În ultimul milion de ani, planeta noastră a trecut prin schimbări climatice drastice. Cu toate acestea, specia umană a dovedit o reziliență extraordinară, reușind să supraviețuiască nu doar prin cultură și tehnologie, ci și prin adaptări genetice fascinante.
O nouă cercetare paleogenomică, condusă de cercetătorii Yusuke Watanabe și Yoshiki Wakiyama de la Universitatea din Tokyo și publicată în revista Science Advances, arată cum flexibilitatea noilor variante genetice le-a permis strămoșilor noștri să înfrunte frigul extrem de la finalul Ultimei Ere Glaciare.
O „arhivă genetică” izolată în arhipelagul japonez
Pentru a înțelege cum s-au adaptat oamenii antici, echipa de cercetători a analizat genomul a 42 de indivizi din cultura Jomon - vânători-culegători care au populat arhipelagul japonez între 16.000 și 3.000 de ani în urmă, scrie Science Alert.
Linia genetică a populației Jomon s-a separat de populațiile continentale din estul Eurasiei în urmă cu 27.000 până la 19.000 de ani, chiar în perioada de vârf a ultimului glaciar. Izolarea lor ulterioară pe insule a transformat ADN-ul lor într-o veritabilă „arhivă genetică” conservată din Paleoliticul Superior.
Căldură fără tremurat și arderea eficientă a grăsimilor
Rezultatele au scos la iveală mutații genetice specifice legate de termogeneza fără tremurat — un proces prin care organismul generează căldură direct din țesutul adipos brun, fără a fi nevoie de contracții musculare (tremur).
Oamenii de știință au descoperit că o variantă genetică asociată direct cu producerea de căldură în grăsimea brună avea o frecvență de 73% la populația Jomon, comparativ cu doar 17% la est-asiaticii de astăzi.
În plus, au fost identificate, de asemenea, adaptări în genele responsabile de metabolismul grăsimilor și de indicele de masă corporală.
Deși poate părea contraintuitiv, organismul nu folosea grăsimea doar ca strat izolator, ci o ardere activ pentru a genera energie termică. Astfel, aceste mutații făceau ca grăsimile din alimente să fie rapid procesate și direcționate către țesutul brun, permițând menținerea temperaturii corporale chiar și în condiții de îngheț.
Asemănare surprinzătoare cu inuiții din Groenlanda
Analizând regiunile genomice responsabile de procesarea acizilor grași, cercetătorii au descoperit că populația Jomon era mult mai similară din punct de vedere genetic cu inuiții din Groenlanda decât cu populațiile moderne din estul Eurasiei.
Acesta este un exemplu clasic de evoluție convergentă: două populații izolate geografic au dezvoltat independent adaptări genetice aproape identice ca răspuns la aceleași presiuni de mediu extreme.
Descoperirile genetice sunt susținute direct de datele arheologice. Ceramica timpurie Jomon conține urme de resurse acvatice, dovedind o dietă bogată în grăsimi și proteine (pește, mamifere marine) - exact stilul de viață și alimentație întâlnit la inuiți.
O altă concluzie importantă a studiului este că adaptarea la frig nu s-a produs peste noapte. Analiza cronologică a rămășițelor arată că selecția naturală a acționat cel mai intens în timpul perioadei glaciare, iar mutațiile s-au acumulat treptat, pe măsură ce strămoșii populației Jomon migrau tot mai mult spre nord.
Primele concluzii oficiale după atacul cibernetic de la Cadastru: Breșa folosită pentru blocarea sistemelor
Ultimul transfer al verii la FCSB: Jucătorul așteptat la infinit
Va aproba Nicușor Dan acțiunea machiavelică a social-democraților de distrugere a PNL și USR?
Întâlnirea Bolojan - Simina Tănăsescu va fi verificată de comisia pentru constituționalitate a Senatului
