Electoratul tradiționalist, cu valori religioase și naționaliste, e seducător și pentru AUR, și pentru PNL, așa că Ludovic Orban și-a făcut un calcul simplu: USR-PLUS rămâne cu hipsterii, UDMR cu etnicii maghiari și PSD cu oltenii.
PNL să fie așadar partidul majorității tăcute și să înghită sau să aducă sub prag AUR. Așa se explică declarația în care Ludovic Orban pune laolaltă naționalismul (drapelul), valorile creștine (jurământul pe Biblie, dar și BOR) și „matricea componentă a personalităţii României”, analizează sociologul Barbu Mateescu, într-un dialog cu Spotmedia.ro.
Avem rezultatele unui sondaj, care arată un potențial electoral mare pentru un partid cu valori naționaliste, religioase. Ce înseamnă însă asta? Ce intră sub această umbrelă a naționalismului, termenul nefiind unul cu conotații pozitive?
Oamenii care compun electoratul potențial al unui asemenea partid înțeleg lucruri destul de diferite prin sintagma propusă în sondaj. Pentru unii, de exemplu, naționalism=patriotism.
Alții sunt creștini foarte consecvenți. Foarte mulți au un atașament limitat față de teme religioase, dar resimt în activitatea lor comercială presiunea capitalului străin.
Tema familiei tradiționale, adică de fapt a opoziției față de legalizarea căsătoriei între persoane de același sex, făcea de asemenea parte din întrebare și produce o reacție de fiecare dată, măcar în sondaje (deși după cum s-a văzut în 2018, cu ocazia referendumului Coaliției pentru Familie, nu și la vot).
În ceea ce privește valorile religioase, cât au ele de-a face, în acest context, cu BOR?
În context politic: mai puțin decât s-ar crede. Și asta din două motive.
În primul rând, a vorbi despre "BOR" este ușor imprecis. Instituția este divizată între o tabără ceva mai calmă, "mainstream", reprezentată în primul rând de patriarhul actual și o tabără deschis filo-rusă, foarte speriată de modernitate.
În al doilea rând, nu se poate pune semnul egal între BOR și creștinii din România. Mă gândesc în special la comunitatea evanghelică/neo-protestantă care este din ce în ce mai numeroasă și mai activă.
Ce partide concurează în acest moment pentru acest electorat și cu ce șanse?
AUR în mod deschis. PNL în bună măsură dintotdeauna, conexiunile sale cu comunitatea evanghelică/neo-protestantă fiind semnificative.
PMP, dacă mai există.
PSD ca de obicei - atenție la interviul dat recent de Vasile Dâncu Europei Libere, partidul nici nu se gândește la progresism.
USRPLUS parțial - și creștinii naționaliști, ca să le zicem așa, rezonează la tema reformării statului în anumite domenii.
Nu e un sondaj care să reflecte intenția de vot și, totuși, iată-l folosit, la nivel de concluzii, de Ludovic Orban, care aproape că și-a asumat această orientare naționalist-religioasă. A vorbit și de BOR, și de matricea (sic!) culturală. Are PNL loc aici? Ce calcule își face?
Calculul pe care-l estimez la Ludovic Orban sună așa: "PSD e pe ducă, pe termen mediu și lung rămâne cu Oltenia și cam atât. Înghițim AUR și/sau îl ducem sub prag. Abandonăm marile orașe USRPLUS, le-am cam pierdut oricum (vezi ce s-a întâmplat la locale cu Brașov și Timișoara și era să se întâmple și la Constanța).
Pe termen lung, suntem partidul dominant al scenei politice românești, USRPLUS rămânând cu hipsterii, UDMR cu etnicii maghiari și PSD cu oltenii. Deci noi, PNL, suntem partidul majorității tăcute, cu scoruri de 40-55%, restul formațiunilor politice având 10-20% fiecare și neputând să coopereze - USRPLUS și PSD nu pot forma o majoritate împotriva noastră".
Partidele românești nu excelează la claritate doctrinară. Totuși, PNL nu a jucat până acum această carte naționalistă, era mai degrabă apanajul PSD. Se poate repoziționa altfel, conservându-și bazinul electoral?
Acolo unde oponentul PNL era PSD, partidul a jucat mai prudent, mergând pe cartea modernizării României, pe cea a imaginii lui Iohannis etc.
Acolo unde principalul său oponent era USRPLUS, n-a avut probleme în a folosi teme conservatoare, vezi Timișoara la locale sau Cluj-Napoca la europarlamentare, ca să dau doar două exemple.
Populism sau alunecare spre extremism? Cât de aproape sunt ele, într-o astfel de abordare? S-au făcut trimiteri către Viktor Orban.
Trăim într-un mediu internațional definit de polarizare, în care nu există căi de mijloc. De aceea, orice definire doctrinară atrage atenția artificial de mult.
România nu e Ungaria, nu are traumele Ungariei și perspectiva cu privire la propria istorie pe care o are Ungaria, de aceea, nici Viktor Orban nu poate fi emulat aici.
Cine a încercat a dat greș și a cam dispărut din politică.
Citeşte şi: „Fie pâinea cât de rea, tot Cîțu o va tăia”. Platouașul premierului