Premierul Florin Cîțu, favorit în cursa pentru președinția liberalilor, pune la bătaie toate mijloacele pentru a câștiga.
Plusează, cu toate că-i are de partea lui nu doar pe liberalii cei mai influenți, ci chiar pe șeful statului. Plusează fără să aibă nevoie și pare să se folosească de resursele de la cabinetul de prim-ministru pentru alegerile din partid.
Un document cu antetul Guvernului, provenit de la cancelaria prim-ministrului și consultat de HotNews.ro, ar stabili strategia de comunicare a premierului Florin Cîțu pentru campania internă a partidului, care se va termina abia pe 25 septembrie, când liberalii își vor alege noul președinte.
Premierul folosește deci resursele Guvernului pentru bătălia politică din partid? Pare incorect și imoral, chiar dacă, la prima vedere, nu e ilegal sau penal.
Totuși, cei care au scris strategia nu au încercat neapărat să îmbine cele două roluri ale lui Florin Cîțu, de premier și de viitor lider de partid. Ci s-au concentrat, mai degrabă, pe campania internă din PNL.
Această suprapunere de roluri făcută pe spezele Guvernului nu e o greșeală, ci o cutumă a politicii autohtone, în care omul politic se folosește de tot ce-i oferă funcția administrativă pentru a-și prezerva și extinde puterea pe ambele planuri.
În final, nici cei care au scris strategia nu se simt incompatibili și nici premierului nu i se pare că a făcut un exces.
Șeful Guvernului a încercat deja să se poarte cu liderii teritoriali ai liberalilor ca un fel de cap al familiei, care administrează resursele casei și le împarte celorlalți nu neapărat în funcție de merite, ci și pe criterii de simpatie sau loialitate.
E o tradiție cu putere de lege, în fiecare partid care ajunge la putere. O singură dată, un prim-ministru român a făcut altfel, riscând totul: în martie 2012 Mihai Răzvan Ungureanu, proaspăt numit prim-ministru, pleacă trântind ușa de la o ședință a coaliției unde i s-a cerut să dea bani în anumite circumscripții prin hotărâri guvernamentale, sub pretextul că nu erau sume prea mari în joc.
De fapt, fostul premier a fost amenințat că, dacă nu dă acești bani, proiectele sale legislative nu vor fi susținute în Parlament. Două luni mai târziu, la moțiunea de cenzură depusă de PSD, Mihai Răzvan Ungureanu este dat jos cu ajutorul colegilor din arcul guvernamental, drept pedeapsă că a avut ridicola idee să se cramponeze de niște principii arogante, în loc să aplice vechile învoieli bizantine, în care banii sunt împărțiți în familie, mai ales atunci când familia are nevoie de ei.
Șantajul face parte din viața de partid și de coaliție. Liderii de partid care ajung premieri știu că trebuie să-și negocieze fotoliul în fiecare moment. Cine nu înțelege această lege a politicii e rejectat.
Atunci când Mihai Răzvan Ungureanu a refuzat să răspundă șantajului, ceilalți i-au spus că Emil Boc găsea mereu soluții să dea bani acolo unde trebuie. Așa era, câtă vreme a deținut portofoliul de prim-ministru, Boc a negociat mereu cu fiecare parlamentar în parte și fiecare voia ceva în schimbul susținerii, pentru el sau pentru comunitatea pe care o reprezenta.
În România, dar nu numai, politica este o permanentă tranzacționare, iar stabilitatea funcției este dată de maleabilitatea liderului, de capacitatea lui de a face compromisuri care pun în discuție atât propria integritate, cât și resursele statului.
Premierul Florin Cîțu dovedește deja că e ascultător, că merge pe cărări bătute, că nu are pretenții, că nu vrea să iasă din rând și că știe să profite de faptul că e prim-ministru pentru a prelua șefia liberalilor, despre care i se spune că o merită.
Strategia concepută la cancelaria prim-ministrului ar avea printre obiective și strângerea informațiilor despre negocierile lui Ludovic Orban din această perioadă: „orice poate fi folosit” pentru a arăta că oamenii lui Orban se tem că vor pierde.
Documentul mai precizează, potrivit surselor din presa centrală, că aceste informații vor fi transmise presei. De fapt, ar fi vorba despre compromiterea actualului președinte al PNL, înaintea congresului de peste două luni.
Ludovic Orban e în politică de peste 30 de ani. Cunoaște toate cotloanele ascunse ale laboratoarelor politicii autohtone, dar nu are un plan serios și nou, nici pentru PNL, nici pentru țară.
Pare depășit de situație și a făcut deja prea multe greșeli. Și-a negociat, de pildă, poziția de șef al Camerei Deputaților împotriva intereselor liberalilor și mulți în PNL s-au simțit lezați, iar la congres nu-l vor ierta, chiar dacă, atunci când trebuiau să se opună, au tăcut.
În schimb, Florin Cîțu vine din altă generație, fără exercițiul complicat al tranziției, dar cu toate avantajele oferite de sistem. Știe cu cine să se asocieze, de cine să asculte, cu ce resurse să rezolve lucrurile. Va fi un lider de cursă lungă, dacă urmează aceleași reguli ca până acum.
Sabina Fati
