Raport dur despre starea presei din România - ce spune despre G4media, Realitatea Plus și opacitatea Guvernului Bolojan

Jurnaliștii din UE se confruntă cu niveluri tot mai mari de hărțuire, amenințări și violență, în timp ce instituțiile de presă sunt deținute de un număr tot mai mic de proprietari, iar încrederea publicului în mass-media a scăzut vertiginos, arată un raport al Civil Liberties Union for Europe care conține mai multe referiri și la situația din România.

Uniunea pentru Libertăți Civile pentru Europa a declarat că rezultatele celui de-al cincilea raport anual privind libertatea presei, publicat marți, ar trebui să-i pună pe oficialii UE „în alertă maximă”, libertatea și pluralismul presei fiind „sub atacuri susținute” în întreaga Europă continentală, relatează The Guardian.

Principala organizație pentru libertăți civile din Europa avertizează, de asemenea, că independența presei publice este erodată constant de interferențele politice și de reducerile bugetare, iar jurnaliștii sunt din ce în ce mai împiedicați de restricțiile privind libera exprimare și accesul la informație.

Uniunea pentru Libertăți Civile pentru Europa (numită pe scurt „Liberties”) este o organizație neguvernamentală europeană care se ocupă cu apărarea drepturilor fundamentale, statului de drept și valorilor democratice în Uniunea Europeană.

Concluziile raportului despre presa din România:

• România suferă din cauza consiliilor de administrație numite politic la instituţiile publice de presă, care interferează cu independența editorială.

• În România, politicienii au etichetat sursele de presă independentă drept „forțe ale întunericului” sau „mașinării de propagandă străină” pentru a le discredita.

• Supravegherea rămâne o amenințare în blocul comunitar. Jurnaliștii de investigație din Italia și România au fost vizați de programe spion.

• În 2025, atât piața de distribuție TV, cât și piața publicului de radio au rămas extrem de concentrate în România. Platformele naționale de distribuție TV și de televiziune cu plată sunt dominate de un număr mic de operatori. Analizele și rapoartele naționale evidențiază în mod constant indicatori de concentrare foarte mare în distribuție, care determină ce canale obțin o acoperire largă și oferă putere de negociere cu agențiile de publicitate.

• Deși în România există o bază legală pentru evaluarea pluralismului, aceasta nu este aplicată în mod corespunzător. Acest lucru ar necesita date de piață actualizate, un control sistematic al beneficiarilor reali și o coordonare susținută între CNA, Consiliul Concurenței și ANAF.

• Presa online, în special, prezintă deficiențe în ceea ce privește transparența proprietății, deținătorii efectivi fiind adesea dificil de urmărit. Anumite portaluri și instituții media locale sunt puternic influențate de un grup restrâns de susținători financiari și actori locali.

• Piața media din România pare a fi diversă, dar este vulnerabilă la influențele politice și economice, iar lipsa de transparență a proprietății persistă. Achizițiile din 2025, cum ar fi achiziționarea publicației independente G4media de către compania media românească Titluri Quality, au readus această problemă în dezbaterea publică. Această mișcare face din Titluri Quality, care deține și platforma de știri mediafax.ro, cel mai mare conglomerat media online din România, notează raportul.

• Pe 26 noiembrie 2025, parlamentul din România a votat pentru noua conducere a instituțiilor media publice TVR și SRR. Deși ambele persoane numite recent au o experiență jurnalistică, acestea se bucură de o susținere politică clară. Consiliile de administrație ale TVR și SRR continuă să fie compuse exclusiv din membri numiți politic. Deși atât SRR, cât și TVR sunt definite legal „autonome” și „independente editorial”, ambele instituții continuă să fie supuse interferențelor politice.

• Media publică din România se află, de asemenea, sub presiune financiară. Finanțarea TVR a suferit schimbări semnificative. În trecut, SRR și TVR primeau bani prin taxe de licență plătite de contribuabili. În 2025, ambele instituții funcționau pe baza alocațiilor bugetare directe, ceea ce le plasa sub același regim de control și supraveghere ca un minister. Acest lucru ar putea duce la o creștere a controlului politic.

• La sfârșitul anului 2025, noul director general al TVR a autorizat difuzarea unei anchete produse de organizația media online independentă Recorder. Ancheta a abordat corupția din sistemul judiciar și a numit în mod explicit personalități politice de rang înalt din partidul care susținuseră numirea noului director.

• Alegerile din 2024 și 2025 din România au scos în evidență deficiențe semnificative în aplicarea Legii privind serviciile digitale (regulamentul UE). Apariția entităților însărcinate cu verificarea exactității conținutului online și posibilitatea eliminării postărilor considerate neconforme de către organismele autorizate au fost percepute de o parte a publicului ca o formă de cenzură.

• În timp ce Germania (83%) și Irlanda (72%) mențin niveluri ridicate de încredere în mass-media, încrederea este extrem de scăzută în Grecia (22%), România (26,9%) și Bulgaria (26%).

• Încrederea publicului în mass-media din România este de 26,9%, conform unui barometru al opiniei publice din 2025. Dintre instituțiile chestionate, mass-media se clasează pe locul opt, depășind doar Guvernul și Parlamentul. Nivelul scăzut de încredere afectează, de asemenea, principalele instituții de presă și poate fi legat de atacuri politice susținute împotriva redacțiilor mainstream și de preocupări persistente cu privire la finanțarea opacă a anumitor instituții media de către partide. Singurul canal de știri care pare să-şi menținut publicul relativ stabil este Realitatea Plus, care a promovat deschis narațiuni de extremă dreaptă, după alegerile prezidențiale anulate din 2024.

• În România, cazurile de violență fizică împotriva presei sunt rare, însă jurnaliștii se confruntă cu frecvente intimidări verbale și obstrucții fizice. Raportul menționează că șeful biroului de presă al premierului i-a împins pe jurnaliștii care așteptau să-i pună întrebări premierului.

• În timpul alegerilor prezidențiale din 2025, atacurile verbale și intimidarea au fost deosebit de răspândite. Liderul AUR a folosit în mod repetat o retorică agresivă împotriva jurnaliștilor. Înainte de al doilea tur al alegerilor prezidențiale din mai 2025, acesta a înregistrat în secret și a făcut publică o conversație cu jurnaliștii postului de televiziune Digi24, un act criticat pe scară largă ca fiind o tentativă de intimidare a presei.

• Procesele abuzive rămân un instrument de presiune asupra jurnaliștilor din România. Primarul orașului Târgu Jiu a cerut 500.000 de lei (98.000 de euro) daune de la un jurnalist care l-a criticat.

• Jurnalista Sidonia Bogdan a devenit victima unei campanii de denigrare și a unor atacuri online după ce și-a exprimat opiniile pe o serie de teme publice extrem de polarizante pe contul său personal de Facebook. Una dintre aceste probleme a fost numirea Oanei Gheorghiu, cofondatoare a ONG-ului Dăruiește Viață, în funcția de vicepremier, ceea ce a dus la critici publice, printre alte motive, din cauza faptului că unele dintre declarațiile lui Gheorghiu au fost catalogate ca antiamericane. În postarea sa, Sidonia Bogdan a arătat că acest lucru ar trebui văzut ca o rivalitate între partide. Postarea ei a dus la mai multe atacuri de discreditare din partea unor persoane fizice, a unor conturi anonime de socializare și a altor jurnaliști. Într-o altă postare, Bogdan și-a făcut publică intenția de a depune o plângere penală împotriva jurnalistului Ovidiu Vanghele, pe care l-a acuzat de „abuz asupra demnității umane”.

• În martie 2025, s-a aflat că doi jurnaliști de investigație români, Victor Ilie și Luiza Vasiliu, au fost urmăriți, convorbirile lor telefonice fiind interceptate timp de mai multe luni în cadrul unei anchete penale efectuate de DNA.

• România încă nu are o lege privind combaterea dezinformării și, în ciuda angajamentelor publice de a acționa, anul 2025 nu a adus nicio schimbare. O definiție parțială a dezinformării a apărut abia în noul Cod Audiovizual adoptat în 2025. Însă acesta este un act administrativ și nu o lege și se aplică numai furnizorilor de media audiovizuală, lăsând spațiul online și civic mai larg în mare parte nereglementat, dar din ce în ce mai mult supravegheat în practică.
• Şeful statului a anunțat crearea în cadrul Administrației Prezidențiale a unui departament dedicat antidezinformării, în special a celei online. În lipsa unor definiții clare, proceduri sau mecanisme de responsabilitate, această inițiativă riscă să consolideze puterea executivă într-un domeniu sensibil care afectează libertatea de exprimare, fără o supraveghere democratică adecvată.

• În 2025 mai mulți cetățeni au fost contactați de poliție și presați prin amenzi, avertismente sau solicitări informale de ștergere de pe rețelele de socializare a postărilor critice la adresa autorităților.

• În 2025, accesul la informații a continuat să fie restricționat în România. Deși actualul guvern s-a angajat public la transparență la începutul mandatului său, le-a interzis fotoreporterilor să participe la deschiderea ședințelor guvernamentale, o practică obişuită până atunci. În ciuda protestelor și a unei scrisori oficiale din partea unei importante agenții foto, Guvernul a menținut interdicția, limitând semnificativ documentația vizuală a activității sale. Membri ai partidului de guvernare PNL au depus, de asemenea, eforturi, pentru a restricționa accesul la informații, inclusiv refuzând să răspundă la întrebările jurnaliștilor și părăsind conferințele de presă, precum și refuzând să dezvăluie informații de interes public, cum ar fi acorduri contractuale existente între partide și instituțiile media.

• Restricții privind accesul jurnaliștilor au fost înregistrate și în cadrul Opoziției. Lidera partidului POT a chemat Poliția ca să scape de jurnaliștii care așteptau pe coridorul din fața biroului său, tratând prezența lor legitimă ca pe o problemă mai degrabă decât ca pe un exercițiu al libertății presei.

• România nu a implementat încă în legislația sa națională nicio prevedere a Actului European pentru Libertatea Presei (EMFA). Într-adevăr, singurul indiciu că s-ar schimba ceva în 2025 au fost declarațiile oficiale de intenție ale Ministerului Culturii de a armoniza legislația națională cu EMFA în cursul anului 2026. Lipsa de progres înseamnă că mass-media din serviciul public rămâne deschisă influenței politice și se află într-o stare de presiune financiară severă, organismul de supraveghere a mass-media IFJ numind-o „subfinanțată cronic”.