Marcel Ciolacu și-a dezvăluit planurile care îl preocupă în acest moment, când atenția întregului continent este focalizată pe pandemie, pe vaccinare și pe redeschiderea școlilor: o moțiune de cenzură, pentru demiterea guvernului care abia s-a instalat acum nici două luni.
Așa cum pune dânsul problema, îl preocupă moțiunea de cenzură, care speră să treacă. Este atât de fascinat, încât invocă până și susținerea Celui de Sus: „Doamne ajută să treacă”. Așa speră, dar nu este convins. Nici nu poate. Oricât s-ar grăbi domnia sa, moțiunea este chestiune de perspectivă lungă. În perspectivă scurtă este legea bugetului, care se va dezbate și vota săptămâna viitoare.
Se vede și din avion că liderul PSD trage la două ținte: ori să treacă moțiunea, ori să pice legea bugetului. Oricare din ele ar provoca haosul în țară și bucuria enoriașului Ciolacu: Doamne-ajută! Amin.
Țintele nu se exclud între ele, dar este sigur că aprobarea legii bugetului de către Parlamentul dominat de o nouă majoritate confortabilă ar ofili speranțele în vreo moțiune de cenzură: după ce se va fi votat bugetul, va fi de la sine înțeles că tot acea majoritate va respinge și moțiunea.
Important este ca votarea bugetului să confirme încă o dată forța și stabilitatea noii majorități. Ceea ce este de așteptat. Logica îmi spune că și destui palamentari ai PSD sunt și ei interesați să evite succesul unei moțiuni, care ar putea duce la ceva ce a încercat să anticipeze recent liderul lor la Antena 3: „Un exercițiu democratic sunt și alegerile anticipate”.
Alegerile anticipate provoacă fiori oricărui deputat aflat la începutul unui mandat, pe care numai el știe cum l-a obținut și care contează de bună seamă pe un excelent trai pe vătrai, cel puțin patru ani de acum încolo.
Sub acest aspect, pare a fi o greșeală elementară să pomenești de anticipate, când tocmai a început prima sesiune, iar parlamentarii așteaptă trepidând să le intre în cont primele intemnizații, primele sume forfetare, diurne, sporuri,tot ce este normal să-ți intre în cont, atunci când ai câștigat scrutinul și ai privilegii, cu toptanul.
Așa că asta cu anticipatele a fost un simplu porumbel, scăpat din greșeală prin gura lui Ciolacu într-un moment de entuziasm, când a ajuns să strige un „Doamne-ajută!”, cu gândul la buget și la moțiune.
De altfel, chestiunea cu bugetul mi se pare groaznic de confuză în mintea domnului Ciolacu. Bugetul paralel, publicat de domnia sa, apare mai mult ca o carte de colorat, decât ca un adevărat proiect de buget, chiar și paralel.
Nu pare elaborat de profesioniști într-ale economiei și finanțelor, ci de niște designeri talentați, capabili să prezinte totul în pictograme, ceva asemănător cu instrucțiunile de folosire a electrocasnicelor, după normele europene actuale. Mai concret, ceva cam ca manualul de întrebuințare al unei cafetiere moderne, pentru zece porții.
Privești bugetul prezentat în pictograme și ai impresia că se adresează în mod special analfabeților funcționali. Tot analfabeților pare să se adreseze domnul Ciolacu cu o nouă uriașă pictogramă, publicată vineri, ca un fel de comparație desenată între bugetul publicat de Guvern și cel alternativ, respectiv acea simplă pictogramă a PSD.
Este impresionat să vezi o comparație între două bugete de stat, exprimată amândouă în pictograme relizate de talentații designeri social-democrați.
Dar, vai, bugetul nu este un exercițiu de imagine, nu este un fel de alba-neagra pentru prostit românul, care deja a mai fost păcălit de aceiași păcălitori, de câteva ori până acuma.
Bugetul este lucrarea unor experți, asupra căreia a dat explicații atât ministrul finanțelor, cât și prim-ministrul, specialiști amândoi în probleme economice, financiare și monetare. Unde-i omologul acestora din PSD, omul capabil să înțeleagă și să explice mecanismul complicat al bugetului de stat? L-a văzut cineva până acuma?
Până acuma, din partea PSD s-a prezentat numai Marcel Ciolacu, persoană care se pricepe în economie și finanțe cam cât se pricepe simpatica doamnă Viorica în teoria relativității. Să mă ierte domnul Ciolacu, când domnia sa îmi amintește de un alt pesedist mai vechi, domnul Mariean Vanghelie, față de care, recunosc, are ceva mai multe clase și o diplomă într-o profesie, pe care n-a profesat-o niciodată.
Oricât ar fi de lider liderul PSD, tot nu poate fi partener de conversație cu ministrul finanțelor Alexandru Nazare sau cu premierul Cîțu, ambii specialiști în economie și finanțe. Domul Ciolacu este, pardon, specialist în nimic.
Și tocmai asta mi se pare dureros, că specialistul în nimic promovează cu multă emfază specialiști de înaltă clasă, determinându-i să abandoneze nobilele lor profesii, să pună dop înaltelor lor performanțe, ca să se alăture profesionistului în nimic al PSD.
Îl deplâng pe eminentul profesor Alexandru Rafila, al cărui impresionant palmares sugerează că a cunoscut numai succese în viață, dar s-a pomenit, astă toamnă propus premier și respins numaidecât la Cotroceni. Mă întreb în mintea mea, ca pentru mine însumi: o mai fi căzut veodată domnul Rafila la vreun examen, sau asta a fost prima notă de patru din cariera sa, primită cu concursul prietenului Ciolacu?
Acum, se află într-o situație și mai jenantă. Pregătindu-se de noi propuneri, n cazul ipotetic când moțiunea de cenzură ar avea succes, domnul Ciolacu declară prudent: „până în acest moment, propunerea PSD pentru funcția de premier este Alexandru Rafila”.
Observați nuanța? Până în acest moment. Adică, în momentul acesta, când moțiunea de cenzură nu este încă nici măcar redactată, darmite depusă, când bugetul nu este nici el votat într-un fel sau altul – da sau nu – când însuși președintele PSD a declarat cu subiect și predicat că „moțiunea de cenzură va fi depusă când începem să creionam o eventuală majoritate”, doctorul Alexandru Rafila, eminentul profesor Rafila, expertul de la OMS, de la ONU și de la alte organizații internaționale așteaptă să treacă niște hopuri, pentru ca propunerea să ajungă la președintele Iohannis - poate. Sau poate nu, domnule profesor, dacă se răzgândește non-profesionistul Ciolacu!
Nu anticipez cum ar primi președintele propunerea de premier, în cazul unui „poate da”. Asta intuiește oricine, mi-e cumva jenă să spun exact cum gândesc.
Dar propunerea mi se pare bizară. Păstrând proporțiile, e ca și cum l-ai pune pe Einstein să conducă Titanicul, contând că se va descurca printre iceberguri, mai bine decât un căpitan de cursă lungă, necunosător în teoria relativității.
Priviți „bugetul alterativ” al PSD, alcătuit, cum spuneam, dintr-un teanc de pictograme, și spuneți, nu este oare lucru neserios să-l compari cu Legea Bugetului de stat pe anul 2021, elaborată de Guvern pe 89 pagini și publicată fără nicio pictogramă, pe nu mai puțin de 89 pagini?
Insistând pe un procedeu, aflat mai pe înțelesul domniei sale, domnul Ciolacu încearcă să facă o comparație între cele două „Bugete” – cel oficial și cel alternativ – făcând (țineți-vă râsul!) tot pictograme.
Pictograma din comparația liderului PSD încearcă să sugreze că minus 11 este mai mic decât plus 30, că 10 este mai mare decât 0.9, că 30 este mai mare decât zero, 62 mai mare decât 16, că 1119 e mai mult decât 1117, iar 365 mai puțin decât 374. Hai, domnu’Ciolacu, chiar așa de neputincioși ne credeți la aritmetică?
Toate acestea au ca scop să arate că bugetul pictografic și paralel al PSD ar da bani berechet la Sănătate și Educație, ar mări punctul de pensie de la 0% la 30%, ar majora alocațiile pentru copii, ar mări PIB și ar cește veniturile la bugetul statului.
Un singur lucru nu spune bugetul paralel al PSD: de unde ar lua bani pentru a aduce atâta fericire românilor? I-ar găsi cumva tot acolo, unde-i ținea Dragnea pitiți, când promitea opt spitale, tot felul de autostrăzi și altele, o mulțime, din care s-a ales praful tocmai din lipsă de bani?
Este grav, este foarte grav dacă domnia sa n-a înțeles nici acuma că trebuie să explice baza veniturilor estimate la buget. Are idei inovatoare pentru creșterea spectaculoasă a productivităților? Are soluții pentru sporirea explozivă a exporturilor? Știe cum putem intra în posesia unor tehnologii noi, capabile să sporească producția, așa cum au făcut chinezii? A descoperit cumva o cale necunoscută, ca să întărească puterea leului în fața valutelor forte?
Dacă nu deține nimic din toate acestea, atunci colecția de pictograme nu este altceva decât o grămadă de hârtii, după care - vă rog să-mi iertați metafora – îți vine să tragi apa și să-ți vezi de treburi.
