Cea mai importantă în campania din PNL nu este încăierarea dintre tabere. Până la un punct ea e chiar firească și sugerează o competiție reală.
Cel mai impotant este că, prin felul în care ea este dusă, compromite guvernarea și, în loc să contribuie la reformarea și înnoirea unui partid de care e nevoie pe scena românească, îl face complet nefrecventabil.
Dl Cîţu nu este în război doar cu Ludovic Orban, ci și cu, poate mai ales cu realitatea. Iar în weekend a pierdut încă o luptă cu bunul simț.
Înțeleg că are nevoie de voturile din Sălaj, înţeleg că dl Bode e în “echipa câștigătoare big time”, dar a-l numi “un foarte bun ministru” anulează orice discernământ managerial și politic din partea premierului. Nu e nicio diferență între ceea ce face dl Cîţu și ce făcea dl Orban cu ministrul Ștefan zis Grindă.
Cum să-l numești „un foarte bun ministru” pe cel care patronează haosul din Poliția Româna, incompetența care a ucis la Onești, a ucis la Pitești, stă cu crima de la Arad în pom, pierde infractorii pe autostradă?
Poate dl Cîţu indica măcar un singur succes al foarte bunului ministru de Interne? Unul singur în 7 luni de mandat.
De-abia ai revocat ministrul de Finanțe, mai în primăvară te emancipai cu revocarea lui Vlad Voiculescu și acum ridici osanale celui mai slab, de la distanță, ministru din guvernul tău și unuia dintre cei slabi miniștri de Interne pe care i-a avut țara asta.
Cum vei mai putea fi credibil de acum înainte în orice evaluare vei face, de la nivel de ministru la nivel de femeie de serviciu?
Dl Bode este una dintre mostrele subordonării actului de guvernare intereselor electorale ale premierului.
O altă mostră este nota de comunicare emisă de cancelaria premierului "Florin Cîţu candidat pentru preşedinţia PNL", document publicat în presă și neinfirmat.
Însuși faptul că există această preocupare la cancelaria premierului, că măcar un om plătit din bani publici, coli de hârtie și o imprimantă plătite cu bani publici sunt folosite la Guvern pentru "Florin Cîţu candidat pentru preşedinţia PNL" este un abuz în sine. Liviu Dragnea a intrat la pușcărie pentru că niște angajate într-o instituție a statului lucrau pentru partid.
Un și mai mare abuz este că miniștrii Cabinetului sunt obligați să facă propagandă pentru alegerea premierului și trebuie să recite un punctaj “big time”.
Dar dl Cîţu nu e singur, Rareș Bogdan alunecă și el spre ridicolul perfect. Întotdeauna a fost un personaj mai excentric în formulări, dar ceea ce a spus în weekendul trecut depășește nivelul acceptabil: ar trebui făcut un minister al Transporturilor Interne, "adică un minister al Transporturilor şi al Afacerilor Interne împreună”, care să fie condus de Lucian Bode.
Am înțeles că ministerul mamut nu e vreun proiect, ci o metaforă care să acopere competențele dlui Bode în viziunea lui Rareș Bogdan.
Eu mă întreb un singur lucru: cum l-ar fi tratat jurnalistul Rareș Bogdan în editorialul său de la începutul fiecărei emisiuni pe ministrul Bode? După Onești, după Pitești, după Arad, după pierderea lui Mladin și după multe asemenea “succesuri” de proporții epice? Atunci nu era în politică? Parcă a intrat pentru a fi altfel, nu la fel, ba chiar mai rău decât cei pe care îi critica atunci.
Nu știu dacă actualul PNRR va fi acceptat la Bruxelles și oricum el mi se pare a rata din start exact esența reformistă. Fără a pomeni despre scremetele zămislirii. Dar este așa și pentru că atâta poate administrația românească inclusiv cea liberală.
Este penibil a spune, ca Rareș Bogdan, că ministrul Boloș ar fi avut planul deja acceptat când exact PNRR-ul dlui Boloș a fost primul respins la Bruxelles in integrum.
Subordonarea guvernării, declarațiile care sfidează realitatea ale dlui Cîţu și ale susținătorilor domniei sale, modul autoritar în care înțelege să trateze deja guvernarea în raport cu PNL, deși încă nu a fost ales, asumarea bugetului pe persoană fizică prin înlăturarea ministrului de Finanțe, sunt însă arme cu două tăișuri.
Pe de-o parte, ele arată că nu e cu nimic mai bun decât dl Orban. Că nu e o soluție de reformare, de repunere în drepturi a competenței și coerenței, a adevărului. E doar mai tânăr și vorbește mai cool big time.
Pe de alta parte, având în vedere autoritarismul evident, având în vedere că liberalii nu rămân în funcții și nu primesc bani decât cei din echipa și poza domniei sale, având în vedere susținerea fățișă a președintelui, dl Cîţu ar putea să-și întindă singur o capcană.
Sigur că acum oamenii roiesc în jurul domniei sale ca în jurul borcanului cu miere. Nimeni nu riscă să pice pe lista neagră și se pune la coada mai lungă. Nu toți sunt Ilie Bolojan care să își permite să spună ce gândește, să evalueze atent, să aștepte.
Dar la congres, în cabina de vot, fiecare delegat va avea un vot secret. Iar cu ceea ce face acum Florin Cîţu nu aduce susținere reală. Ar putea lansă însă o spirală a tăcerii până la urnă.
Am mai spus-o: în opinia mea, dnii Cîţu și Orban deschid două căi diferite, dar la fel de sigure către același rezultat: irelevanța PNL. Soluția redresării nu poate fi decât o a treia candidatură.