniție din Uniunea Europeană, cu cifre comparabile cu cele ale producătorilor americani. Noi suntem Europa - când întărim industria europeană de apărare, ne întărim propria industrie.
Ați vorbit de mai multe ori despre faptul că armatei române îi lipsește gândirea strategică. Ce înseamnă concret asta?
Problema armatei române nu mai este dotarea - în curând va fi bine modernizată ca echipament. Problema este organizarea și gândirea. Armata română nu mai gândește și am un argument pe care nu mi-l poate distruge nimeni.
Am văzut recent analiza strategică a apărării - documentul lansat acum vreo lună și jumătate. Un proces foarte important, dar pe care l-au dat în gard. Armata vorbește despre riscuri, când toată Alianța NATO, toate țările care au scos documente în ultimii ani, operează cu conceptul de amenințare sau de pericol.
Riscul a fost folosit acum 20 de ani, când vremurile erau bune. Nu înțeleg de ce armata română refuză să gândească în termenii realității de azi. Țările pierd războaiele când gândesc prost. Uitați-vă la ucraineni - într-o relație complet asimetrică, fac față unui dușman superior. Inteligența și voința i-au salvat. Marco Rubio, secretarul de Stat american, a spus că armata ucraineană este cea mai bine pregătită din Europa. Și este adevărat - în condițiile în care America nu a mai ajutat Ucraina de când a revenit Donald Trump.
Cum se vede criza politică din România din perspectiva unui expert în securitate națională, mai ales în contextul conferinței B9?
Tocmai am rezolvat blocajul principal din Uniunea Europeană prin faptul că Viktor Orbán a pierdut alegerile în Ungaria și a venit Péter Magyar cu un mesaj clar pro-european. Și atunci întrebarea devine: s-a rezolvat problema Ungariei și pică România? Ce se întâmplă la București?
Toată lumea a observat, iar asta a declanșat semnalele de alarmă. Nu faptul că există instabilitate guvernamentală - bulgarii au instabilitate guvernamentală de ani de zile. Ceea ce i-a îngrijorat pe parteneri este că Guvernul a fost dat jos cu voturile extremei drepte anti-europene. Dacă citiți titlurile din presa internațională, nu se vorbește de instabilitate la București, ci de demiterea Guvernului cu sprijinul forțelor anti-europene. Și pe acest fond apare întrebarea: România a luat locul Ungariei lui Orbán?
La conferința de la New Strategy Center au fost analiști de foarte bună calitate din toată Europa și sunt convins că toți au venit și să vadă ce se întâmplă la București. Mai contăm pe București sau au luat-o și românii pe arătură?
Cum explicați această lipsă de claritate și de asumare în comunicarea strategică a statului român?
Parțial este meserie - diplomatul este obligat să fie ambiguu ca să-și lase toate opțiunile deschise. Dar eu nu vorbesc de limbajul diplomatic. Vorbesc despre mesajele liderilor politici.
Am interzis, când eram la MAE, folosirea cuvântului „provocări” în documentele de analiză. Am dat o directivă scrisă în acest sens. Provocarea este un termen ambiguu - poate fi și pozitivă. Noi nu mai avem de gestionat provocări; avem de înfruntat amenințări și pericole, lucruri care ne pot distruge. Statele Unite, în strategia lor de securitate, operează cu termenul „amenințări” și precizează că acestea s-au intensificat și s-au diversificat. Noi vorbim de provocări, lucruri ambigue care lasă posibilitatea de a ne mișca în orice direcție.
Este o lipsă de asumare. Este lipsă de curaj. Iar această ambiguitate nu ne ajută nici în relația cu Rusia. Cine crede că Rusia va fi înțelegătoare dacă ajunge în România se înșală profund: va face ce a făcut în 1946-1947.
Doi, ambiguitatea îți strică relația cu partenerii occidentali. Aceasta este marea vulnerabilitate. Ciolacu a fost ezitant și ambiguu pe tema Ucrainei, iar asta s-a văzut: credibilitatea lui internațională a fost foarte scăzută, pentru că occidentalii au înțeles jocul. Un om care declară că nu e nevoie să cheltuim bani pe armament, care declară în toamna lui 2024 că Rusia nu atacă România, în timp ce, trei luni mai târziu, președintele spune că Rusia atacă România de zece ani - în ce confuzie conceptuală trăim?
Cine și cum ne poate scoate din ambiguitatea strategică actuală?
Sunt trei factori. Primul, și poate cel mai important, suntem noi - tabăra pro-occidentală: analiști, jurnaliști, activiști civici, ONG-uri. Am arătat cu degetul, am explicat, am numit lucrurile, iar asta rămâne o obligație esențială și în continuare.
Al doilea factor sunt partidele politice, care nu iau securitatea națională în serios. Când eram la MAE, mă rugam reprezentanților partidelor să le fac briefing-uri la începutul războiului. Foarte greu. Dezinteresul partidelor față de apărarea și securitatea națională rămâne ridicat.
Al treilea factor este președinția. Președintele dă semnalul pro-occidental, dar ori nu înțelege, ori nu realizează ce se întâmplă în profunzimea statului.
Trebuie să se ridice deasupra birocrației și să o călărească. Instituțiile au fost dresate de politic să nu aibă inițiative proprii și să nu acționeze pe cont propriu.
Nimeni nu le-a spus, înainte de ciclul electoral din 2024, că trebuie să protejeze alegerile. Nu le-a spus premierul, nu le-a spus Parlamentul. Și instituțiile nu au îndrăznit să acționeze din proprie inițiativă.
Am avut o criză gravă de securitate pentru că politicul a desconsiderat total orice preocupare legată de securitatea națională. Și o face în continuare.
China temperează entuziasmul din anunțurile lui Trump, după vizita la Beijing: Acordurile sunt încă preliminare
O scrisoare pierdută în variantă digitală. Eroarea care a făcut ca Polonia să afle din presă că SUA nu mai trimite peste 4.000 de militari
Bulgaria câștigă detașat Eurovision 2026. România obține un excelent loc 3, cu un punctaj foarte bun din partea publicului (Video)
David Beckham intră într-un club select
