În confruntarea pentru șefia PNL, domnul Cîțu are avantajul poziției de premier, pe care președintelele Iohannis numai ce i-a garantat-o, implicit, indiferent de rezultatul congresului. Dl Orban nu le mai poate spune așadar liberalilor: alegeți-vă premierul prin congres.
Era un argument forte a cărui pierdere nu pare să-l fi demobilizat însă pe actualul președinte PNL. Dimpotrivă, aș spune, a ridicat într-un fel miza.
Dl Orban cunoaște extrem de bine partidul, în profunzimile sale. Știe că puncte aduce disocierea de USR-PLUS, nu de PSD. Și în această privință are o libertate cu mult mai mare, având în vedere că nu el trebuie să țină coaliția.
De aceea, a lansat cel mai dur atac la adresa pluseriștilor: “Avem nişte parteneri de guvernare care de multe ori parcă nu s-au născut aici. Nu i-am văzut la Ziua Drapelului Naţional, nu i-am văzut la momente esenţiale în celebrarea a tot ceea ce este simbol la naţiunii române, ca să nu spun că nu i-am văzut jurând pe Biblie şi nu i-am văzut făcând crucea”.
Un alt element specific PNL este unul mai degrabă paradoxal. Liberalii români sunt în mare măsură conservatori. O poziționare întărită de filonul puternic neoprotestant din PNL.
Dacă pentru USR-PLUS tema minorităților, inclusiv sexuale, a separației clare dintre stat și Biserică sunt naturale, pentru PNL ele nu sunt digerate și fac parte din sacrificiile pe care le consideră necesare fațadei europene.
Și nu este vorba numai despre PNL. Electoratul României este, conștientizat sau nu, mai degrabă conservator. Sub presiunea lui, la noi și social-democrații au puternice tușe conservatoare în chestiunea familiei tradiționale și a Bisericii, ceea ce e la fel de aberant, din punct de vedere ideologic, precum în cazul liberalilor.
Așa că dl Orban le-a transmis cuvintele cheie: „Trebuie să fim un partid care să fie puternic legat de Biserică, un partid care să promoveze morala creştină ca fundament al moralei publice. Noi trebuie să fim un partid care să sprijinim toate valorile tradiţionale ale românilor, valori cum sunt familia, Biserica, satul românesc, comunitatea. (…) Noi trebuie să promovăm imaginea României, interesele României, să transformăm într-adevăr România într-un partener respectat, într-un partener apreciat”.
Pare începutul unei mișcări de tip Traian Băsescu, politicianul pe care l-a luat model în secret o mare parte a actualei clase politice.
Vă aduceți aminte cum Traian Băsescu a mutat efectiv peste noapte PD-ul de la stânga la dreapta, cu totul, pentru a ocupa culoarul gol în România al popularilor, cel mai mare grup din Parlamentul European. Mulți dintre cei mutați atunci cu furca nu sunt nici acum de dreapta.
Dl Orban le propune liberalilor o mutare în zona conservatoare care acum este liberă și abandonată populiștilor din AUR. Ceea ce e chiar mai natural pentru liberalii români, după cum spuneam, decât a fost mutarea democraților de la socialiști la populari.
Din Partidul Național Liberal va rămâne doar brandul istoric, un gard vopsit liberal în spatele căruia ar sta leopardul conservator.
Este o mișcare cu mare potențial electoral în România profundă, unde, potrivit unui recent sondaj de opinie, 60% din populație ar vota un partid naționalist, care promovează valorile religioase și susține familia tradițională.
Ce înseamnă naționalismul românesc? Nimic din ceea ce vedem în Ungaria și Polonia, nimic anti-european. Noi avem un naționalism plângăcios. Naționalismul nostru înseamnă victimizare și teoria conspirației: suntem minunați, dar nu răzbim din cauza străinilor răi. Străini de neam și cruce ca USR-PLUS, da?
Dl Orban a apăsat pe niște cuvinte cheie și nu mă îndoiesc că va apăsa pe ele toată această campanie internă, culminând cu ziua congresului, în care mă aștept la un discurs care să facă să trepideze scaunele și să doinească reflectoarele. Este singura șansă a domniei sale.
Cum majoritatea filialelor par a fi câștigate de tabăra Cîțu, deci și delegațiile la congres, singura șansă a dlui Orban este să întoarcă o parte dintre ei de partea domniei sale exact prin acest tip de discurs și poziționare, profund emoțională, rezonantă cu majoriatea electoratului și fundamental antipluseristă.
Era firesc că declarația dlui Orban să enerveze USR-PLUS, de aceea, a și fost făcută. Era firesc să atragă replici, scontate de altfel.
Dar o parte dintre reacții mi s-au parut de-a dreptul tâmpe. Și mă refer la cele care au luat în derâdere valorile conservatoare. Ironizarea, batjocorirea LGBTQ+ a făcut pe cineva să se rușineze de ceea ce credea și simțea sau a îndârjit și înrăit?
Își imaginează cineva că bășcălia groasă rezolvă ceva din ce nu ne convine?
Nu! Enclavizează grupuri tăcute care se manifestă apoi șocant la vot, așa cum s-a întâmplat cu AUR pentru care văd că se tot caută explicații savante. A fost o spirală a tăcerii în jurul unor valori ironizate mai ales pe Facebook. Critica serioasă, argumentată și bășcălia sunt complet diferite.
Dacă vom continua cu bășcălia, va crește AUR ca refugiu al frustrării. Dacă ne vom comporta ca niște adulți responsabili, vom taxa doar excesele, dar vom admite că e nevoie de un partid conservator proeuropean care să capteze fără risc de derapaj un electorat care există indiferent cui îi convine sau nu asta.
Cât de credibil poate fi Ludovic Orban în aceasta postură, cât de credibil poate fi un partid conservator cu sigla liberală, cât de serios este consevatorismul dincolo de aceste aspecte de fațadă preponderent mistice sunt alte discuții. Fapt e că Ludovic Orban numai ce și-a pus pe masă oferta pentru PNL.
Alte informații relevante pe subiect:
