Majoritatea oamenilor din Statele Unite, Marea Britanie, Spania, Canada, Franța și Germania spun că sunt mândri de țara lor. Dar patriotismul nu înseamnă același lucru peste tot: în SUA este tot mai legat de steag și de tabăra politică, în Germania este marcat de trecutul nazist, în Canada se alimentează din opoziția față de Washington, iar spaniolii se declară cei mai mândri dintre europenii analizați.
Rezultatele unui sondaj internațional POLITICO arată cum istoria și conflictele politice modelează sentimentul național în șase mari democrații occidentale.
Patriotismul este relativ răspândit în toate cele șase țări, însă formele prin care este exprimat diferă profund. De la arborarea steagului și cântarea imnului în școli până la raportarea la trecutul național și la liderii politici, fiecare societate are propriile simboluri, sensibilități și conflicte.
Într-un moment în care partidele populiste și naționaliste încearcă să revendice patriotismul drept valoare proprie, întrebarea „ce înseamnă să-ți iubești țara?” a devenit tot mai politizată.
Sondajul a fost realizat de compania independentă Public First, cu sediul la Londra.
SUA, percepute drept țara cu cei mai patrioți cetățeni
Aproape jumătate dintre americani – 49% – spun că SUA au cei mai patrioți cetățeni, iar această percepție este dominantă și în celelalte țări incluse în sondaj.
Această imagine este legată de manifestările publice foarte vizibile ale mândriei naționale. Steagurile americane sunt expuse în fața caselor, restaurantelor și firmelor, iar liderii politici poartă frecvent insigne sau alte simboluri în culorile naționale.
Peste jumătate dintre americani, 51%, afirmă că dețin un steag al țării. Prin comparație, numai 22% dintre britanici spun că au un Union Jack (steagul național al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), iar în Franța proporția ajunge la 27%.
Dar steagul american a devenit și un simbol politic.
Peste 70% dintre alegătorii care l-au susținut pe Donald Trump în 2024 spun că dețin un steag, față de 44% dintre cei care au votat-o pe Kamala Harris.
Diferența apare și în percepția asupra gesturilor patriotice. În timp ce 52% dintre alegătorii lui Trump consideră că afișarea steagului în fața casei este o manifestare de patriotism, aceeași opinie este împărtășită de numai 33% dintre alegătorii lui Harris.
Mișcarea MAGA a făcut din patriotism și naționalism elemente centrale ale identității republicane. Ca urmare, un simbol care ar trebui să reprezinte întreaga țară este asociat din ce în ce mai mult cu una dintre taberele politice.
Germania și povara istoriei
Majorități sau aproape majorități ale respondenților din SUA, Marea Britanie, Franța, Spania și Canada cred că țările lor ar trebui să fie mândre de propria istorie.
Germania este excepția. Doar 24% dintre germani consideră că țara ar trebui să fie mândră de trecutul său. Cei mai mulți, 53%, spun că Germania nu ar trebui să fie nici mândră, nici rușinată. Numai 14% cred că țara ar trebui să se rușineze de propria istorie.
Această aparentă neutralitate poate fi explicată și prin faptul că 61% dintre germani consideră că statul a făcut suficient pentru a-și cere iertare pentru crimele trecutului.
Dar extrema dreaptă încearcă să schimbe această raportare.
Politicieni ai Alternativei pentru Germania au cerut refacerea sentimentului de mândrie națională și modificarea educației, astfel încât elevii să studieze „mai puțin despre Hitler”, după cum formula un proiect de manifest al unei filiale regionale.
În rândul celor care intenționează să voteze AfD, 41% cred că Germania ar trebui să fie mândră de istoria sa – aproape dublu față de populația generală.
Ideile care erau cândva considerate marginale au ajuns tot mai aproape de centrul dezbaterii publice, într-un moment în care AfD conduce în sondajele naționale.
Canadienii sunt mai puțin rușinați de liderii lor
Canada se distinge de celelalte democrații analizate printr-o atitudine mai pozitivă față de conducerea politică. Doar 22% dintre canadieni spun că liderii țării reprezintă principalul motiv de rușine națională.
Proporția este mult mai mare în celelalte state: 40% în SUA, 45% în Marea Britanie, 52% în Franța, 43% în Germania și 50% în Spania.
Una dintre explicații este ascensiunea lui Mark Carney, care a revitalizat Partidul Liberal și a câștigat alegerile din aprilie 2025, promițând că va apăra Canada în fața presiunilor Washingtonului.
Războiul comercial lansat de Donald Trump și amenințările repetate privind transformarea Canadei în „al 51-lea stat” american au alimentat un patriotism construit în jurul rezistenței față de influența SUA.
Carney a câștigat sprijin inclusiv în vestul Canadei, dominat tradițional de conservatori, prin promisiunile privind dezvoltarea conductelor și prin renunțarea la unele politici climatice introduse în perioada lui Justin Trudeau.
În acest caz, patriotismul nu este îndreptat împotriva guvernului, ci se consolidează în jurul liderilor care promit să apere suveranitatea țării.
Spaniolii, cei mai mândri dintre europenii analizați
Spania are cel mai ridicat nivel de mândrie națională dintre cele patru țări europene incluse în sondaj.
O majoritate de 52% consideră că Spania este cel mai bun loc în care se poate trăi. În Marea Britanie și Franța, cei mai mulți respondenți aleg alte țări.
În plus, 76% spun că sunt mândri să fie spanioli. Proporția este de 71% în Franța, 68% în Marea Britanie și numai 60% în Germania.
Această mândrie se menține în ciuda unei vieți politice tensionate, a moștenirii dictaturii lui Francisco Franco, a mișcărilor separatiste din Catalonia și Țara Bascilor și a nemulțumirii față de modul în care este condusă țara.
Explicația poate ține și de poziția Spaniei pe scena internațională, de succesele sportive și de reputația sa ca destinație turistică și centru cultural. Patriotismul spaniol pare să se hrănească mai mult din cultură și stil de viață decât din încrederea în politicieni.
Francezii vor ca elevii să cânte imnul
În Franța, „La Marseillaise” rămâne unul dintre cele mai puternice simboluri naționale.
O majoritate de 57% dintre francezi consideră că elevii ar trebui obligați să cânte imnul național la școală. Ideea depășește granițele partidelor, dar este susținută cel mai puternic de alegătorii formațiunii de extremă dreapta Adunarea Națională – 74% – și de cei ai alianței centriste Ensemble – 67%.
În celelalte țări europene, susținerea este mult mai scăzută: 42% în Marea Britanie, 32% în Germania și 26% în Spania.
Imnul francez rămâne un simbol respectat de aproape întregul spectru politic. Huiduirea lui la evenimente sportive provoacă de obicei reacții dure nu numai din partea conservatorilor, ci și a centrului și a stângii.
Marea Britanie, la zece ani după Brexit
Brexitul a fost prezentat drept un proiect de recâștigare a controlului și de reafirmare a suveranității britanice. Dar, la zece ani de la începerea procesului, atitudinile față de patriotism nu sunt fundamental diferite de cele din restul Europei.
46% dintre britanici cred că „nu mai poți spune că ești mândru să fii britanic fără să fii judecat”. Proporția este apropiată de cea întâlnită în Franța, Germania și Spania.
Britanicii sunt, de asemenea, la fel de nemulțumiți de liderii lor ca alte societăți occidentale. Alte cercetări au indicat, în ultimii ani, și o reducere a mândriei față de realizările țării.
Rezultatele sugerează că Brexitul a modificat relația Marii Britanii cu Uniunea Europeană, dar nu a rezolvat criza mai profundă a identității naționale.
Patriotismul nu aparține automat extremei drepte
Sondajul arată că patriotismul este răspândit în toate cele șase state și nu aparține unei singure tabere politice. Dar simbolurile sale pot fi confiscate sau transformate în arme electorale.
În SUA, steagul este asociat tot mai mult cu mișcarea MAGA. În Germania, AfD încearcă să rescrie raportarea la trecut. În Franța, extrema dreaptă promovează ritualurile naționale, dar acestea sunt susținute și de centru.
Canada arată o altă posibilitate: patriotismul poate fi mobilizat în jurul apărării suveranității, fără să fie în mod necesar legat de dreapta radicală.
Iar Spania sugerează că mândria națională se poate baza pe cultură, sport și calitatea vieții, chiar și atunci când încrederea în politicieni este scăzută.
Concluzia sondajului POLITICO este că patriotismul nu are o definiție fixă. Este modelat de istorie, de adversarii externi, de liderii momentului și de felul în care partidele aleg să folosească simbolurile naționale.
Într-o perioadă în care mișcările populiste încearcă să se prezinte drept singurele apărătoare ale națiunii, miza nu este doar cine se declară patriot, ci și cine reușește să definească ce înseamnă patriotismul.
Cum îi faci pe copii să mănânce mai multe legume: șase metode susținute de dovezi științifice
Harry Kane, întrebat despre comparația cu Erling Haaland: Răspunsul englezului
Ziua 1600 Kievul a rămas fără rachete Patriot. Rafinărie din Sîzran, în flăcări. Ucraina lovește alte 10 petroliere din „flota fantomă” rusă
Ce se întâmplă cu noi toți când marile puteri se luptă pentru supremație
