Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) din România, care a extins aplicarea prescripției în dosarele penale pentru perioada 2014-2018, nu este compatibilă cu legislația europeană.
Mai exact, CJUE a stabilit că decizia ICCJ din 2022, prin care anumite dosare de fraude grave puteau fi închise din cauza prescripției, nu trebuie aplicată în cauzele penale care sunt încă pe rolul instanțelor.
Ce înseamnă prescripția?
Prescripția înseamnă că, după trecerea unei anumite perioade de timp prevăzute de lege, o persoană nu mai poate fi trasă la răspundere penală pentru o faptă, chiar dacă aceasta a fost comisă.
Problema apărută în România a fost legată de faptul că, între 2018 și 2022, regulile privind întreruperea prescripției au fost neclare, după două decizii ale Curții Constituționale.
De unde a pornit problema?
În 2018, Curtea Constituțională a eliminat o prevedere din Codul Penal privind cazurile în care termenul de prescripție putea fi întrerupt. O nouă reglementare a apărut abia în 2022.
În mai 2022, Curtea Constituțională a stabilit că, în această perioadă, nu au existat reguli clare privind întreruperea prescripției.
Ulterior, Înalta Curte a decis că această situație trebuie aplicată nu doar faptelor comise între 2018 și 2022, ci și celor săvârșite între 2014 și 2018. Această interpretare a dus la închiderea sau posibilitatea închiderii unor dosare de fraudă și evaziune fiscală.
Ce a spus CJUE
CJUE consideră că această extindere decisă de ICCJ poate duce la situații în care fraude grave care afectează bugetul Uniunii Europene rămân nepedepsite.
Instanța europeană a spus că România trebuie să aibă reguli de prescripție care să permită anchetarea și pedepsirea eficientă a fraudelor împotriva fondurilor europene.
Prin urmare, instanțele române trebuie să nu aplice decizia ICCJ din 2022 în dosarele aflate încă în judecată, atunci când aceasta ar împiedica sancționarea unor fraude grave.
Ce se întâmplă cu dosarele deja închise
CJUE a precizat că hotărârile definitive, pentru care nu mai există căi de atac, nu trebuie redeschise.
Cu alte cuvinte, dacă o persoană a fost achitată sau dosarul său a fost închis definitiv pe baza deciziei ICCJ din 2022, acea hotărâre rămâne valabilă.
În schimb, dacă un dosar este încă în procedură de apel sau recurs, el nu este considerat definitiv și poate fi analizat prin prisma deciziei CJUE.
Cazul „Lin”
Decizia CJUE vine în cadrul dosarului cunoscut sub numele „Lin”. În acest caz, mai multe persoane condamnate pentru evaziune fiscală au susținut că faptele lor erau prescrise, invocând principiul aplicării legii penale mai favorabile.
CJUE a analizat dacă deciziile instanțelor române privind prescripția respectă regulile europene privind combaterea fraudelor care afectează interesele financiare ale UE.
În prima decizie „Lin” din 2023, CJUE a stabilit că România trebuie să evite o situație în care reguli privind prescripția duc la impunitate pentru fraude grave.
Prin noua decizie „Lin II”, din 16 iulie 2026, CJUE a clarificat că poziția adoptată ulterior de ICCJ, potrivit căreia decizia sa din 2022 trebuie respectată de toate instanțele, nu este conformă cu dreptul european.
Pe scurt:
- CCR a stabilit că a existat o perioadă în care regulile privind întreruperea prescripției nu au fost clare.
- ICCJ a extins această situație și la perioada 2014-2018.
- CJUE spune că această extindere poate permite ca fraude grave să scape de pedeapsă.
- Dosarele încă în desfășurare nu trebuie soluționate pe baza deciziei ICCJ din 2022.
- Deciziile definitive deja pronunțate rămân valabile.
„Instanțele vor continua să aplice soluția stabilită de ÎCCJ”
Avocatul Traian Briciu, președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România, spune că principala diferență față de hotărârea anterioară, cunoscută drept „Lin1”, privește situația hotărârilor definitive prin care s-a constatat intervenirea prescripției.
El a explicat pentru Adevărul că aceste decizii rămân definitive și nu vor putea fi puse în discuție indiferent de interpretările care ar putea apărea ulterior.
Președintele UNBR apreciază că noua hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene trebuie privită în continuitatea deciziei pronunțate în 2023 în cauza Lin 1 și nu ca pe o schimbare de direcție.
„Cauza Lin2 urmează, în realitate, linia deciziei anterioare, Lin1, din 2023. Nu mi se pare că situația se schimbă semnificativ, pentru că există un aspect foarte clar, care pare să reprezinte deja un drept câștigat pentru persoanele aflate în această situație”, a explicat Traian Briciu.
Avocatul a precizat că cea mai importantă clarificare adusă de CJUE privește dosarele în care instanțele au pronunțat deja hotărâri definitive pe motivul intervenirii prescripției. Aceste soluții beneficiază de autoritatea de lucru judecat și nu mai pot fi afectate de eventuale interpretări ulterioare ale dreptului european.
„Lin2 arată explicit că autoritatea de lucru judecat impune ca hotărârile definitive pronunțate pe motivul intervenirii prescripției să nu fie afectate, indiferent de soluțiile interpretative care ar putea apărea ulterior”, a subliniat avocatul.
Traian Briciu apreciază că hotărârea Lin2 nu schimbă raportul dintre jurisprudența CJUE și standardul constituțional invocat de instanțele române. Din acest motiv, el se așteaptă ca judecătorii să continue să aplice soluția Înaltei Curți din 2022 privind aplicarea prescripției răspunderii penale.
„Iar în privința dosarelor aflate încă pe rol, din ceea ce rezultă până acum, hotărârea LIN2 nu aduce elemente care să schimbe poziția exprimată în Lin1 cu privire la prioritatea standardului național de protecție a drepturilor fundamentale. Din acest motiv, cred că instanțele vor continua să aplice soluția stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărârea de principiu din 2022”, a explicat Traian Briciu.
Reacţia ÎCCJ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reacţionat printr-un set de precizări în care îşi apără raţionamentul juridic. Instanţa supremă afirmă că rolul său nu este de a opune dreptul Uniunii altor standarde europene, ci de a asigura o aplicare loială, previzibilă şi coerentă a normelor juridice.
ÎCCJ susţine că soluţia sa din 2022 nu a urmărit să ignore dreptul european, ci să aplice dreptul Uniunii prin prisma garanţiilor oferite de Carta drepturilor fundamentale şi prin raportare la nivelul de protecţie consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Din această perspectivă, instanţa supremă consideră că standardele europene nu trebuie văzute ca fiind în competiţie, ci ca parte a unui sistem juridic coerent.
Curtea supremă mai arată că valorificarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului reprezintă o componentă normală a interpretării juridice europene şi nu o abatere de la aceasta.
În viziunea ÎCCJ, dreptul european funcţionează ca un ansamblu în care dialogul dintre CJUE şi CEDO este complementar, iar aplicarea normelor trebuie făcută cu echilibru, responsabilitate şi respect pentru drepturile fundamentale.
Nu contează doar cât stai jos, ci și cât de rar te ridici! Ce a arătat un studiu de anvergură
Reuters: Trump ar putea desecretiza informații clasificate despre presupusa implicare a Chinei în alegerile din SUA
Cum funcționează sistemele de monitorizare a șoferului, care devin obligatorii. Nu stochează imaginile
Cauza morții lui Gabi Mureșan, făcută publică
