Siegfried Mureșan: Mulți colegi s-au simțit afectați de felul în care un lider al partidului a mers pe la spatele conducerii la Palatul Cotroceni - Interviu video

Cel mai influent europarlamentar român a fost nominalizat de PNL, USR și UDMR ca propunere de prim-ministru după mașinațiunile ratate ale președintelui Nicușor Dan cu Eugen Tomac și Adrian Veștea.
Siegfried Mureșan: Mulți colegi s-au simțit afectați de felul în care un lider al partidului a mers pe la spatele conducerii la Palatul Cotroceni - <span style="color:#990000;">Interviu video</span>
Siegfried Mureșan a fost propus de PNL, USR și UDMR pentru poziția de prim-ministru după două luni de criză politică și două desemnări ratate ale lui Nicușor Dan, președintele României
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum
Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Spotmedia.ro a realizat un interviu exclusiv, miercuri, 17 iunie, la Strasbourg, cu europarlamentarul Siegfried Mureșan, în mijlocul crizei majore declanșate la București de desemnarea făcută de șeful statului a lui Adrian Veștea, un vicepreședinte PNL, fără consultarea conducerii formațiunii politice.

Citate reprezentative:

  • Cel mai mult va conta deznodământul  – felul în care va fi învestit noul guvern: prin consultări reale și transparente, în litera și spiritul Constituției, sau printr-o aventură politică.”
  • Antiteza politică a anilor următori va fi clară: PNL, condus de Ilie Bolojan, alături de forțele reformatoare, de o parte, și AUR cu extremiștii, de cealaltă.
  • Holurile instituțiilor europene sunt lungi, oricine își poate face o fotografie acolo, dar asta nu te face credibil și nu înseamnă că poți influența deciziile în favoarea României.
Încrederea la nivel UE se câștigă greu și se pierde repede

Privită de la nivel european, ce impact are situația actuală asupra României?

Am avut anii în care țara a fost condusă de Liviu Dragnea, cu trei premieri PSD  – Sorin Grindeanu, Mihai Tudose și Viorica Dăncilă. Sorin Grindeanu, ca prim-ministru, a dat OUG 13, încercând practic să legalizeze corupția. Atunci sute de mii de oameni au ieșit în stradă, iar Uniunea Europeană a văzut totul: un guvern care ataca justiția independentă și instituțiile europene, fără nicio disidență internă în PSD. Era un partid-bloc, cu un istoric clar antieuropean.

În 2019, prin moțiune de cenzură, am reușit să o înlocuim pe Viorica Dăncilă. Ludovic Orban a devenit prim-ministru și a fost momentul în care Uniunea Europeană a început să se uite cu încredere la România, apreciind și efortul oamenilor care ieșiseră în stradă – pe căldură, pe 10 august, și în frig, după OUG 13 – pentru a apăra valori europene.

Au urmat însă anii stagnării, 2022–2024, cu o eroziune graduală a credibilității: deficit uriaș, întârzieri la PNRR, alegeri mutate dintr-o lună în alta. Nu am ajuns niciodată în situația Poloniei sau a Ungariei, dar a fost o pierdere treptată de încredere. Punctul cel mai grav a fost anularea primului tur al prezidențialelor din 2024, după ce un candidat pro-rus, pe care autoritățile spuneau că „nici măcar nu l-au văzut”, ajunsese în frunte - o pierdere de încredere în capacitatea autorităților de a anticipa fenomenul. Au urmat repetarea alegerilor și demisia președintelui în funcție, în februarie 2025.

Încrederea a început să fie restabilită prin două evenimente: câștigarea alegerilor prezidențiale de către Nicușor Dan și reformele guvernului condus de Ilie Bolojan - reforme care l-au transformat pe Bolojan într-un lider apreciat la nivel european, pe baza unor rezultate obiective livrate în condiții dificile.

Din păcate, în ultimele săptămâni orice om politic serios are dificultăți să le explice partenerilor europeni ce s-a întâmplat: moțiunea de cenzură votată de socialiști împreună cu AUR, un partid pro-rus și extremist; lipsa de voință a noii majorități de a-și asuma guvernarea; desemnarea unui om politic dintr-un partid extraparlamentar, urmată de eșecul ei; apoi desemnarea unui prim-vicepreședinte al partidului nostru, fără consultarea și fără măcar informarea conducerii PNL.

Toate acestea afectează credibilitatea României. Dar cel mai mult va conta deznodământul - felul în care va fi învestit noul guvern: prin consultări reale și transparente, în litera și spiritul Constituției, sau printr-o aventură politică.

Partidul Național Liberal este, alături de UDMR, singurul partener de dialog și de acțiune al Partidului Popular European în România. UDMR are un rol specific, ca membru al familiei populare, dar PNL, condus de Ilie Bolojan, rămâne partenerul nostru principal.

Încrederea pe care PPE o are astăzi în Ilie Bolojan vine din faptul că a impus reforme în condiții dificile, în ciuda opoziției din propria coaliție, și că și-a respectat mereu angajamentele. Este o relație care anticipez că se va consolida în anii următori. Nu o spun doar eu - președintele PPE și liderul grupului din Parlamentul European au repetat că familia populară susține modernizarea României începută de Bolojan și își dorește un PNL pro-european credibil, serios și puternic la următoarele alegeri, redevenind unul dintre cei mai importanți piloni ai PPE.

Despre acțiunile președintelui Nicușor Dan nu am avut încă ocazia să discutăm pe larg în interiorul familiei populare, așa că nu există o opinie formată. Repet: contează rezultatul procesului de formare a guvernului. Dacă la final există un guvern cu o majoritate transparentă și o agendă clară, nu va exista o pierdere semnificativă de credibilitate.

Și dacă acel guvern ar fi susținut de parlamentari care au intrat în Parlament pe liste extremiste?

Există reguli ale bunei cooperări parlamentare la nivel european: transparență, respectarea instituțiilor, a partidelor și a deciziilor luate de grupurile parlamentare. Fac parte din igiena unei democrații. Partidele autentic pro-europene caută mereu să coopereze, iar pe marea majoritate a temelor acest lucru este posibil. Dar nu am văzut niciodată un om politic pro-european care să spună „voi colabora cu antieuropenii, cu cei care vor să slăbească Uniunea, fără niciun fel de filtru”.

Tocmai asta m-a îngrijorat la declarațiile domnului Adrian Veștea, care a afirmat că discută cu oricine și că nu face distincție între cel care crede în justiție și cel care o atacă, între cel care crede în Europa și cel care crede în Rusia. Acest mercantilism fără filtru și această legitimare a extremiștilor sunt extrem de periculoase. PNL trebuie să se poziționeze în antiteză totală cu extremiștii antieuropeni, pro-ruși și populiști, care repetă, direct sau indirect, narațiunile Kremlinului.

Antiteza politică a anilor următori va fi clară: PNL, condus de Ilie Bolojan, alături de forțele reformatoare, de o parte, și AUR cu extremiștii, de cealaltă.

Opacitatea unei astfel de susțineri parlamentare ar putea deveni un factor de neîncredere în negocierile pe PNRR sau pe programul SAFE - mai ales că avem deja fonduri europene incluse în bugetul național?

Chiar și cu Viktor Orbán, Uniunea Europeană a încercat să lucreze până în ultima zi a mandatului, deși se știa că miniștrii lui transmiteau imediat Kremlinului ce se discuta. Așadar, Uniunea încearcă să lucreze cu orice guvern de la București. Dar e clar că sunt oameni politici care pot obține lucruri pentru România și pot genera încredere și alții care nu pot.

E diferența dintre Maia Sandu și Igor Dodon. Dodon a avut, poate, una-două fotografii cu lideri europeni, dar a reușit vreodată să obțină ceva pentru Republica Moldova? Niciodată - țara a rămas izolată până când Maia Sandu a câștigat prezidențialele.

Holurile instituțiilor europene sunt lungi, oricine își poate face o fotografie acolo, dar asta nu te face credibil și nu înseamnă că poți influența deciziile în favoarea României.

Să trecem la bugetul multianual al Uniunii, pentru exercițiul care începe în 2028. Comisia Europeană a pus pe masă propunerea, dar negocierile dintre Parlament, Consiliu și Comisie sunt tensionate - Consiliul Uniunii Europene, sub președinția Ciprului, a redus proiecțiile pe anumite capitole. Mai poate fi recuperată această „daună”?

Cred că da, poate fi recuperată. Uniunea Europeană trebuie să facă mai multe în anii următori: un scut european antidronă, protejarea frontierelor, securitate energetică, alimentară și cibernetică, întărirea economiei în era inteligenței artificiale.

În paralel, prioritățile tradiționale - agricultura și politica de coeziune, din care modernizăm școli, spitale, grădinițe și construim drumuri - rămân importante, la fel ca sprijinul pentru fermieri. Este evident că Uniunea nu poate face mai multe cu un buget la fel de mare ca până acum sau, cu atât mai puțin, cu unul mai mic. De aceea, Parlamentul European susține o creștere rezonabilă, moderată și realistă a bugetului.

Dacă așteptăm ca Uniunea să facă mai mult pentru noi, trebuie să-i dăm și instrumentele necesare. Statele membre, reunite în Consiliu, spun că securitatea, apărarea și competitivitatea sunt importante, dar propun exact tăieri în aceste domenii - ceea ce nu e nici credibil, nici serios.

În Consiliul European, fiecare șef de stat se uită doar la poziția netă a țării sale și vrea să contribuie cât mai puțin și să primească cât mai mult. Așa reducem Europa la cel mai mic numitor comun, la 27 de interese naționale - și asta nu o face mai puternică. Dacă vrem o Europă mai puternică, trebuie să fim dispuși să și plătim mai mult, înțelegând că vom beneficia cu toții.

A existat, în decizia Ciprului, și un impact al influenței ruse? Se știe că acolo există investiții ruse importante și un lobby semnificativ asupra guvernului.

Nu am sesizat astfel de discuții în presa lor, dar influența istorică a Federației Ruse în Cipru este reală. Pe de altă parte, Cipru este un beneficiar net de fonduri europene - primește mai mult decât contribuie -, așa că un buget mai ambițios este în interesul său, nu doar al României. Solicitările mari de tăieri au venit, de fapt, de la contributorii neți: Austria, Danemarca, Germania, Suedia, Olanda.

Ei încearcă să impună reducerea bugetului și cred că greșesc. Confruntarea reală, așa cum apare și în presa europeană care contează, este între Parlament, care vrea un buget suficient, și acești contributori neți, conduși de Germania.

Lucrurile se pot însă schimba: Danemarca, după criza din jurul Groenlandei, a înțeles cât de important este sistemul de apărare; Finlanda, cu o frontieră lungă cu Rusia, recunoaște acum că securitatea este o prioritate europeană și acceptă nevoia unui buget mai ambițios. Suedia, recent intrată în NATO, vede beneficiile, dar are alegeri parlamentare la începutul lunii septembrie, iar dezbaterea internă rămâne rigidă și populistă - „să plătim cât mai puțin, să primim cât mai mult”. Și aceasta este o greșeală.

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google