Cei care s-au distrat copios pe seama canalului Youtube de rețete culinare al lui Liviu Dragnea, inaugurat cu o mâncărică de fasole galbenă, ar trebui să fie conștienți că nu lor li s-a adresat. Și cu fiecare referire, oricât de bășcălioasă, nu fac decât să contribuie la propagarea clipului.
Așa cum nu cred că dl Dragnea are nevoie de banii pe care i-ar putea câștiga astfel și nici că se plictisește de moarte și nu mai știe cu ce să-și ocupe timpul.
Dl Dragnea și-a marcat intențiile politice cu o abilă mișcare despre care, ne place sau nu, iată că vorbește toată lumea. Deci a fost bine calculată.
Nu este neapărat o rebranduire. Ceea ce s-a schimbat e doar decorul. Altfel, Liviu Drangea este din nou cel care vorbește sfătos și într-un limbaj accesibil cu poporul, îi spune ce vrea să audă, așa cum o făcea, dacă vă aduceți aminte, la flipchart-uri prin studiouri de televiziune în campania din 2016.
A ales un vehicul cu eficientă propagare. Canalele de “bucătăreală” sunt printre cele mai accesate de toate categoriile sociale, pentru că toată lumea mănâncă.
Sigur că publicul feminin, majoritar în România, este cel mai sensibil, nu numai pentru că femeile gătesc cel mai mult, dar și pentru că, fiind mereu asociate cu cratița, apreciază bărbații care nu numai că știu, dar nici nu se sfiesc să arate că știu să gătească.
Deci dl Dragnea proiectează un bărbat gospodar, priceput, sfătos care își împărtășește cu generozitate experiențele culinare. Ăsta e cadrul fixat.
Dacă ascultăm însă ce spune dl Dragnea, în timp ce folosește nu cu maximă îndemânare ustensilele de bucătărie, clipul nu este nici pe departe unul de tip Jamilla și Gina Bradea. Clipul este eminamente politic.
Ce ne spune dl Dragnea amestecând în tigaie? Că marfa din supermarket-uri este periculoasă. Că acestea, deținute, se știe, de mari companii străine, nu respectă românul, de aceea etichetele sunt aproape ilizibile.
Că instituțiile statului nu apără românii de ticăloșia străinilor. Că nu avem nevoie să folosim decât produse românești pentru că țara e suficient de bogată.
Sigur că e și multă ipocrizie. De exemplu, plita cu inducție pe care dl Dragnea gătește e inevitabil importată. Uleiul de măsline pe care și spune că îl preferă nu este românesc. Ardeiul pe care îl pune în mâncare, la vremea aceasta, e foarte puțin probabil să fie românesc. Piperul boabe și frunza de dafin, la fel.
Dar până să fie atenți la asemenea detalii, oamenii aud ceea ce vor să audă: că sunt victime, că sunt în pericol din cauza străinilor.
Buzduganul a fost aruncat demult. La emisiunile de la Realitatea TV ale dnei Alexandrescu, fosta sa consilieră, Liviu Dragnea a tot apăsat tema naționalist suveranistă. Dar una este un talk show politic, la care oamenii au cam obosit să se uite, și altceva e un clip despre rețete de mâncare accesibil, relaxat, căruia îi deschizi ușa cu mult mai ușor.
O primă încercare de alegere a cadrului culinar a fost făcută înainte de sărbători, când dna Alexandrescu a fost în vizită acasă la dl Dragnea, care le-a gătit românește.
A fost o emisiune presărată tot cu mesaje despre toxicitatea importurilor și despre supremația românească. Atunci, dl Dragnea spunea că nici muștar nu mai are curaj să cumpere și îl produce acasă.
Nimeni nu stă să se gândească la faptul că, de bine de rău, marfa produsă în UE trebuie să îndeplinească niște standarde inclusiv de siguranță. Că are gust de carton e altă poveste. În schimb, roșia luată de la taraba din piață numai Dumnezeu știe cât îngrășământ, câte pesticide și alte substanțe chimice a înghițit și conține. Nu verifică nimeni.
Și, revenind la mesajul lui Dragnea, dacă mâncarea importată e atât de toxică, ne putem gândi că orice import e toxic, nu numai de produse, ci și de principii, de reguli.
Sub umbrela unei emisiuni culinare, dl Dragnea reintră în politică în cadrul curentului naționalist suveranist. De ramarcat și laudele aduse explicit în decembrie dnei Șoșoacă, cu care s-a arătat explicit dispus să colaboreze.
Coaliția i-a făcut un cadou major prin încercarea de a fixa un prag pentru abuzul în serviciu chiar mai mare decât îl gândise Dragnea în 2017.
Evident că Liviu Dragnea nu va mai fi niciodată ce a fost. După o asemenea cădere nu te mai întorci. Și nici nu va mai avea niciodată la dispoziție o mașinărie la fel de puternică cum este PSD.
Dar, după cum vedem, o doză de fler politic mai are, ceva susținători mai poate aduna, știe cum să pună în pagină temele naționaliste, deci mai poate adăuga un fir filonului suveranist.
Este o greșeală a crede că el se reduce la AUR. Acest partid e deocamdată cel mai vizibil și dezvoltat. Însă lucrurile se vor agrava dacă în locul unui partid va apărea un pol care să adune toate firele, fiecare cu idolii lui, uniți de aceleași frustrări și aceleași manipulări antieuropene pe care le auzim acum la Dragnea.