Liderul rus Vladimir Putin continuă războiul său fără sfârșit – iar fiecare zi este o crimă împotriva umanității.
Democrațiile occidentale nu pot, pur și simplu, să stea cu mâinile în sân, scrie Simon Tisdall, într-un editorial pentru The Guardian.
Poporul ucrainean se confruntă cu o iarnă de coșmar. Împiedicată pe câmpul de luptă, Rusia își intensifică atacurile sistematice și zilnice asupra civililor, a locuințelor, școlilor, spitalelor, companiilor și infrastructurii vitale care asigură supraviețuirea oamenilor.
Val după val de atacuri terifiante, desfășurate în timpul zilei, cu rachete balistice și drone de tip Shahed, lovesc Kievul și alte orașe, distrugând centre de distribuție ale supermarketurilor, unităţi farmaceutice și medicale, centre logistice și depozite.
Rezultatul este o creștere puternică a numărului de victime civile și agravarea penuriei de alimente și alte produse esențiale.
Pe măsură ce se apropie o iarnă geroasă, Rusia va încerca din nou să distrugă rețelele de alimentare cu apă și sistemul energetic al Ucrainei, lăsând milioane de oameni fără electricitate. Este felul în care Vladimir Putin transformă „întunericul în plină zi” într-o armă.
Ar prefera să-i omoare pe toți decât să recunoască faptul că a pierdut.
Liderul Rusiei i-ar fi spus lui Donald Trump în această săptămână că „operațiunea militară specială”, aflată acum în al cincilea an, decurge conform planului. Trump poate că îl crede.
Analiștii occidentali, cu siguranță, nu îl cred.
Aflat în dificultate din punct de vedere militar și înregistrând pierderi uriașe, regimul său se confruntă cu o presiune economică și socială internă tot mai mare pentru a pune capăt războiului. Cu toate acestea, Putin pare să creadă că încă un mare efort ofensiv poate, în cele din urmă, să frângă voința Ucrainei.
Noua implicare a lui Trump – după luni de inerție, acesta și-a trimis din nou la Moscova emisarii (Jared Kushner și Steve Witkoff), care au vizitat și Kievul pentru prima dată – perpetuează iluziile Kremlinului privind victoria.
Acum se vorbește din nou despre negocieri. Iar în tot acest timp, Putin ucide și ucide. Fiecare zi este o crimă împotriva umanității.
Perspectiva unor ucideri în masă zilnice, a crimelor de război generalizate, a malnutriției, a oamenilor rămași fără locuințe și a unor noi strămutări masive ale civililor ucraineni – această campanie rusă de teroare, aflată în intensificare – este intolerabilă. Atunci, de ce nu intervin aliații occidentali și NATO pentru a o opri?
Principalul motiv este ambivalența cronică și lipsa de predictibilitate a Statelor Unite, care au transformat Ucraina într-un război aparent fără sfârșit și fără soluție.
Fostul președinte Joe Biden le-a aruncat ucrainenilor nişte colaci de salvare în 2022, apoi i-a lăsat să se descurce singuri. Trump a încercat ulterior să-i înece.
În pofida faptului că a oprit invazia terestră și a dus lupta în inima Rusiei, Ucraina este mai vulnerabilă ca niciodată în fața atacurilor aeriene.
Şi asta pentru că Trump a dat înapoi după ce spusese că va permite Ucrainei să producă rachete interceptoare pentru sistemele Patriot și a suspendat livrările de arme. Europa nu a reușit, până acum, să umple acest gol.
Adulația și fastul cu care Trump l-a primit pe Putin, vizibile la summit-ul dezgustător din Alaska de anul trecut, precum și presiunile exercitate asupra președintelui Volodimir Zelenski, subminează rezistența Ucrainei, securitatea europeană și speranțele pentru o soluționare rapidă a conflictului. Civilii vulnerabili plătesc prețul.
Mulți ucraineni sunt obosiți de război. Aproximativ 60% se opun cedării teritoriilor din Donbas către Rusia, dar un procent similar ar susține un armistițiu, cu garanții de securitate occidentale, care să înghețe pozițiile actuale, arată un sondaj recent.
Majoritatea rușilor doresc, de asemenea, ca războiul să se încheie. Iar, la fel ca Moscova, Kievul resimte presiunea financiară, în pofida unui împrumut de 100 de miliarde de dolari acordat de UE.
Este evident că există un acord care poate fi încheiat. Dar Putin, la fel ca Trump în cazul Iranului, ignoră opinia publică.
Fenomenul războaielor fără sfârșit
Indiferența liderilor autoritari față de voința populară, ca să nu mai vorbim despre opinia internațională, este un alt motiv pentru care războaiele fără sfârșit se extind și se perpetuează.
Fie că este vorba despre Ucraina, Gaza sau Iran, oamenii obișnuiți, care privesc evenimentele de pe margine, se simt neputincioși în fața lor. Familiarizarea cu aceste tragedii amorțește, în timp, simțurile. Grozăvia întregii situații este înspăimântătoare și tulburătoare. Este mai ușor să întorci privirea.
Eforturile de a opri războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului, început în februarie și care s-a extins acum până la Marea Roșie – Trump a spus iniţial că urma să dureze doar câteva săptămâni –, precum și violențele neîntrerupte din Palestina ocupată după 2023 sunt îngreunate, la fel ca în Ucraina, de lipsa unor procese de pace credibile și independente.
Acesta este un alt factor major care alimentează fenomenul modern al războaielor fără sfârșit.
Trump s-a băgat cu stângăcie în disputa dintre Kiev și Moscova, favorizând în mod evident una dintre părți. În niciun moment nu s-a preocupat de ceea ce era corect sau greșit în războiul ales de Putin.
Scopul său nu a fost să salveze vieți, ci să câștige un Premiu Nobel pentru Pace – plus acorduri profitabile în domeniul energiei cu Rusia.
Motivele egoiste au afectat în mod similar speranțele de salvare a civililor din Gaza de sub loviturile armatei israeliene și ale Hamas. „Consiliul pentru Pace” al lui Trump și planul său în 20 de puncte sunt, în principal, instrumente pentru ego-ul și lăcomia sa, nu o cale plauzibilă de ieșire din impasul politic, militar și umanitar.
În ceea ce privește încheierea dezastrului din Iran, președintele SUA și-a pierdut interesul.
Refuzul său, asemenea lui Putin, de a accepta evidența, de a recunoaște că nu și-a atins obiectivele de război și de a căuta un compromis cu Teheranul subminează eforturile mediatorilor regionali și ale aliaților din statele din Golf, care se tem pe bună dreptate că luptele se vor prelungi la nesfârșit.
Este nevoie urgentă de emisari de pace imparțiali, mandatați de ONU, care să-i oblige pe cei implicați să ajungă la un compromis.
Războaiele fără sfârșit se dezvoltă și se înrădăcinează în absența unor cadre juridice universale și autoritare, respectate și aplicate de toți.
Disprețul manifestat de Trump, Putin și liderul Israelului, Benjamin Netanyahu, față de principiile de bază ale ordinii mondiale de după 1945 – statul de drept, suveranitatea națională, supravegherea și aplicarea legii de către Curtea Internațională de Justiție și Curtea Penală Internațională – contribuie direct la prelungirea conflictelor.
Odată ce regulile sunt abandonate, orice lucru devine posibil.
Iar acest lucru a dus inevitabil la atrocități și crime de război, precum cele comise în Gaza după masacrele din 7 octombrie; la Bucea, Mariupol și în alte localități și orașe din Ucraina; și în Minab, în sudul Iranului, unde o rachetă de croazieră americană Tomahawk ar fi ucis în februarie peste 100 de elevi.
Aproape invariabil, vinovații scapă de pedeapsă. Este impunitatea transformată în lege. Este anarhia perpetuă.
O altă caracteristică tot mai frecventă a războaielor interminabile este împiedicarea unei examinări publice complete și a asumării responsabilității prin intermediul presei independente și al investigațiilor ONU.
De la începutul războiului cu Hamas, armata israeliană a restricționat sever accesul jurnaliștilor internaționali în Gaza. În pofida eforturilor unor reporteri curajoși, această politică a ascuns și a distorsionat inevitabil imaginea reală a ceea ce se întâmplă acolo, nu în ultimul rând pentru israelieni.
În mod similar, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, oferă doar informații limitate și selective despre operațiunile legate de Iran. Acest lucru a dus, de exemplu, la subestimarea amplorii și costului atacurilor iraniene reușite asupra bazelor americane din Golf.
Mass-media de stat din Rusia cenzurează în mod obișnuit informațiile provenite din Ucraina. Majoritatea rușilor au puține informații despre cât de prost decurge războiul. În general, ignoranța publicului facilitează abuzurile și prelungește conflictele.
NATO trebuie, în sfârșit, să treacă la ofensivă!
Războaiele fără sfârșit sunt, în cele din urmă, provocate de lideri incapabili și nechibzuiți. Desigur, și generalii fac greșeli. În luptă, lucrurile rareori evoluează așa cum au fost prevăzute. Strategiile inteligente se pot întoarce împotriva celor care le-au conceput.
Dar problema fundamentală o reprezintă politicienii care promit prea mult, își subestimează adversarii, ignoră alternativele pașnice, mai puțin macho, cred că sunt mai presus de lege, refuză să-și recunoască greșelile și, fără rușine sau remușcări, te mint în față.
Este o problemă veche de când lumea, pentru care nu există o soluție rapidă. Dar poporul ucrainean, care se confruntă cu un sezon de coșmar, are nevoie urgentă de ajutor suplimentar.
Democrațiile occidentale nu pot sta cu mâinile în sân în timp ce numărul victimelor civile provocate de atacurile barbare ale Moscovei crește de la o zi la alta.
NATO trebuie, în sfârșit, să treacă la ofensivă, să transmită clar că nu vor mai fi tolerate crimele de război, să amenințe că va lovi din aer bazele de lansare a dronelor și rachetelor rusești – așa cum s-a cerut în mod repetat și anterior – și să-l oblige pe Putin să dea înapoi, înainte ca războiul său fără sfârșit să devină războiul tuturor.
B.B.
Șeful Anthropic cere încetinierea dezvoltării AI: Ce a obervat în această vară
Investițiile chineze în România au explodat în cinci ani: stocul de capital a crescut cu peste 120%
Tavi Popescu a plecat în Grecia și explică ruptura de FCSB: ”Normal că am vrut să plec”
Horoscopul săptămânii 14 - 20 septembrie
