Noua promisiune a lui Donald Trump de a oferi câte 5.000 de dolari fiecărui cetățean american adult, dacă republicanii câștigă alegerile pentru Congres, ridică o întrebare elementară: dacă partidul său controlează deja ambele Camere, de ce ar depinde plata banilor de obținerea unei noi majorități?
Într-o analiză publicată de The Atlantic, Jonathan Chait explică de ce această promisiune nu se susține nici economic, nici juridic sau politic.
Donald Trump a promis că fiecare cetățean american adult va primi un cec de 5.000 de dolari dacă republicanii câștigă alegerile de la jumătatea mandatului.
Este, scrie Jonathan Chait în The Atlantic, o propunere atât de prost concepută, încât pare o versiune politică a unui vechi paradox: poate Trump să inventeze o politică atât de absurdă, încât să-i insulte până și propria inteligență?
Candidații includ adesea în ofertele lor electorale promisiuni menite să-i atragă direct pe alegători. Prima ciudățenie a acestui plan este însă că partidul lui Trump controlează deja ambele Camere ale Congresului. De ce ar trebui, atunci, ca acordarea cecurilor să depindă de obținerea de către republicani a încă doi ani de majoritate?
Trump le-a spus jurnaliștilor că ar putea distribui banii fără aprobarea Congresului. Afirmația este falsă: o asemenea decizie ar încălca în mod evident atribuția constituțională a Congresului de a autoriza cheltuielile publice.
Dar, chiar dacă ar fi adevărat că președintele poate lua singur această decizie, condiționarea cecurilor de rezultatul alegerilor ar deveni și mai greu de explicat. Dacă alegerea i-ar aparține exclusiv lui Trump, rezultatul scrutinului nu ar avea nicio relevanță.
O măsură care ar putea alimenta inflația
În anumite condiții economice, distribuirea unor cecuri către populație poate avea sens. Într-o economie profund deprimată, în care consumul este prea redus pentru a susține un nivel ridicat al ocupării forței de muncă, o injecție de numerar poate contribui la relansarea activității.
Situația actuală este însă foarte diferită. Șomajul este scăzut, iar creșterea economică este solidă. Problema o reprezintă inflația, care se menține mult peste nivelul urmărit de autorități.
Introducerea în economie a aproximativ 1.200 de miliarde de dolari – costul estimat al cecurilor pentru un singur an – ar risca să amplifice inflația. Mai mulți bani ar concura pentru aceeași cantitate de bunuri și servicii, împingând prețurile în sus. Rezerva Federală ar putea fi obligată, în consecință, să majoreze dobânzile pentru a tempera scumpirile, punând astfel în pericol creșterea economică.
Vicepreședintele J.D. Vance a sugerat că banii ar putea proveni din veniturile aduse de taxele vamale. În teorie, această sursă de finanțare ar putea compensa efectul inflaționist al noilor cheltuieli.
Numai că taxele vamale sunt deja în vigoare. Vance invocă, așadar, venituri deja existente pentru a acoperi o cheltuială complet nouă, într-un moment în care încasările statului sunt oricum insuficiente. Guvernul federal american înregistrează un deficit de aproape 1.800 de miliarde de dolari.
Un „premiu” pentru anii administrației Biden
Trump a oferit o altă explicație. Cecurile nu ar reprezenta o politică economică, ci o recompensă acordată americanilor:
„Fac asta ca o recompensă pentru oamenii care au fost nevoiți să suporte, timp de patru sau cinci ani, situația îngrozitoare provocată de Biden. Este aproape o recompensă pentru oamenii care au trebuit să suporte politicile lui Biden.”
Când a candidat în 2024 împotriva lui Joe Biden și a politicilor acestuia, recompensa promisă alegătorilor era chiar instalarea lui Trump la Casa Albă și aplicarea programului său. Acum, președintele pare să sugereze că economia extraordinară cu care se laudă nu este suficientă și că americanii trebuie despăgubiți suplimentar.
Nici această explicație nu poate susține ideea că banii vor fi acordați numai dacă republicanii câștigă alegerile. De ce ar merita americanii o recompensă retroactivă pentru perioada în care au trăit sub administrația Biden doar în cazul unei victorii republicane?
Urmând logica lui Trump, dacă americanii ar fi obligați să suporte încă doi ani în care democrații împart puterea, ar deveni mai îndreptățiți la compensații, nu mai puțin.
Republicanii care au făcut socoteala au fost ridiculizați
Pretenția că aceste cecuri ar avea o logică economică s-a dovedit greu de susținut chiar și pentru unii republicani. Senatorul texan Ted Cruz și guvernatorul Floridei, Ron DeSantis, și-au exprimat, prudent, dezacordul. Consilierii lui Trump au răspuns ridiculizându-i.
„Ron și Ted – co-căpitanii echipei de matematică din fostul vostru liceu – vor analiza problema ca niște tocilari, în timp ce se luptă pentru locul 11 în 2028”, a declarat un consilier de rang înalt al Casei Albe pentru newsletterul Politico Playbook.
Într-o administrație normală, observa Jonathan Chait, faptul că cineva înțelege matematica de nivel liceal ar fi o calificare – fie și una minimală – pentru a se pronunța asupra politicii economice. Numai în epoca Trump această competență poate fi prezentată drept un dezavantaj.
Promisiuni asemănătoare, bani care nu au mai venit
Singurul argument care mai poate fi invocat în favoarea acestei propuneri este că, cel mai probabil, nu va fi niciodată pusă în practică.
În februarie 2025, Elon Musk a lansat ideea unui „dividend DOGE”, care ar fi urmat să distribuie populației o parte din economiile realizate prin reducerea cheltuielilor guvernamentale. Banii nu au mai ajuns niciodată la americani, inclusiv pentru că DOGE nu a produs economii semnificative.
În același an, Trump a promis în repetate rânduri cecuri finanțate din veniturile obținute prin taxele vamale. Nici acestea nu au fost trimise.
Prezentatoarea Fox News Laura Ingraham l-a întrebat de ce nu distribuie pur și simplu cecurile acum. Trump a răspuns: „Pentru că democrații nu pot face asta. Pentru că, în cazul lor, este creștere negativă. Cu noi, este atât de pozitivă.”
Ce înseamnă acest răspuns? Înseamnă, de fapt, ceva? Se întreabă Chait. Crede Trump însuși că fraza are un înțeles dincolo de înșiruirea unor fragmente care transmit mesajul general: democrații sunt răi, eu sunt bun?
Pariul lui Trump pe memoria alegătorilor
Adevărata ruptură din interiorul Partidului Republican îi separă pe cei care cred că alegătorii lor vor accepta încă o dată promisiunea banilor gratis de cei care bănuiesc că această stratagemă și-a pierdut puterea.
Trump și-a construit întreaga carieră pariind împotriva inteligenței alegătorului american, conchide Jonathan Chait în The Atlantic. Promisiunea cecurilor de 5.000 de dolari ar putea fi însă momentul în care și-a subestimat, în sfârșit, publicul.
