Grăsimea corporală are roluri esențiale în organism, de la producerea hormonilor și reglarea senzației de sațietate până la menținerea temperaturii corpului și susținerea unor funcții vitale. Specialiștii atrag atenția că încercarea de a ajunge la un procent extrem de scăzut de grăsime poate avea efecte serioase asupra sănătății.
În ultimii ani, idealul unui corp foarte slab și bine definit a fost promovat intens pe rețelele sociale, în fitness și în cultura dietelor. Însă experții atrag atenția că, deși excesul de grăsime este asociat cu numeroase probleme de sănătate, și prea puțină grăsime poate afecta hormonii, imunitatea, oasele, fertilitatea și capacitatea organismului de a face față unor boli grave, scrie BBC.
De câtă grăsime avem, de fapt, nevoie, cum poate fi măsurată în mod corect și de ce poate fi periculos un nivel prea scăzut?
De ce este importantă grăsimea corporală
Grăsimea corporală reprezintă modul în care organismul stochează energia de care nu are nevoie imediat.
Atunci când mâncăm, grăsimile, carbohidrații și proteinele din alimente sunt descompuse în elemente simple pe care organismul le poate folosi drept combustibil. Carbohidrații devin glucoză, proteinele se transformă în aminoacizi, iar grăsimile în acizi grași. Dacă aportul caloric depășește în mod constant consumul de energie, celulele adipoase, numite adipocite, stochează surplusul sub formă de lipide și își măresc volumul.
Grăsimea poate fi privită ca un rezervor specializat, explică Mikael Ryden, profesor de cercetare clinică și experimentală a țesutului adipos la Institutul Karolinska din Suedia. Ea preia nutrienții atunci când energia este disponibilă din abundență și îi eliberează atunci când organismul are nevoie de ei.
Un alt rol important este comunicarea cu restul organismului. Celulele adipoase produc hormoni care transmit informații despre cantitatea de energie disponibilă și despre cât de plin este organismul – cum este, de exemplu, leptina.
Când nivelul leptinei este prea scăzut, creierul „înțelege” că energia disponibilă este insuficientă, iar unele funcții esențiale încep să fie trecute pe plan secund.
Grăsimea corporală contribuie și la menținerea temperaturii corpului. Grăsimea albă stochează energia în exces și oferă, în același timp, un strat izolator. Grăsimea brună și cea bej conțin celule specializate care consumă energie pentru a produce căldură, contribuind astfel la menținerea temperaturii corporale.
Ce se întâmplă când avem prea puțină grăsime?
Dacă excesul de grăsime crește riscul unor boli, nici un nivel prea scăzut nu este sănătos. Restricția severă de calorii poate perturba funcționarea organismului, explică Jessica Maung, cercetătoare în domeniul bolilor metabolice la Universitatea din Michigan. „Prea puțin țesut adipos duce la perturbarea funcțiilor organelor și ale organismului”, spune ea.
Când rezervele de energie se epuizează, organismul încearcă să economisească energie, iar unele funcții, inclusiv cele ale sistemului imunitar, sunt afectate. Poate începe și descompunerea masei musculare, în timp ce oasele nu mai sunt construite și reparate corespunzător. Consecințele includ fragilitate și un risc mai mare de fracturi, iar organismul rămâne cu mai puține rezerve pentru a face față unei infecții grave sau unei urgențe medicale.
Un nivel foarte scăzut de grăsime poate afecta și hormonii și sănătatea reproductivă: la bărbați poate scădea testosteronul, energia și performanța fizică, iar la unele femei menstruația poate deveni neregulată sau poate dispărea. În același timp, unele studii sugerează că rezervele de grăsime pot ajuta organismul să reziste unor boli grave la vârste mai înaintate.
De câtă grăsime avem, de fapt, nevoie?
Nu există un procent universal de grăsime corporală considerat ideal, necesarul variind de la o persoană la alta. Ca reper general, bărbații adulți sănătoși au aproximativ 10–20% grăsime corporală, iar femeile 20–29%. La persoanele cu obezitate, procentul este de obicei de peste 30%. „Este foarte dificil să stabilim cu exactitate un interval”, spune Mikael Ryden, deoarece acesta diferă în funcție de persoană și sex.
Sportivii au, în general, mai puțină grăsime. Un studiu realizat pe peste 700 de sportivi, folosind scanări DEXA, a identificat cele mai mici valori de 10% la bărbați și 16% la femei. Unii participanți credeau că procentul lor era de doar 1–2%.
Contează însă și unde se depozitează grăsimea. Grăsimea viscerală, acumulată în jurul organelor interne, este deosebit de problematică în exces. Ea poate favoriza inflamația, crește tensiunea arterială și afecta utilizarea insulinei, ceea ce sporește riscul de diabet de tip 2.
Cum ne putem măsura grăsimea corporală
Există mai multe metode prin care poate fi estimată cantitatea de grăsime din organism.
Cele mai detaliate evaluări sunt realizate prin scanări DEXA ale întregului corp, care pot diferenția grăsimea corporală, masa musculară și masa osoasă. Aceste investigații necesită însă echipamente specializate și pot fi costisitoare.
O metodă populară pentru acasă este măsurarea pliului cutanat. Aceasta presupune măsurarea grosimii stratului de grăsime de sub piele prin prinderea lui cu un instrument special, numit șubler pentru pliuri cutanate. Metoda poate măsura însă doar grosimea stratului adipos din anumite zone ale corpului și nu poate determina direct cantitatea de grăsime viscerală.
În plus, testele prin măsurarea pliului cutanat nu sunt foarte precise și pot indica valori mai mici decât cele reale.
O altă variantă disponibilă acasă este utilizarea unui cântar inteligent. Acesta trimite un curent electric de intensitate foarte mică prin corp pentru a estima masa de grăsime. Rezultatele sunt însă influențate de cantitatea de lichide din organism și, prin urmare, aceste dispozitive nu sunt considerate suficient de precise pentru măsurarea nivelului de grăsime. În plus, ele nu pot indica unde este depozitată grăsimea și nu pot face diferența între grăsimea viscerală și celelalte tipuri de grăsime.
Pentru majoritatea oamenilor, măsurarea exactă a procentului de grăsime nu este necesară. Circumferința taliei și raportul dintre talie și înălțime pot oferi informații utile despre grăsimea abdominală. Un raport talie-înălțime de aproximativ 0,4–0,49 este considerat sănătos, în timp ce un raport talie-șold de peste 0,90 la bărbați și 0,85 la femei indică un nivel ridicat de grăsime abdominală.
Indicele de masă corporală (IMC) nu poate diferenția grăsimea de masa musculară, astfel că nu reprezintă un indicator precis al procentului de grăsime corporală. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, este important să acordăm atenție compoziției corporale prin alimentație echilibrată, mișcare și exerciții de forță.
C.S.
Franța: incendii și confruntări la protestele elevilor. Peste 5.000 de persoane reținute, profesorii și părinții se alătură mobilizării (Video)
Scorul anticipat de britanici în meciul Polonia - România: Victorie la limită
Aspirina, declinul creierului și demența. Ce au descoperit oamenii de știință
G7 eliberează 100 de milioane de barili din rezerve, pentru a tempera prețurile. Plus: exporturile nu vor fi restricționate
