Premierul canadian Mark Carney discută cu liderii europeni despre o apropiere fără precedent între Canada și Uniunea Europeană, după deteriorarea relațiilor comerciale cu Statele Unite.
Planul nu presupune aderarea propriu-zisă a Canadei la UE. Carney a folosit însă în conversațiile sale cu liderii europeni o formulă ambițioasă: Canada ar putea deveni un fel de „membru asociat al Uniunii Europene”, scrie The Wall Street Journal.
Un asemenea statut nu există în prezent. Este mai degrabă o formulă politică pentru un parteneriat foarte extins, care ar apropia Canada de piața, programele și politica de securitate ale UE fără ca țara să devină oficial membră.
De ce caută Canada o alternativă
Timp de decenii, economia canadiană a depins în primul rând de relația cu Statele Unite. Aproximativ două treimi din exporturile țării ajung în continuare pe piața americană. Războiul comercial declanșat de administrația Donald Trump și eșecul negocierilor cu Washingtonul au determinat Guvernul de la Ottawa să caute alte piețe și alianțe.
Carney încearcă să transforme Canada dintr-o țară orientată aproape exclusiv spre America de Nord într-un partener transatlantic al Europei. Premierul a purtat discuții private cu majoritatea liderilor europeni importanți, potrivit WSJ.
Ideea este susținută de diplomați canadieni și de un cerc restrâns de consilieri ai premierului. Printre aceștia se află și membri ai unui club de lectură din Ottawa, care păstrează confidențiale discuțiile și glumesc că aplică „regula Fight Club”: ceea ce se discută în grup rămâne în grup.
Ce ar putea cuprinde parteneriatul
Discuțiile dintre Canada și UE se concentrează pe câteva domenii considerate strategice:
- energie și minerale critice;
- apărare și producție militară;
- inteligență artificială;
- baterii și semiconductori;
- cercetare științifică;
- infrastructură digitală și comunicații;
- mobilitatea studenților și a angajaților.
Una dintre variante ar fi reducerea barierelor comerciale pentru produsele și tehnologiile considerate esențiale. Canada ar putea obține un acces mai ușor la piața unică europeană în anumite sectoare, iar companiile europene ar avea acces la resursele și industria canadiană.
Cele două părți analizează și posibilitatea simplificării dreptului de muncă și de ședere pentru canadieni în UE, precum și participarea studenților canadieni la programul Erasmus.
Sateliți, cabluri și centre de date comune
Canada și statele europene vor să își reducă dependența de marile companii americane de tehnologie și de infrastructura controlată de acestea. Printre ideile discutate se află conectarea rețelelor de cercetare, dezvoltarea unor sateliți și centre de date comune și instalarea unor noi cabluri submarine peste Atlantic.
Obiectivul ar fi crearea unei infrastructuri digitale mai sigure, asupra căreia Canada și Europa să aibă un control mai mare.
WSJ scrie că unii dintre oficialii implicați în discuții au renunțat chiar la Gmail și WhatsApp pentru conversațiile sensibile, din cauza neîncrederii în platformele digitale americane.
Energie și resurse pentru Europa
Canada este un producător important de petrol, gaze, uraniu, minerale critice și îngrășăminte. Guvernul Carney vrea să dezvolte rute prin care o parte mai mare din aceste resurse să ajungă în Europa. Pe lista proiectelor analizate se află folosirea spărgătoarelor de gheață și dezvoltarea transportului prin Pasajul de Nord-Vest, ruta maritimă care traversează Arhipelagul Arctic Canadian.
Planurile sunt dificile și costisitoare. Infrastructura de transport a Canadei a fost construită în principal pentru schimburile cu Statele Unite, iar redirecționarea unor cantități mari de energie și materii prime către Europa ar necesita porturi, conducte, terminale și nave noi.
Guvernul canadian a anunțat deja investiții de peste 11 miliarde de dolari canadieni pentru construirea a șase spărgătoare de gheață destinate Gărzii de Coastă.
Apărarea este domeniul în care apropierea a avansat cel mai mult
Cooperarea militară dintre Canada și UE nu mai este doar un proiect. În februarie 2026, Canada a devenit primul stat din afara Europei care a intrat în programul SAFE, mecanismul european de 150 de miliarde de euro destinat achizițiilor comune pentru apărare.
Participarea oferă companiilor canadiene acces la proiectele europene și permite Canadei să cumpere mai mult echipament militar din Europa. Până acum, peste 70% din cheltuielile canadiene pentru achiziții militare externe erau direcționate către Statele Unite.
Ottawa analizează inclusiv reducerea comenzii pentru avioanele americane F-35 și cumpărarea unor aparate Gripen produse de compania suedeză Saab.
Canada a ales și compania germană ThyssenKrupp Marine Systems drept furnizor preferat pentru până la 12 submarine convenționale. Valoarea achiziției este estimată la zeci de miliarde de dolari. Contractul nu este finalizat. Guvernul canadian a selectat oferta germană, dar urmează negocierile comerciale și tehnice înaintea semnării contractului definitiv. Primele patru submarine ar trebui livrate până în 2034.
„Al 28-lea stat al UE, nu al 51-lea stat american”
Președintele Finlandei, Alexander Stubb, unul dintre liderii europeni cu care Carney discută frecvent, a sintetizat apropierea într-o formulă provocatoare: „Nu ar fi minunat dacă Canada ar fi al 28-lea stat al Uniunii Europene, în loc să devină al 51-lea stat al Statelor Unite?”
Afirmația este și o replică la declarațiile repetate ale lui Donald Trump despre transformarea Canadei în al 51-lea stat american.
Carney a exclus anterior aderarea propriu-zisă la UE. De altfel, tratatele europene prevăd că poate solicita aderarea numai un „stat european”, condiție pe care Canada nu o îndeplinește geografic.
Un parteneriat special, negociat în afara procedurii de aderare, este însă posibil. Canada participă deja la programe europene de apărare și are din 2017 un acord comercial extins cu UE.
Obstacolele unei apropieri rapide
Mutarea centrului de greutate economic de la SUA spre Europa nu se poate face repede. Piața americană este apropiată, foarte mare și legată de Canada prin lanțuri de producție construite timp de decenii.
Economia Uniunii Europene crește mai lent decât cea americană, iar transportul mărfurilor peste Atlantic este mai costisitor. Europa nu poate înlocui complet Statele Unite ca destinație pentru exporturile canadiene.
Există dificultăți și în interiorul UE. Acordul comercial CETA, semnat de Canada și Uniune în urmă cu aproximativ un deceniu și aplicat provizoriu din 2017, încă nu a fost ratificat de toate statele membre. Potrivit Comisiei Europene, zece țări mai trebuie să încheie ratificarea: Belgia, Bulgaria, Cipru, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Polonia și Slovenia.
Bruxelles-ul trebuie să evite și apariția impresiei că îi oferă Canadei aproape toate avantajele apartenenței la piața unică, fără obligațiile care le revin statelor membre. O formulă excesiv de generoasă ar putea fi cerută ulterior și de alți parteneri ai UE.
În Canada, apropierea ar putea provoca tensiuni în Alberta, provincie dependentă de industria petrolieră și în care există o opoziție importantă față de reglementările europene de mediu. Și Quebecul ar putea privi cu atenție orice angajament care presupune cedarea unor atribuții de reglementare.
O apropiere, nu un „divorț” complet de SUA
Planul lui Carney este important, dar nu înseamnă că legăturile dintre Canada și Statele Unite pot fi rupte. Cele două economii rămân profund integrate, iar țările continuă să fie aliate în NATO și să împartă apărarea continentului nord-american prin NORAD.
Miza realistă este reducerea dependenței excesive de Washington. Canada vrea să aibă alternative pentru exporturi, tehnologie, apărare și energie, astfel încât o decizie a Casei Albe să nu poată produce singură un șoc major economiei canadiene.
„Membru asociat al UE” nu este deocamdată un statut juridic și nici o ofertă oficială din partea Bruxelles-ului. Este numele dat de Carney unei ambiții politice: construirea unei relații suficient de strânse încât Canada să funcționeze, în domeniile strategice, ca o țară transatlantică.
Dacă proiectul va avansa, ar putea crea un model nou de asociere cu UE pentru statele democratice care vor acces la proiectele și piața europeană, fără posibilitatea sau intenția de a deveni membre.
