Războiul gunoaielor s-a încheiat. Demarează în forță războiul referendumului?

Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

MOTTO:

„Aruncă-l pe norocos în râu și sigur va ieși de acolo cu un pește în gură”

(proverb arab)

Chiar dacă recentul scandal al salubrizării în sectorul păstorit de doamna Clotilde Armand pare stins prin capitularea prestatorului de servicii, un observator atent ar băga ușor de seamă că e numai un armistițiu de etapă. 

Până la pacea definitivă, drumul se anunță lung, primarul s-a lansat deja pe traiectoria spre tribunal și n-ar fi exclus ca dandanaua să ajungă la Avocatul Poporului, la CCR, ba, în disperare de cauză, la Bruxelles sau Strasbourg, acolo unde se duce orice daravelă dâmbovițeană, atunci când autorul dă chix la el acasă.

Se vede și din satelit că, după ce strângerea gunoiului a demarat cam volens-nolens, războiul mediatic continuă cu arme neconvenționale chiar mai abitir decât fusese până acum.

Doamna primar a avertizat clar că e neînduplecată: „toți cei care și-au permis această situație vor răspunde în justiție”, întrucât primăria „va depune plângeri penale pentru infracțiunea de șantaj împotriva acționarilor companiei Romprest Service S.A. și solicită autorităților abilitate să fie ridicată licența acestui operator”.

Pam-pam!

Dar nici operatorul nu se lasă. Ca să mascheze felul, cam cu sula-n coaste, cum s-a reapucat de treabă, avertizează amenințător: „așteptăm ca autoritățile abilitate să își asume responsabilitățile care le revin (…) prin finanțarea și asigurarea unui cadru contractual și legal predictibil, pentru a menține starea salubră și implicit sănătatea populației”

Asta se traduce, în limbaj curent, cam așa: „dacă voi nu veți asigura un cadru legal și predictibil (?), noi abia așteptăm să nu mai menținem nici starea salubră a sectorului, nici sănătatea populației. Dixit!”. Am înțeles corect sau mi se pare, domnilor de la Romprest?

Mă îndoiesc însă că amenințarea are darul să înfrângă neînfricarea doamnei Clotilde, că doar e unsă cu toate alifiile, ba chiar o fi băut niște cafea cu cine trebuie, ca să aibă ceva uși deschise pe ici, pe colo.

La prima vedere, s-ar părea că asistăm la o bătălie a orgoliilor, a vanităților sau a nemărginitei infatuări din partea unora sau altora. Cred că rădăcinile războiului sunt însă mult mai adânci, scufundate departe în apele tulburi ale intereselor.

Dă de gândit o declarație a președintelui CJ Bihor, liberalul Ilie Bolojan, care descoperă că prețul colectării gunoaielor în Sectorul 1 bucureștean este de aproape cinci ori mai ridicat decât în Oradea. Asta, în condițiile în care locuitorii celor două entități sunt în număr aproape egal.

În plus, nu scapă din vedere faptul că veniturile per capita sunt de 9.000 lei în București și numai 2.700 lei în Oradea. Ce spune asta?  În niciun caz nu sugerează că plătim atât cât costă, ci mai curând că plătim atât cât avem de unde plăti.

Dar faptul că respectivul contract a fost încheiat pe o durată de un sfert de secol nu vă spune nimic? În opinia mea, spune că prestatorul și-a frecat mâinile de bucurie, când a observat ce client gras îi pică în plasă, cu buzunarul doldora și peste poate de fraier.

Și cum în lumea dâmbovițeană numai interesul poartă fesul, devine clar de ce fostul primar Tudorache se zbate, de opt luni încheiate, să conteste alegerile din septembrie trecut, să obțină renumărarea voturilor și să înhațe iarăși fesul, pe care l-a pierdut în competiție cu cel aflat acum în funcție.

Ce altceva decât interese tenebroase l-ar putea îndemna pe actualul deputat în Parlamentul României să râvnească la o biată primărie de sector? 

Hai, că e cu ochi și cu sprâncene: după pierderea alegerilor locale, norocosul Tudorache a fost răsplătit cu funcția de deputat, în timp ce ghinionista Dăncilă a fost trecută pe linie moartă ca pedeapsă, tot pentru alegeri pierdute (prezidențiale). Vorba neuitatului Moromete: așa o fi dreptatea și pe lumea ailaltă?

Revenind la veniturile per capita din Sectorul 1, de peste trei ori mai mari decât ale cetățenilor din Oradea, îți vine să te întrebi: unde se duce atâta belșug de bănet, dacă nu în plăți păguboase pentru primărie și avantajoase pentru băieții deștepți, ajunși norocoși după ce și-au asigurat spatele la partid și la TV-urile prietene?

Despre cât de mare și ispititor este stupul cu miere de la Primăria Sectorului 1 ne spune însăși istoria alegerilor locale. În 2012, au candidat nu mai puțin de 18 (optsprezece) amatori. În 2016 au candidat zece, din care exit-poll-urile din seara alegerilor au dat-o pe doamna Clotilde Armand câștigătoare cu un scor cel puțin confortabil.

Dimineața, când deschidem televizorul, aflăm însă brusc despre o răsturnare de situație: Clotilde Armand a fost depășită între timp de către pesedistul Dan Tudorache.  

Televiziunile prietene îl lăudau atunci ca pe un erou, iar celelalte insinuau că s-ar fi făcut ceva mișmașuri în timpul nopții, falsificându-se numărătoarea buletinelor de vot.

Firește, nu s-a dovedit nimic cu probe, iar proverbul zice că hoțul neprins e negustor cinstit, nu-i așa?

Mie logica îmi spune că râvna cu care domnul Tudorache încă mai crede că poate câștiga ceea ce a pierdut definitiv nu are altă bază în mintea domniei sale decât cea a precedentului creat: dacă mișmașurile de acum patru ani au reușit, de ce n-ar reuși altele, de rândul acesta?

Fără îndoială, domnul Tudorache are tupeu cu grămada, dar n-ar îndrăzni așa ceva, dacă nu i-ar ține vârtos spatele un Ciolacu, cu toată elita pesedeului, în păr. Era încă în curs recenta renumărare a buletinelor de vot, când liderul partidului profețea solemn:

„aflăm că doamna Clotilde a pierdut alegerile. Vă dau detalii – mai sunt 220 de saci de numărat, dar trendul electoral e unul foarte clar: se va demonstra că dl. Tudorache a câștigat alegerile”.

Ce alteva l-ar fi putut determina pe Ciolacu să vorbească neîntrebat dacă nu factorul ispititor al interesului, care poartă totdeauna fesul, în politica noastră dâmbovițeana?

Dar, în afara interesului evident, de la o vreme se simte și îngrijorare, ca să nu-i spun spaimă. Doamna Armand se anunță intransigentă. Simt cum li se face pielea ca de găină celor vizați, când citesc niște spuse ale domniei sale, cam de luna trecută:

„Domnule Ciolacu, am o veste tare tristă pentru dvs și restul pesediștilor: vin după voi și n-am să vă las în pace până nu recuperez fiecare leu pe care l-ați furat de la cetățenii Sectorului 1. Și credeți-mă că am să vă găsesc. Pe toți“.

La o provocare atât de directă, orice om integru și cu conștiința curată s-ar feri să-l mai susțină pe Tudorache, ca nu cumva să apară complice, lângă el. Dar liderii partidului îl apără. Și o fac cu atâta îndârjire, încât domnul Ciolacu nu s-a ferit să declare marți că PSD va susține „orice inițiativă cetățenească”, pentru organizarea unui referendum de demitere a primarului.

Referendum înseamnă un nou război, după cel al gunoaielor.  Dar înseamnă și un risc. PSD ar trebui să lase ciocu’ jos, nu să ridice sabia sus, când aude de așa ceva.

N-a ieșit cu coada între picioare după două referendumuri, mai vechi, eșuate amândouă în încercarea de a-l demite pe fostul președinte Traian Băsescu?

N-a ieșit zdrobit, după ce eșuase susținând tot „o inițiativă cetățenească”, cea cu căsătoria tradițională? Mai nimeni nu s-a arătat atunci interesat, românii dovedind că nu se deranjează de acasă, ca să satisfacă mofturile liderilor ghiftuiți ai PSD.

Dar mai zdrobit decât partidul a ieșit Dragnea, cel care încă mai zace după gratii, condamnat chiar în legătură cu un referendum. Nu l-a putut salva nici măcar războiul antijustiție declanșat de harnicii luptători Iordache, Ncolicea, S. Nicolae și alții câțiva, sub steagul generalului Tudorel, al mareșalului Tăriceanu și al generălesei Dăncilă, picată cam ca musca-n lapte. Vorba ceea: make a photo?

Așa că, dragi Ciolaci, mai încet cu pianul pe scări, când e vorba de referendum, că poartă ghinion.

Mai multe despre ”războiul gunoiului” din Sectorul 1 al Capitalei:


Te invităm și pe pagina noastră de Facebook, unde vei găsi multe lucruri interesante, în plus față de site. Îți mulțumim că ne citești!