De ce devenim mai sensibili la zgomot odată cu vârsta - și de ce liniștea totală poate agrava problema

De ce devenim mai sensibili la zgomot odată cu vârsta - și de ce liniștea totală poate agrava problema
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum
Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Zgomotul farfuriilor, lătratul unui câine, copiii care țipă sau conversațiile dintr-un restaurant aglomerat. Sunete obișnuite, pe care altădată le ignoram, pot deveni tot mai greu de suportat odată cu înaintarea în vârstă. Uneori provoacă iritare sau anxietate, alteori sunt percepute ca fiind mult mai puternice decât în realitate și pot provoca inclusiv durere.

Fenomenul poartă numele de hipersensibilitate la sunete și poate avea legătură atât cu schimbările produse în sistemul auditiv, cât și cu modul în care creierul interpretează zgomotele.

Cercetătorii încearcă să înțeleagă de ce apare și de ce unele persoane sunt mai afectate decât altele, arată o analiză publicată de The Guardian.

ADVERTISING

Nu toate zgomotele ne deranjează în același fel

Sensibilitatea crescută la sunete se poate manifesta în mai multe feluri, iar specialiștii fac distincție între reacțiile fizice și cele emoționale provocate de zgomote.

În cazul hiperacuziei, sunetele obișnuite sunt percepute ca exagerat de puternice și pot provoca inclusiv durere fizică.

Misofonia se manifestă diferit: anumite zgomote, precum mestecatul sau respirația altei persoane, declanșează reacții emoționale intense, de la iritare și dezgust până la furie sau anxietate. Nu volumul este neapărat problema, ci sunetul în sine.

Există și fonofobia, caracterizată prin teama de anumite sunete sau de disconfortul pe care acestea l-ar putea provoca.

ADVERTISING

Specialiștii nu au ajuns încă la un consens privind delimitarea exactă a acestor manifestări, ceea ce face dificilă inclusiv estimarea numărului de persoane afectate.

De ce creierul poate face zgomotele să pară mai puternice

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, sistemul auditiv trece prin schimbări care pot influența nu doar cât de bine auzim, ci și cât de bine tolerăm anumite sunete. Celulele senzoriale din urechea internă și fibrele nervului auditiv se pot deteriora treptat, inclusiv din cauza expunerii la zgomot de-a lungul vieții. Semnalele transmise către creier devin mai slabe, iar acesta poate încerca să compenseze pierderea prin amplificarea lor.

ADVERTISING

Acest mecanism, numit „amplificare auditivă centrală” (central gain), este una dintre explicațiile studiate de cercetători pentru sensibilitatea crescută la sunete. În anumite situații, compensarea poate face ca o creștere relativ mică a volumului să fie percepută ca una mult mai mare.

„Percepția sunetului nu este generată în ureche, ci în creier”, explică Daniel Polley, specialist în neuroștiințe și director al Lauer Tinnitus Research Center din Boston, citat de The Guardian.

Această teorie nu explică însă toate formele de hipersensibilitate, iar mecanismele exacte nu sunt pe deplin cunoscute. Mai mult, unele persoane pot avea leziuni ale nervului auditiv fără să știe. Testele audiologice obișnuite nu identifică întotdeauna asemenea probleme. Cineva poate avea dificultăți în a urmări o conversație într-un restaurant zgomotos, deși rezultatul unui test auditiv standard este normal.

Hipersensibilitatea poate apărea și la persoane care au pierderi de auz, tinitus (țiuit sau bâzâit persistent în urechi) ori anumite afecțiuni neurologice.

De ce nu este bine să ne izolăm complet de zgomot

Prima reacție a unei persoane deranjate de sunete este, de multe ori, să încerce să le elimine: să poarte permanent dopuri de urechi, să evite locurile aglomerate sau să petreacă tot mai mult timp în liniște. Specialiștii avertizează însă că protecția excesivă poate avea efectul opus celui dorit.

Atunci când creierul primește foarte puține sunete, poate crește și mai mult amplificarea semnalelor auditive, ceea ce riscă să accentueze sensibilitatea.

Într-un studiu de mici dimensiuni, persoane cu auz normal care au purtat dopuri de urechi timp de două săptămâni au devenit mai puțin tolerante la sunetele puternice.

Asta nu înseamnă însă că trebuie să suportăm sunete care ne provoacă durere. Protecția auditivă rămâne importantă în medii foarte zgomotoase, iar persoanele care resimt durere au nevoie de recomandări medicale adaptate situației lor.

Expunerea prelungită sau repetată la zgomote de 85 de decibeli sau mai mult poate afecta auzul. Concertele, unele utilaje sau echipamentele de grădinărit sunt exemple de situații în care protejarea urechilor este necesară.

Căștile cu funcție de anulare a zgomotului pot fi utile pentru reducerea sunetelor de fundal, fără izolarea completă de mediul înconjurător.

Ce putem face și când ar trebui să mergem la medic

Nu există, în prezent, un medicament care să elimine în mod sigur hipersensibilitatea la sunete sau să repare leziunile urechii interne. Există însă metode care pot ameliora simptomele.

Un studiu clinic a arătat că terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta persoanele afectate să tolereze mai bine sunetele, să reducă tendința de a le evita și să gestioneze anxietatea asociată acestora.

Specialiștii recomandă un consult atunci când sensibilitatea la zgomot provoacă anxietate puternică, afectează somnul sau interferează cu activitățile zilnice.

G.P.

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google