Lumea se îndreaptă spre o încălzire de peste 1,5°C. Cum am putea răci planeta după depășirea pragului?

Lumea se îndreaptă spre o încălzire de peste 1,5°C. Cum am putea răci planeta după depășirea pragului?
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum
Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Spre finalul conferinței ONU pentru climă de la Antalya, negociatorii au ajuns să discute o întrebare care, la începutul summitului, nici nu figura pe agendă. Dacă încălzirea globală va depăși pragul de 1,5°C stabilit prin Acordul de la Paris, cum am putea coborî din nou temperatura planetei?

Micile state insulare, printre cele mai vulnerabile în fața schimbărilor climatice, au cerut această discuție după publicarea a două rapoarte științifice îngrijorătoare, scrie Michael Jacobs, profesor de economie politică la Universitatea din Sheffield, într-o analiză pentru The Conversation.

Un prim rezultat apare în proiectul de decizie din 19 noiembrie. Textul recunoaște explicit că, pe lângă reducerile substanțiale ale emisiilor, va fi nevoie și să scoatem din atmosferă o parte din dioxidul de carbon deja emis. Proiectul precizează că aceste intervenții trebuie să completeze reducerile de emisii și avertizează asupra riscului de a le amâna.

ADVERTISING

Organizația Meteorologică Mondială a confirmat că Pământul acumulează căldură într-un ritm tot mai rapid. Una dintre explicații este că planeta reflectă în spațiu o parte tot mai mică din radiația solară. Pe măsură ce zăpada și gheața dispar, rămân la vedere suprafețe mai întunecate, care absorb mai multă energie. Contribuie și schimbările în formarea norilor și, paradoxal, reducerea anumitor forme de poluare a aerului. Unele dintre particulele poluante reflectau o parte din lumina Soarelui.

Pe traiectoria actuală, încălzirea medie globală pe termen lung va depăși 1,5°C față de perioada preindustrială. Cercetătorii numesc această depășire overshoot. Potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), cea mai bună perspectivă rămasă este ca emisiile să atingă cât mai repede un vârf, apoi să scadă suficient de abrupt încât să limităm atât amploarea depășirii, cât și durata ei. Chiar și în scenariul cu cea mai mică depășire analizat de UNEP, șansa de a reveni la cel mult 1,5°C până la sfârșitul secolului este de aproximativ 50%.

Durata contează. Cu cât rămânem mai mult deasupra pragului, cu atât crește riscul de a declanșa schimbări ireversibile în calotele polare și în ghețari, în circulația curenților oceanici sau în pădurea amazoniană. Aceste schimbări ar putea face imposibilă revenirea la temperaturi mai scăzute.

De ce nu mai ajunge să reducem emisiile

Până acum, politicile climatice au urmărit două obiective mari. Primul era să reducem emisiile pentru a limita încălzirea, iar al doilea, să ne adaptăm la schimbările pe care le resimțim deja. Depășirea pragului de 1,5°C schimbă însă problema. Când vom ajunge la emisii nete zero, adică atunci când vom elimina din atmosferă tot atâta CO₂ cât mai emitem, planeta va fi deja prea caldă. Pentru a coborî temperatura, va trebui să scoatem din aer mai mult CO₂ decât adăugăm.

Eliminarea dioxidului de carbon din atmosferă, cunoscută sub abrevierea engleză CDR, diferă de captarea și stocarea carbonului la sursă, sau CCS. Într-o instalație industrială, CO₂ poate fi captat înainte să ajungă în aer și apoi stocat în subteran. Această metodă ajută la reducerea emisiilor greu de evitat. CDR intervine asupra dioxidului de carbon aflat deja în atmosferă. În prima etapă, poate încetini încălzirea, alături de reducerea emisiilor. Mai târziu, ar putea contribui la scăderea temperaturii globale.

Unele metode ne sunt familiare. Plantarea arborilor, refacerea ecosistemelor și practicile agricole prin care solul reține mai mult carbon se folosesc deja, dar la o scară mult prea mică.

Altele sunt încă în faza de testare. În oceane, cercetătorii studiază dacă apa ar putea absorbi mai mult CO₂ prin creșterea alcalinității sau dacă adăugarea de fier ar stimula dezvoltarea fitoplanctonului, care preia carbon prin fotosinteză. Pe uscat, sunt testate încorporarea în sol a unui tip de cărbune vegetal numit biochar și accelerarea reacțiilor naturale prin care anumite roci fixează carbonul sub formă de carbonați.

Există și soluții industriale. Biomasa poate fi arsă pentru a produce energie, iar CO₂ rezultat poate fi captat și stocat în subteran. Alte instalații extrag dioxidul de carbon direct din aer. Aceste tehnologii rămân costisitoare, iar unele dintre metodele experimentale prezintă și riscuri pentru mediu. Înainte de a le folosi pe scară largă, statele ar trebui să le cunoască efectele și să stabilească reguli pentru utilizarea lor, scrie Jacobs.

Am putea face Pământul să reflecte mai multă lumină solară?

O altă direcție de cercetare privește cantitatea de căldură pe care o reține planeta. Printre idei se numără limitarea formării dârelor de condens lăsate de avioane, care pot reține căldura, extinderea suprafețelor deschise la culoare, de la acoperișuri la culturi agricole, și protejarea ghețarilor pentru a încetini topirea lor.

Alte propuneri ar presupune intervenții deliberate asupra radiației solare. Cercetătorii iau în calcul, de exemplu, posibilitatea de a face norii de deasupra oceanelor să reflecte mai multă lumină sau de a introduce în stratosferă particule care să reflecte o parte din radiația solară înapoi în spațiu. Dacă astfel de intervenții ar putea ajuta la răcirea planetei, susține Jacobs, atunci merită cercetate mai temeinic, după reguli clare.

De ce este atât de greu să se discute despre răcirea planetei

Multă vreme, guvernele au evitat să pună aceste idei pe agenda formală a negocierilor climatice. Multe țări s-au temut că promisiunea unei tehnologii care ar putea răci planeta în viitor ar reduce presiunea de a renunța acum la combustibilii fosili. Unele dintre marile organizații de mediu au avut aceeași rezervă.

Perspectiva depășirii pragului de 1,5°C schimbă însă datele discuției, consideră Jacobs. În opinia sa, guvernele ar trebui să extindă cercetarea și să discute cine ar decide în ce condiții pot fi folosite aceste metode. Tocmai de aceea contează formularea din proiectul de la Antalya. Dacă statele recunosc în textul final că va fi nevoie de măsuri pentru a coborî temperatura globală, negocierile climatice vor intra într-o etapă nouă.

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google