„Aş vrea să sper că nu e nicio legătură între revocarea domnului Nazare şi rectificarea bugetară, între faptul că nu a apărut în poză și apoi a fost demis”, a spus Ludovic Orban despre demiterea ministrului de Finanțe.
Răspunsul scurt cel mai probabil e ba da, pentru că, după toate semnalele, premierul Cîțu vrea să facă rectificarea bugetară conform intereselor candidatului la președinția PNL Cîțu.
Va avea pe mână tot bugetul pentru a cumpără cu el susținerea partidului primar cu primar și filială cu filială, ca un autentic reformist, nu-i așa? Vă aduceți aminte vorba din partid: “Fie pâinea cât de rea, tot Cîțu o va tăia”.
Dar substratul acestei revocări este cu mult mai complex decât atât.
Povestea începe la împărțirea Guvernului după alegeri. Atunci premierul Cîțu a vrut cu cerul și pământul ca PNL să aibă Ministerul de Finanțe. Gurile rele spuneau că dl Cîțu, fost ministru de Finanțe, nu voia ca vreun pluserist să își bage nasul în ce făcuse el vreme de un an.
Întrebat frontal la TV dacă a găsit lucruri problematice în împrumuturile decise în mandatul la Finanțe al dlui Citu, dl Năzare a evitat un răspuns tranșant. Dar, foarte interesant!, spune că a comandat un audit la Trezorerie, ale cărui rezultate urmau să vină.
Dar sigur că exista și dorința legitimă a premierului de a avea un ministru de Finanțe apropiat, cu care să facă echipă. Cum făcea domnia sa cu dl Orban, pe vremea când nu îl deranja dictatura din PNL.
Alesul dlui Cîțu pentru Finanțe a fost (și a rămas) Dan Vîlceanu, pe care însă nu a reușit să îl impună, pentru că în PNL împărțirea portofoliilor a fost extrem de tensionată și piesele grele au luat partea leului.
Finanțele au ajuns la unul dintre cei mai grei de atunci, Iulian Dumitrescu ot Prahova și Călărași, care l-a susținut acolo pe Alexandru Nazare.
Florin Cîțu a înghițit gălușca, însă din start relația cu ministrul de Finanțe a fost foarte proastă. Dl Nazare se plângea că Florin Cîțu îi sabotează autoritatea prin oamenii ramași în MF. Asupra ANAF nu avea niciun fel de control. E de-a dreptul ironic că dl Cîțu îi reproșează eșecul luptei cu evaziunea.
Alexandru Nazare a reușit să dea afara câțiva dintre oamenii dlui Cîțu, a încercat o restructurare a ministerului, de 6 ori a încercat să o pună pe ordinea de zi a Guvernului, dar a blocat-o premierul. Ministrul Nazare nu a fost implicat în PNRR și obiecțiile i-au fost respinse.
Ministrul de Finanțe nu a reușit din martie să vorbească cu premierul în afara ședințelor de guvern.
Între timp, Iulian Dumitrescu a rămas în tabăra lui Ludovic Orban și, cu sau fără legătură, a căzut pe interceptările de la Ministerul Transporturilor. Una peste alta, puterea baronului de Prahova și Călărași a scăzut foarte mult și dl Nazare a devenit și mai vulnerabil.
Așadar, prin revocarea dlui Nazare, după ce acesta nu a vrut să demisioneze, Florin Cîțu obține câteva rezultate certe:
1.Scapă de ministrul Finanțelor pe care nu l-a vrut din start și va face singur rectificarea bugetară vitală în perspectiva congresului.
Dacă ar putea, dl Cîțu l-ar pune și mâine pe Dan Vîlceanu ministru de Finanțe, în pofida profilului extrem de problematic al acestuia. Că tot vorbim de reformism, desigur.
Dar numirea ar trebui să fie aprobată de conducerea PNL, unde încă domină Ludovic Orban. În plus, sunt informații că nici președintele Iohannis nu e foarte încantat de dl Vîlceanu.
Așa că dl Cîțu va sta probabil 45 de zile interimar la Finanțe, ca să împartă liniștit ce e de împărțit și să cumpere ce e de cumpărat pentru congres.
Întâmplător sau nu, la câteva ore după ce a luat bugetul pe cont propriu, dl Cîțu declara în Dolj: "Știu că primarii noștri au fost văduviți de resurse, dar vremurile acelea au trecut, e vremea să dezvoltăm comunitățile noastre, vin investiții puternice în această zonă".
2. Transmite un mesaj de forță în partid: îi contestă explicit autoritatea de lider de partid lui Ludovic Orban și intră la rupere în echipa acestuia, vezi Dumitrescu, și chiar a celor încă neutri cum era pe persoană fizică dl Nazare.
Adică aviz amatorilor: ori cu mine, ori deloc. Sigur că este dreptul premierului să aibă în echipa guvernamentala pe cine dorește, dar criteriile nu pot să țină doar de propriile interese electorale.
Era dreptul dlui Cîțu să nu-l fi acceptat de la început pe dl Nazare, dar atunci a tăcut mâlc, fericit că a fost suit pe mușuroi. Dar să-l schimbe acum doar ca se se poziționeze mai bine în lupta internă nu e deloc în regulă.
Voi avea încredere în criteriile de performanță invocate de premier pentru revocare atunci când îl voi vedea demis, pentru început, pe caricaturalul ministru Bode, de mână cu secretarul de stat Bogdan Despescu.
În plus, e greu să ieși pe Facebook în fiecare zi pentru a clama cifre victorioase și, în același timp, să spui că ministrul de Finanțe a făcut grave greșeli.
3. Dl Cîțu aruncă la coș marele tratat de bune practici în coaliție încheiat după criza Voiculescu, prin revocarea ditamai ministrului de Finanțe, fără acordul președintelui partidului care deține protofoliul.
Chiar dacă dl Cîțu vrea să sublinieze că jocul e tranșat, după cum a spus deja, formal dl Orban este președinte de partid și acordul îl obligă la consultări.
E drept că nu ar trebui să fie o mare surpriză nici asta, dacă ne amintim că întrebat atunci tocmai despre noul protocol de revocare din actul adițional, dl Cîțu a spus: nu eu am semnat, dl Orban a semnat.
Așadar, USR-PLUS ar trebui să se aștepte să încaseze la rândul său noi revocări, pentru că dl Cîțu trebuie să facă această demitere digerabilă pentru propriul partid.
Nu moare nimeni în PNL de dragul lui Alexandru Nazare, dar pentru unii nu e chiar un semn bun că dl Cîțu face mutări fără să le fi trecut prin conducerea partidului. Dacă acum, când încă nu e președinte, ignoră partidul, ce va face după ce va avea sacii suiți în căruță?
Faptul că nu a obținut demisia dlui Nazare și a fost obligat la o mișcare de forță cu președintele Iohannis în spate arată că autoritatea domniei sale este, totuși, limitată și are nevoie de proptele.
Totodată, nu cred că liberalii sunt foarte încântați că premierul lor trimite corpul de control la un ministru liberal după revocare. Nu la ministrul Bode, desigur.
Una peste alta, toate acestea arată o desprindere de mecanismele propriului partid și nu e chiar convenabil pentru toți ca puterea de facto să fie mutată la dl Lucian Isar, despre care în partid se spune că stă cu picioarele pe biroul premierului, la propriu. Pentru că oricine poate fi următorul. Deja se discută că ar mai fi alți miniștri liberali pe listă. Nu dl Bode, desigur.
Ca să înghită gălușca mai ușor, PNL ar avea nevoie de o execuție de aceeași importanță și dintre pluseriști. Adică să-l vadă pe dl Cîțu la fel de bărbat și cu inamicul din afară, nu numai din interior.
Dl Cîțu a făcut așadar o mișcare, și de imagine, și practică, care îi era necesară în perspectiva congresului. Dar este posibil ca tușele foarte groase în care a ales să acționeze să se întoarcă împotriva lui.
Cum a decurs revocarea ministrului Finanțelor:
