Timp de mai bine de un deceniu, 1,5°C a fost cifra în jurul căreia s-a construit lupta globală împotriva schimbărilor climatice. Acum, pentru prima dată, perspectiva se schimbă fundamental: lumea nu mai discută doar despre cum poate evita acest prag, ci despre ce va face după ce îl va depăși.
Un nou raport al Organizației Națiunilor Unite arată că limitarea încălzirii globale la 1,5°C față de perioada preindustrială nu mai este posibilă în următorii ani. Pragul de 1,5°C va fi depășit, cel mai probabil, în următorii câțiva ani.
Asta nu înseamnă însă că ținta trebuie abandonată. Depășirea ar putea fi temporară, dacă statele reduc drastic emisiile și reușesc ulterior să elimine cantități foarte mari de dioxid de carbon din atmosferă, explică o analiză publicată de The Conversation.
Diferența pare mică pe hârtie. În realitate, fiecare zecime de grad în plus înseamnă fenomene meteo extreme mai severe, pierderi mai mari pentru ecosisteme și un risc crescut ca unele schimbări climatice să devină ireversibile.
Pragul pe care lumea a promis să nu-l depășească
Acordul de la Paris din 2015 a stabilit un obiectiv comun: creșterea temperaturii medii globale trebuie menținută „cu mult sub” 2°C față de perioada preindustrială, iar statele trebuie să depună eforturi pentru limitarea încălzirii la 1,5°C.
Ținta nu a fost aleasă arbitrar. Evaluările științifice au arătat că o încălzire de peste 2°C ar aduce riscuri majore, iar menținerea temperaturilor cât mai aproape de 1,5°C ar reduce considerabil pericolele.
Statele insulare din Pacific au fost printre cele care au insistat cel mai mult pentru includerea limitei în Acordul de la Paris. Pentru țările amenințate direct de creșterea nivelului mării, limitarea încălzirii la 1,5°C este o chestiune de supraviețuire.
Reacția președintelui statului Palau, Surangel Whipps Jr., la noul raport ONU arată cât de dureros este momentul pentru aceste țări. „Este greu de exprimat cât de puternice sunt emoțiile pentru noi, cei care trăim în prima linie, după ce am luptat atât de mult pentru ca limita de 1,5 grade să fie pusă în centrul Acordului de la Paris”, a spus el.
În opinia sa, simplele apeluri pentru obiective climatice mai ambițioase nu mai sunt suficiente. Este nevoie de „o creștere urgentă și fără precedent a voinței politice și a investițiilor într-un viitor sigur din punct de vedere climatic”.
Importanța juridică a pragului a crescut și ea. Curtea Internațională de Justiție a stabilit anul trecut că 1,5°C reprezintă principala limită de temperatură pentru respectarea căreia statele s-au angajat să acționeze.
Avizul Curții întărește baza juridică pentru tragerea la răspundere a statelor atunci când nu își respectă obligațiile în materie de climă și stabilește că acestea trebuie să ia măsuri ambițioase pentru limitarea încălzirii globale.
În luna mai, majoritatea statelor membre ONU au susținut, în Adunarea Generală, hotărârea Curții și au cerut măsuri pentru păstrarea obiectivului de 1,5°C.
Depășirea ar putea fi temporară
Există însă o diferență esențială între a depăși temporar 1,5°C și a rămâne permanent peste acest nivel. Potrivit scenariului prezentat în analiză, dacă statele își intensifică rapid eforturile pentru eliminarea treptată a combustibililor fosili și reduc alte surse de emisii, încălzirea maximă ar putea fi limitată la aproximativ 1,8°C.
Ulterior, temperaturile ar putea fi coborâte din nou la 1,5°C sau chiar sub acest nivel până la sfârșitul secolului, prin eliminarea unor cantități uriașe de carbon din atmosferă.
Nu este însă o operațiune simplă și nici una garantată. Ar fi nevoie de eliminarea unor gigatone de dioxid de carbon prin împăduriri și refacerea ecosistemelor, dar posibil și prin tehnologii precum accelerarea proceselor naturale de alterare a rocilor sau creșterea alcalinității oceanelor.
Problema este că aceste tehnologii nu și-au demonstrat încă eficiența la scară suficient de mare și pot veni cu propriile riscuri.
De ce 1,6°C este mai rău decât 1,5°C
Depășirea pragului nu înseamnă că, odată trecută linia de 1,5°C, lupta este pierdută și diferențele ulterioare nu mai contează. Dimpotrivă.
O lume cu 1,6°C mai caldă va fi mai periculoasă decât una cu 1,5°C, iar una cu 1,7°C va fi și mai dificilă. Fiecare creștere suplimentară aduce fenomene meteo extreme mai intense, pierderi mai mari de biodiversitate, mai mult uscat amenințat de creșterea nivelului mării și consecințe mai grave pentru oameni.
În 2026, temperatura medie globală este deja cu aproximativ 1,4°C peste nivelul preindustrial. De altfel, 2024 a fost deja primul an calendaristic în care temperatura medie globală a depășit pragul de 1,5°C. Asta nu înseamnă însă că limita stabilită prin Acordul de la Paris a fost deja depășită definitiv: ținta de 1,5°C se referă la încălzirea pe termen lung, calculată pe parcursul mai multor ani, nu la depășirea pragului într-un singur an.
Semnele sunt vizibile: Marea Britanie avertizează asupra riscului unor penurii alimentare pe fondul unei secete istorice, incendiile de vegetație au ajuns în noi regiuni din Franța și Spania, ghețarii se topesc rapid, iar oceanele au atins temperaturi record.
În Pacific se dezvoltă, în același timp, un fenomen El Niño de proporții foarte mari, care ar putea provoca perturbări suplimentare.
Pericolul schimbărilor care nu mai pot fi întoarse
Una dintre cele mai mari temeri este că menținerea temperaturilor peste 1,5°C ar putea declanșa așa-numitele puncte critice climatice. Este vorba despre schimbări majore ale sistemului climatic care, odată pornite, nu mai pot fi inversate la scara unei vieți umane.
Printre scenariile de care se tem oamenii de știință se numără topirea calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica de Vest, perturbarea gravă sau colapsul curenților din Atlantic care distribuie căldura și transformarea pădurii amazoniene dintr-un uriaș absorbant de carbon într-o sursă care eliberează în atmosferă mai mult CO₂ decât reține.
Cu cât încălzirea este mai mare și durează mai mult, cu atât aceste riscuri cresc.
Acordul de la Paris nu și-a atins ținta. Dar nici nu a eșuat complet
Perspectiva depășirii pragului de 1,5°C ar putea crea impresia că Acordul de la Paris a eșuat. Realitatea este mai nuanțată. Tranziția energetică s-a accelerat puternic în ultimul deceniu. Energia solară și vehiculele electrice s-au extins într-un ritm mult mai rapid decât se anticipa, iar electrificarea avansează inclusiv în țările în curs de dezvoltare.
Ritmul dezvoltării energiei solare a accelerat spectaculos. A fost nevoie de aproape 70 de ani pentru ca instalațiile solare din întreaga lume să ajungă, cumulat, la o capacitate de un terawatt. Următorul terawatt a fost adăugat în doar doi ani, iar al treilea în alți doi.
În același timp, măsurile adoptate după Acordul de la Paris au îndepărtat planeta de unele dintre cele mai grave scenarii climatice. Potrivit Climate Action Tracker, un proiect independent de cercetare care monitorizează politicile climatice ale guvernelor, politicile declanșate de Acordul de la Paris au redus cu aproximativ 1°C încălzirea estimată pentru sfârșitul secolului. În loc să se îndrepte spre aproximativ 3,6°C în 2100, lumea se află acum pe o traiectorie de circa 2,6°C.
Este o diferență uriașă. Dar este încă departe de ceea ce ar fi necesar. Emisiile globale par să se stabilizeze, însă nu au început încă să scadă suficient de rapid.
Ce urmează
Următoarea etapă nu mai este doar încercarea de a evita 1,5°C, ci limitarea cât mai mult posibil a depășirii și scurtarea perioadei în care planeta rămâne peste acest prag.
Pentru asta, reducerile rapide ale emisiilor devin și mai importante, iar obiectivul de emisii nete zero până în 2050 rămâne esențial.
În noiembrie, Australia va conduce negocierile de la COP31, summit-ul climatic organizat în Turcia. Liderii și diplomații vor încerca să găsească o cale prin care ținta de 1,5°C să rămână relevantă chiar și într-o lume care o va depăși temporar.
Contextul politic este complicat. Populismul câștigă teren în numeroase țări, iar actuala administrație americană și-a intensificat sprijinul pentru combustibilii fosili.
Dar transformarea tehnologică merge în direcția opusă, iar costurile schimbărilor climatice devin tot mai greu de ignorat.
Depășirea pragului de 1,5°C nu înseamnă că toate temperaturile mai mari sunt inevitabile. Înseamnă însă că timpul disponibil pentru a evita cele mai grave consecințe s-a redus drastic. Iar diferența dintre 1,5°C, 1,6°C, 1,8°C sau 2°C nu este doar una într-un tabel climatic. Fiecare fracțiune de grad înseamnă o lume diferită.
Poate Europa să ducă singură un război de mare intensitate? Marile vulnerabilități din planul pentru 2030
Kosovarii au aflat cât a plătit, de fapt, FCSB pentru Meriton Korenica: Cifrele afacerii
O țară cu moralul la pământ: De ce francezii sunt atât de pesimiști în privința viitorului
La opt zile după „tsunamiul din Himalaya”, au rămas doar noroi și ruine. Peste 5.600 de oameni sunt dispăruți (Video)
