Un medicament utilizat în mod obișnuit pentru reglarea colesterolului, fenofibratul, ar putea avea efecte neașteptate asupra îmbătrânirii, relevă un studiu coordonat de Southern Medical University, la care a participat și Universitat Internacional de Catalunya.
Cercetarea, publicată în National Library of Medicine, arată că, în experimente pe șoareci, tratamentul cu fenofibrat a fost asociat cu îmbunătățirea funcțiilor cognitive, precum memoria și capacitatea de învățare, dar și cu o funcționare mai eficientă a inimii odată cu înaintarea în vârstă.
La nivel molecular, rezultatele indică mecanisme relevante pentru procesul de îmbătrânire.
„Medicamentul prelungește telomerii și reduce senescența celulară, ceea ce ar putea însemna o încetinire a îmbătrânirii țesuturilor”, a explicat Núria Casals, cercetător în cadrul Departamentului de Științe Biomedicale al universității spaniole.
Telomerii sunt structuri asociate ADN-ului care se scurtează odată cu vârsta, iar senescența celulară descrie starea în care celulele nu se mai divid și contribuie la degradarea țesuturilor.
Studiul arată, de asemenea, că fenofibratul:
- reduce acumularea de lipide peroxidate asociate îmbătrânirii
- îmbunătățește funcția mitocondriilor, responsabile de producerea energiei în celule
„Aceste efecte se traduc printr-o îmbunătățire atât a funcției cardiace, cât și a celei cognitive”, a precizat Casals.
Autorii notează că unele cercetări anterioare au sugerat și beneficii potențiale asupra osteoartritei.
Efectele observate sunt legate de activarea a două proteine implicate în metabolismul lipidic: PPAR-alpha și CPT1C.
Cercetătorii subliniază rolul esențial al proteinei CPT1C, studiată timp de peste un deceniu, ca mediator al efectelor de încetinire a îmbătrânirii în modelele experimentale.
Toate experimentele au fost realizate pe șoareci, iar autorii avertizează că rezultatele nu pot fi extrapolate direct la oameni. Totuși, faptul că fenofibratul este deja un medicament utilizat în practica clinică și considerat sigur deschide posibilitatea unor studii viitoare pe subiecți umani.
„Ar putea fi evaluat ca o posibilă terapie pentru întârzierea deteriorării asociate vârstei”, notează autorii studiului.