Dacă ar fi să căutăm o expresie care să descrie cât mai ilustrativ politicile economice ale României din ultimele decenii, expresia “kick the can down the road” (a lua la șut o conservă în timp ce mergi) ar fi probabil cea mai potrivită.
Este o expresie faimoasă provenind din cultura americană, care sugerează tergiversarea sine die a deciziilor dificile.
În loc să abordezi provocările acum, amâni abordarea lor, sperând că rezolvarea respectivelor provocări va fi responsabilitatea altora, sau că se vor rezolva de la sine.
Dacă există un numitor comun al politicilor economice care au fost practicate în România, acesta a fost abordarea reactivă și prea puțin pro-activă la provocări care erau altminteri ușor de anticipat. Pe o astfel de listă se pot pune foarte multe situații, dintre care voi selecta doar câteva exemple, scrie Radu Crăciun (vicepreședintele al Asociației Administratorilor Independenți, fost președinte al BCR Pensii) pentru Curs de Guvernare.
Numeroasele perioade de dezechilibru economic prin care a trecut România în ultimele decenii, care era foarte clar că ne vor duce într-un blocaj, nu au fost evitate preventiv. Ele au fost remediate reactiv, doar în momentul în care nu au mai fost sustenabile, solicitând din acest motiv consultanța și sprijinul FMI sau al Comisiei Europene.
Cu o situație absolut similară se confruntă România și astăzi, cu diferența majoră că, de această dată, încearcă în premieră să facă singură ajustarea necesară.
Autostrăzile nu s-au construit în anticiparea unei tendințe mai mult decât evidente de creștere a traficului, ci doar după ce blocaje și accidente pe drumurile nemodernizate au atins proporții îngrijorătoare.
Același lucru poate fi spus și despre faptul că de-abia acum se vorbește despre mărirea infrastructurii aeroportuare în București, în condițiile în care traficul de călători a fost într-o creștere constantă și spectaculoasă în ultimul deceniu. Congestionarea aeroportului Otopeni și scăderea confortului pasagerilor din ultimii ani ar fi putut fi anticipată.
Sunt de notorietate numeroasele strategii și planuri de politici economice sectoriale pe care le-a avut România. Cu toate acestea, majoritatea au sfârșit prin a rămâne în sertare, fără a fi executate.
Haideți să ne uităm la schimbările climatice, despre care vorbește o lume întreagă de peste 20 de ani și care era de așteptat ca, mai devreme sau mai târziu, să aibă un impact semnificativ și asupra României. În toată această perioadă, demararea unor proiecte importante în domeniul irigării suprafețelor cultivate nu a fost considerată o prioritate. Ea va deveni o prioritate după primele semne ale deșertificării și prăbușirii recoltelor.
În paralel, sectorul energetic se confruntă cu o criză care ar fi putut fi relativ ușor evitată prin demararea din timp a unor proiecte bazate pe o analiză atentă a consecințelor electrificării intensive a țării, a discrepanțelor dintre graficul consumului și cel al producției, a prognozelor în ce privește modificarea regimului hidrografic din România.
Mă tot uit și mă minunez cu câtă voluptate vorbim de construirea/finalizarea de hidrocentrale pe râuri mici, în condițiile în care ditamai Dunărea este în mare suferință. În schimb, unitățile 3 și 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă au rămas ignorate cu deceniile. Pentru că nu era nicio criză care să ne oblige, reactiv, să le băgăm în seamă…
Nu mai vorbesc de faptul că, deși de ani de zile la granița noastră se desfășoară un război în care principalele arme folosite sunt dronele, România a găsit de cuviință să comande dispozitive specializate de luptă împotriva dronelor de-abia după ce acestea din urmă au început să intre în țară și să producă daune.
Și, după cum spuneam, exemplele de politici reactive, și nu proactive, ar putea continua, din păcate.
Inadecvarea acestui tip de administrare ar trebui să fie evidentă. Deciziile luate sub presiunea evenimentelor pot suferi de multe ori din perspectiva calității, a costurilor de oportunitate sau a plății unei prime de urgență.
Fără o schimbare de stil de conducere, costurile vor fi din ce în ce mai mari, irecuperabile și cu efecte pe termen lung.
Atenționarea pe care doresc să o fac este că ne aflăm într-un context mondial în care schimbările geopolitice, tehnologice, economice, climatice sunt în accelerare.
Ele nu mai permit sub nicio formă reacții lente, de tip reactiv, care până acum au fost tolerate, vrând-nevrând, de finanțatori, mediu de afaceri sau populație. Soluțiile noastre riscă să devină ineficiente, tardive și, în final, inutile dacă țara va continua să fie condusă în acest mod.
Accelerarea revoluției tehnologice, soluțiile pe termen lung pe care le necesită schimbările climatice, modificarea de substanță a strategiilor militare, tendințele demografice, toate necesită declanșarea ACUM a unor proiecte complexe, care, pentru a fi puse în operă, vor necesita cel puțin un deceniu.
Proiecte precum reindustrializarea, inclusiv prin dezvoltarea unei industrii de apărare de înalt nivel tehnologic, hub-ul energetic, dezvoltarea agriculturii, implicarea în revoluția tehnologică trebuie să depășească etapa declamărilor fără fond și să devină proiecte în curs de execuție.
O astfel de rupere de trecutul deciziilor reactive presupune în primul rând o viziune pe termen mediu și lung.
Însă, pentru a produce efecte, ea mai presupune identificarea și alocarea resurselor necesare. Și aici mă gândesc, pe de o parte, la resursele financiare, care ar necesita creionarea unor bugete multianuale măcar pentru următorii 5 ani, dar și estimarea resurselor extrabugetare necesare pentru finalizarea proiectelor.
În această ultimă categorie ar intra finanțări internaționale din partea UE sau a instituțiilor financiare multilaterale (IFC, BERD, BEI etc.), dar și finanțări care ar trebui atrase din sectorul privat.
Este nevoie, cu alte cuvinte, de un masterplan cu o privire de ansamblu, menit să înlocuiască abordările reactive demarate doar în funcție de disfuncționalitățile de moment.
Citeşte integral analiza lui Radu Crăciun - Un avertisment pentru guvernele României pe Curs de Guvernare
122 de persoane, în vizorul ANI după „amendamentul Fritz”. Câte mandate și funcții sunt în pericol
Uber, amendată cu aproape 1 miliard de dolari pentru suspendarea automată a șoferilor
Simona Halep, în presa internațională după ce l-a "înțepat" pe Nick Kyrgios: "L-a ridiculizat"
Bulgaria a neutralizat un dispozitiv puternic de bruiaj GPS, descoperit la marginea Sofiei
