Degeaba se întreabă unii analişti politici şi militari cum va reacţiona România la un posibil conflict militar în Ucraina, căci întrebarea este retorică: România nu va avea nicio iniţiativă şi va urma directivele de la Washingthon.
În anii ce au trecut, România a ratat şansa de a-şi moderniza Armata, cum a ratat şansa de a-şi moderniza economia, statul, infrastructura.
O ţară ca România este din punct de vedere militar la fel de slabă ca Ucraina şi, dacă nu era NATO, probabil că acum eram aidoma statului ucrainean, ameninţaţi şi controlaţi de armata XIV de la Tiraspol.
Liderii de la Bucureşti sau n-au vrut sau n-au putut înţelege că amenintarea rusă nu trebuie tratată cu ţâfna piticului luat la şuturi pe maidan, ci cu planuri care să apere ţara în cazul unei invazii.
O ţară este apărată de un PIB mare, deoarece un PIB mare înseamnă bani pentru înzestrarea Armatei. Deci primul lucru ce trebuia făcut era să luptăm pentru creşterea economică.
Dacă ne trezim în situaţia că trupe NATO trebuie să străbată România, nu o pot face, pentru că n-avem autostrăzi.
Oare din delăsare nu am construit o autostradă sau două, sau trei care să lege Transilvania cu Moldova? Oare din lene n-am început producerea unui elicopter şi n-am împânzit ţara cu baze aeriene, care să adăpostească o flotilă capabilă să transporte trupe oriunde spre est? Oare din nepăsare am tot aşteptat ca flotila NATO să navigheze în Marea Neagră, în loc să construim şi noi ceva corvete?
Suntem săraci şi n-am avut bani de achiziţii de tehnică şi armament de ultimă oră, dar n-am făcut credite şi n-am cerut americanilor reduceri de preţ.
N-am cerut NATO să înfiinţeze în Moldova o bază militară, care să fie o contrapondere la armata a XIV din Transnistria, nu s-a bătut nimeni pentru ideea asta, care ne-ar fi întărit apărarea.
A fost necesară trimiterea de trupe în Afganistan, dar cu tipul acela de război nu ne vom întâlni, dacă - Doamne fereşte! - Rusia ocupă sudul Ucrainei şi ajunge la Chilia.
Iar exerciţiile militare alături de trupe NATO făcute pe teritoriul nostru sunt, după părerea mea, puţine. Iar dacă ele sunt făcute sub comandă NATO, pentru noi nu e suficient, ar trebui să învăţăm să ne conducem singuri.
Ca să nu mai vorbim de realitatea crudă, că încă mulţi compatrioţi îmbracă haina militară ca să doarmă-n cizme şi să ajungă iute la pensie, la fel cum se întâmplă în Poliţie sau în Jandarmerie.
Am tras spuza pe turtă lăudându-ne cu poziţia noastră geostrategică, uitând că o asemenea poziţie te obligă la măsuri, care să o întărească, să o afirme. Noi am stat nepăsători bazându-ne pe existenţa Ucrainei, un stat de două ori mai mare ca al nostru, un stat interpus între noi şi Rusia.
Ei, uite că acum ameninţarea unei invazii ruse în sudul Ucrainei face ţăndări toată frumuseţea poziţiei noastre geostrategice, pentru că Rusia ameninţă să ajungă la gurile Dunării.
Sunt unii analişti care vorbesc de linii roşii, de faptul că NATO nu va accepta ca statul rus să ajungă cu armatele la graniţele UE. Păi nu e mai bine pentru ruşi să ajungă ei la graniţele UE decât să ajungă NATO la graniţele Rusiei?
Noi nu ne-am pregătit pentru nimic şi trebuie să ne rugăm acum de aliaţi să ne apere.
Păi cum rămâne cu măreaţa teză că noi suntem aici ca să apărăm graniţele de est ale Uniunii? Cum să apărăm graniţele Uniunii, când nu ne putem apăra nici pe noi?
Aud că SUA ne-au deschis cufărul cu armament defensiv modern şi ne invită la cumpărături… Păi acum, măi nene aliatule, nu e cam târziu? Acum, când buzunarele noastre sunt goale, de nu găseşte statul ăsta impotent nici măcar bani ca să mărească alocaţiile copiilor? Singura soluţie ar fi să cumpărăm pe credit şi să dăm banii înapoi în zeci de ani, dacă americanii vor să ne ajute.
Mai sunt unii analişti, care ne blagoslovesc, pentru că avem ca prim-ministru un general. La ce ne foloseşte? Preferam să avem armanent şi încă o bază NATO, era mai sigur.
Concluzia este una singură: la ameninţarea rusă de invadare a Ucrainei nu vom face nimic, pentru că nici nu avem ce, vom privi cu ochi lăcrămoşi de câine lup spre Washingthon aşteptând directivele. Şi vom râde în pumni fericiţi că suntem în NATO şi are cine ne apăra, că dacă ar fi după noi…
Biata Românie a ajuns un cuib de mitralieră fără cartuşe. Mulţumim din inimă celor ce au condus treizeci de ani statul şi Armata.