Să ne întoarcem în timp în data de 25 iunie 2026. Atunci, postul TV Digi 24 publică o fotografie gen paparazzi, în contrast cu politica editorială a canalului de știri de până la acel moment, în care, la masă, într-un restaurant din Bruxelles, se aflau Nicușor Dan, președintele României, generalul Lucian Pahonțu, șeful SPP, Rareș Bogdan, pucist PNL, Eugen Tomac, consilierul președintelui, Victor Negrescu, europarlamentar PSD, și Valentin Naumescu, consilier de stat la Palatul Cotroceni.
Evenimentul are loc la trei zile de la momentul în care Adrian Veștea (PNL), desemnat de președinte pentru funcția de prim-ministru peste capul conducerii liberale, este respins de Parlament. O mare înfrângere pentru Nicușor Dan.
Imaginea a devenit virală și a produs o amplă dezbatere în rândul opiniei publice, venind și pe fondul interesului creat de tensiunea confruntării politice din jurul formării unui nou guvern.
Generalul Lucian Pahonțu, șeful SPP de peste 20 de ani, un serviciu de pază și protecție a demnitarilor care, în timp, prin informațiile acumulate despre cei pe care-i păzește, a devenit un influent și informal serviciu secret, nu se potrivea deloc în imaginea respectivă.
Dacă restul comesenilor erau oameni politici și consilieri ai președintelui, locul lui Pahonțu trebuia să fie în dispozitivul de pază al președintelui, nu la masă cu el.
De fapt, imaginea reprezintă cel mai mare eșec profesional al ofițerului. Președintele a fost expus. Dacă și-ar fi făcut meseria cum trebuie, poza respectivă nu ar fi existat. Realizarea ei, în sine, reprezintă o breșă de securitate în ce privește protejarea șefului statului, exact principala misiune a lui Pahonțu. Dacă în locul camerei era o armă, iar în locul fotografului era un extremist sau un terorist, se putea întâmpla o nenorocire.
Cel mai puternic general
Acela e momentul în care generalul Pahonțu intră în atenția opiniei publice și a jurnaliștilor, care, pe fondul unei profunde crize a serviciilor de informații din România, descoperă că de paza demnitarilor, de 20 de ani, se ocupă un ofițer cu un trecut tenebros, implicat în sângeroasa represiune a manifestațiilor din 21 decembrie 1989.
Imaginea mai transmite și faptul că generalul are o mare influență politică, fiind un participant activ la discuțiile despre criza provocată de moțiunea de cenzură.
De asemenea, trebuie făcută precizarea că imaginea respectivă este una de “filaj”, adică realizată de profesioniști din domeniul informațiilor, pentru un serviciu secret din țară sau din străinătate.
Și generalul Pahonțu, și președintele Nicușor Dan erau supravegheați și păziți de angajați ai SPP. În jurul lor era desfășurat un dispozitiv de securitate. Cei care au făcut fotografia au trecut de acest dispozitiv fără să fie sesizați sau au fost lăsați să pătrundă acolo de cineva din interior, pentru a-și îndeplini “misiunea”.
Oricum ar fi privit acel episod, el arată a fi o confruntare în cotloanele secrete și întunecate ale puterii din România.
În mod normal, când șeful unui serviciu de pază și protecție înregistrează un astfel de eșec, trebuie să-și înainteze demisia sau să fie, discret, eliberat din funcție de șeful său, respectiv de președintele României. Dar nu s-a întâmplat nimic.
Un președinte în mlaștină
Acum, după revelația realizată de Recorder, prin publicarea articolului “Biografia ascunsă a generalului Pahonțu”, Nicușor Dan avea, din nou, obligația, dacă e un lider care respectă regulile democratice, să-l îndepărteze pe generalul Pahonțu, dar n-a făcut-o. Mai mult, l-a apărat în mod gratuit.
Ceea ce înseamnă o mare vulnerabilitate politică și informațională pentru instituția prezidențială, una care pune în pericol stabilitatea României.
E greu de spus dacă, atunci când a decis să candideze la președinție, primarul Nicușor Dan știa în ce se bagă. Din acțiunile și luările sale de poziție rezultă că nu.
În loc să rezolve criza agențiilor de informații, generată de puternica lovitură dată de Rusia, prin rețelele de influență de la București, care l-au împins pe Călin Georgescu până la gardul Palatului Cotroceni, Nicușor Dan a intrat în vârtejul confruntării, iar acum s-a trezit într-o mlaștină din care nu știe cum să iasă, în timp ce mâlul îl trage la fund.
Lipsa de experiență în ceea ce privește viața de partid, dar și o neîncredere cronică în oameni, manifestată de Nicușor Dan, l-au transformat într-o victimă sigură a unor cercuri de putere din sistemul de informații al României.
Astfel, președintele n-a reușit să creeze o alianță care să-l susțină, devenind dependent de aranjamente subterane, care au fost dejucate cu ușurință de taberele care i se opun.
Fără soluții
Din decembrie 1989, odată cu venirea la putere a lui Ion Iliescu, un om politic fabricat de Kremlin, România e ruptă în două mari falii: una liberală, occidentală, pro-NATO și pro-europeană, iar cealaltă, naționalistă, adepta unui joc la două capete, iliberală și puternic controlată de Moscova.
Cine urmărește istoria post-decembristă poate pune degetul pe momentele cheie în care cele două tabere se confruntă, cine sunt personajele și care sunt afiliațiile cu Kremlinul din 1990 și până acum.
România a aderat la NATO și Uniunea Europeană doar pentru că, în urma prăbușirii Uniunii Sovietice, în august 1991, vreme de un deceniu și jumătate, s-a instalat haosul la Moscova, iar Kremlinul a fost slab. Cele două mari tabere din România și-au dat mâna pentru a găsi o formulă de asigurare a securității și integrității țării.
Din momentul în care aceste obiective au fost cumva atinse, lupta s-a întețit din nou, iar odată cu consolidarea puterii lui Vladimir Putin și declanșarea, începând cu 2008, a atacului asupra democrațiilor europene, bătălia dintre cele două tabere a devenit tot mai dură, culminând cu încercarea Kremlinului de a prelua controlul politic al României în noiembrie 2024.
Deși mulți au sperat că alegerile prezidențiale din mai 2025 vor fi începutul vindecării rănilor după puternica lovitură dată de Rusia prin rețelele de rezerviști, extremiști, agenți de informații activi și agenți de influență, situația s-a agravat, România fiind într-o criză politică continuă, supraviețuind doar prin susținerea acordată de marile puteri europene.
Nu există indicii că Nicușor Dan e trădător sau o persoană rău-intenționată, dar, pe zi ce trece, devine tot mai limpede că e depășit de situația gravă în care a ajuns România și nu are soluții la problemele cu care se confruntă.
