NATO pregătește un plan pentru situația în care Rusia ar ataca flancul estic al Alianței. Strategia combină forțele militare clasice cu drone ieftine și inteligență artificială și urmărește atât oprirea unei incursiuni, cât și înfrângerea rapidă a forțelor ruse înainte ca acestea să reușească să se instaleze pe teritoriul unui stat membru.
Documentul se numește „Teoria victoriei” și este elaborat sub coordonarea comandantului suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), generalul american Alexus Grynkewich. El urmează să fie prezentat în Polonia pe 12 octombrie, potrivit Bloomberg, care a consultat o versiune neclasificată a documentului.
Planul nu înseamnă că NATO se așteaptă la un atac iminent al Rusiei. Secretarul general al Alianței, Mark Rutte, a spus că nu există în prezent indicii că Moscova pregătește un atac militar convențional împotriva NATO. Aliații se pregătesc însă pentru continuarea și posibila intensificare a acțiunilor hibride ale Rusiei.
Cum ar răspunde NATO unui atac
Prima etapă ar fi oprirea incursiunii rusești. NATO ar folosi forțe terestre împreună cu noile capabilități dezvoltate pentru apărarea flancului estic: drone cu costuri reduse, sisteme care necesită echipaje foarte mici și tehnologii de identificare a țintelor asistate de inteligență artificială. Acestea nu ar înlocui tancurile, artileria sau celelalte arme convenționale, ci ar fi folosite împreună cu ele.
După oprirea atacului și obținerea libertății de mișcare, forțele aliate ar trece la următoarea etapă: perturbarea și distrugerea sistemelor de comandă și control ale adversarului.
Scopul ar fi ca forțele ruse să fie înfrânte rapid, înainte să poată ocupa și păstra o parte din teritoriul NATO.
„Teoria victoriei comandantului suprem al Forțelor Aliate din Europa este simplă: menținerea avantajului NATO”, a declarat pentru Bloomberg colonelul Martin O'Donnell, purtătorul de cuvânt al generalului Grynkewich. El a precizat că Alianța trebuie să creeze de acum condițiile necesare pentru descurajarea unei agresiuni și, dacă va fi atacată, să fie capabilă să câștige.
În același timp, documentul insistă asupra caracterului defensiv al NATO și asupra necesității de a evita provocările neintenționate.
Ideea este ca nivelul de pregătire militară al Alianței să fie suficient de convingător pentru ca un adversar să ajungă la concluzia că un atac nu poate avea succes.
Lecțiile războiului din Ucraina
O parte importantă a noii strategii vine direct din experiența războiului din Ucraina. Dronele ieftine, războiul electronic și programele software care pot fi modificate rapid au schimbat profund modul în care se poartă războiul. NATO încearcă acum să introducă aceste lecții în propria apărare.
Alianța testează deja drone, vehicule terestre fără echipaj, sisteme antidronă și noi tehnologii de comunicații în cadrul Inițiativei de Descurajare pe Flancul Estic.
Una dintre ideile analizate este crearea unei zone defensive automatizate de-a lungul granițelor NATO cu Rusia și Belarus. Aceasta ar putea reuni senzori, drone și sisteme de armament conectate între ele și asistate de inteligență artificială. Ele ar detecta mișcările ostile și ar permite supravegherea unor zone vulnerabile cu mai puțini militari.
În iulie, statele NATO au convenit să investească peste 40 de miliarde de dolari în sisteme pentru combaterea dronelor în următorii cinci ani. Alianța intenționează și să pregătească de cinci ori mai mulți operatori militari de drone până la sfârșitul lui 2027.
Nu este vorba doar despre un atac militar
„Teoria victoriei” ia în calcul și amenințările care rămân sub pragul unui război deschis.
Este vorba despre sabotaje, atacuri cibernetice, operațiuni clandestine sau acțiuni împotriva infrastructurii critice și a sistemelor de comunicații. Statele europene se așteaptă ca asemenea acțiuni să continue chiar dacă Rusia nu pregătește în prezent un atac militar convențional asupra NATO.
Alianța trebuie astfel să găsească un echilibru: să răspundă acțiunilor hibride fără să provoace o escaladare neintenționată, dar să arate în același timp că este pregătită să se apere.
NATO păstrează intenționat neclar pragul exact de la care ar activa Articolul 5, privind apărarea colectivă. Mark Rutte a explicat că această ambiguitate este deliberată: un adversar nu trebuie să poată calcula cât de departe poate merge fără să declanșeze un răspuns al întregii Alianțe.
G.P.
