Un an i-a luat lui Nicușor Dan să ajungă în același punct în care a ajuns Iohannis în toamna anului 2021, când a manevrat formarea USL 2. Măcar fostul președinte a luptat în primul mandat cu Liviu Dragnea și PSD, reușind să destabilizeze partidul-stat și să-i reducă influența.
Nicușor Dan nici măcar n-a încercat. Din primele zile de mandat, a dezvoltat un conflict cu Ilie Bolojan, actualul președinte al PNL, senzația fiind că singurul lui obiectiv e să anihileze susținerea în creștere a acestuia, una pe care o vede ca pe o amenințare pentru mandatul său.
Paradoxal, tocmai acest conflict, incapacitatea de a negocia și de a-și urmări obiectivele i-au distrus rapid susținerea publică.
Rareori un președinte ales a livrat, în primul an de mandat, atât de puțin din ce a promis în campania electorală.
Nu a făcut nimic împotriva dezinformării și pentru derusificarea României. Mai mult, unele dintre primele lui mișcări politice au fost de-a face ochi dulci AUR prin contestarea Legii Vexler la CCR.
A îngropat dosarul alegerilor anulate din 2024. Reforma din Justiție s-a încheiat cu predarea totală în fața Liei Savonea, președinta Curții Supreme, care promovează liste negre împotriva celor care critică corupția din sistem.
A alimentat conflictul cu Ilie Bolojan, prim-ministru, prin pasivitate în fața atacurilor PSD la adresa premierului care a reușit, pentru prima dată după decenii, să facă o mână de reforme în sectorul public.
După un an, nimeni, dar chiar nimeni, nu pare să înțeleagă ce vrea să facă președintele și în ce direcție vrea să îndrepte țara.
Dacă a făcut haos în politica internă, în cea externă a făcut unul și mai mare. A deteriorat relațiile cu statele europene, cu Germania, Franța și Marea Britanie, alergând cu limba scoasă după Donald Trump, un președinte american corupt și aproape izolat la Casa Albă după un șir nesfârșit de decizii aiuristice.
Oricâtă bunăvoință ar avea cineva față de actualul președinte al României, mai devreme sau mai târziu ajunge într-o zonă în care dă de lipsă de anvergură, de incapacitate de a inspira, de dificultăți majore de comunicare și de probleme în a analiza și acționa pe mai multe planuri.
Tendință greu de oprit
În dimineața zilei de 10 februarie 2025, la Palatul Cotroceni sosesc Marcel Ciolacu, liderul PSD, Ilie Bolojan, liderul PNL, și Kelemen Hunor, UDMR.
Cei trei au o întâlnire cu Klaus Iohannis în contextul formării unui puternic curent de opinie în societate și în Parlament, pentru suspendarea președintelui României, ca efect al crizei politice declanșate în urma anulării alegerilor.
Cei trei îi transmit lui Iohannis că n-au nicio pârghie să oprească procedurile declanșate în legislativ și că nu pot obține o majoritate împotriva suspendării.
Câteva ore mai târziu, Klaus Iohannis își anunță demisia.
Acest episod descris mai sus indică destul de clar că atunci când în societate se creează o masă critică împotriva președintelui e foarte greu de oprit. Tendința de demitere a șefului statului poate fi încetinită, amânată o perioadă, dar nu mai poate fi scoasă de pe agenda publică.
Negocieri pe sub masă
Marea eroare a lui Nicușor Dan și ceea ce-l expune, de acum înainte, la suspendare e că n-a reușit să se conecteze cu acea parte din electorat pe care a sedus-o în campania electorală. E vorba de acea zonă în care a promis reforme, lupta împotriva corupției, construirea “României oneste” și dezvoltarea unei relații cu Ilie Bolojan, cel mai popular politician de la acel moment, dar și de acum.
Mai mult, toate deciziile, pozițiile politice și acțiunile lui parcă au fost special orientate pentru a dezamăgi acel electorat.
Conducerea statutară a Partidului Național Liberal nu a fost consultată, nici măcar întrebată cu privire la această nominalizare. Am aflat cu toții post factum când au început să sune telefoanele. Este un act de agresiune la adresa unui partid democratic, nemaintîntâlnit până acum, pe care cei care au complotat împotriva noastră în ultimele luni, l-au dus astăzi în cea mai agresivă fază a lui.
Ciprian Ciucu, prim-vicepreședinte PNL, primarul Bucureștiului
Uimitor, în această desemnare a lui Adrian Veștea, un liberal din tabăra lui Hubert Thuma, a fost faptul că a făcut-o în urma unor negocieri pe sub masă, netransparente, cu PSD și cu aripa anti-Bolojan din PNL. Adică, președintele, în mod netransparent, încălcând prevederile constituționale, numește un om politic dintr-un partid cu conducere statutară, fără a se consulta cu formațiunea respectivă.
“Încercarea de a impune unui partid un premier din rândurile sale, fără a avea măcar o consultare prealabilă și după toate deciziile luate în unanimitate de forurile partidului, încalcă orice principiu de colaborare politică loială”, a anunțat, la scurt timp după desemnare, Ilie Bolojan, președintele PNL.
Pro-rușii și pro-europenii, toți împotriva președintelui
Indiferent de ce l-au sfătuit consilierii și persoane care gravitează în jurul președintelui, faptul că poate face acest pas fără consecințe politice, iar statul român, în spatele ușilor închise, poate demonta curentul de opinie pro-suspendare, s-a demonstrat, în trecut, că nu e așa.
Toți sfătuitorii dispar în fața evenimentelor, se spală pe mâini și îi lasă pe cei care au luat deciziile să se confrunte cu ele.
Nicușor Dan, prin tentativele de a evita și amâna schimbarea României, nu a făcut decât să accelereze și să accentueze criza politică.
Poziția președintelui indică, în realitate, o continuă amânare a rezolvării problemelor complicate. Pariul său e că, în situația în care reușește să formeze un nou USL, societatea românească se liniștește și el se poate întoarce la strategiile sale alambicate de a împăca și capra și varza, din care, până acum, nu i-a ieșit niciuna.
Adrian Veștea este o persoană care a parcurs toate etapele administrative - a fost un primar de succes, un președinte de consiliu județean de succes, un ministru de succes și a atras fonduri europene, fiind preocupat de dezvoltare, de exemplu aeroportul din Brașov, care este un succes.
Nicușor Dan, președintele României
Dar desemnarea lui Adrian Veștea nu a făcut altceva decât să unească împotriva sa atât pe suveraniștii pro-ruși ai lui Simion și Șoșoacă, alegători care nu l-au votat în urmă cu un an, cât și pe publicul pro-european, reformist, pe care, după alegerile anulate din 2024, a reușit să-l atragă de partea sa în urma refuzului lui Ilie Bolojan de a candida.
Nicușor Dan și-a imaginat, probabil, că dacă distruge PNL, publicul reformist îl va privi ca pe un salvator.
Problemele economice nu pleacă nicăieri, iar nemulțumirea din societate, cu un lider care nu știe încotro să îndrepte țara, va crește, nu se va tempera.
Doar oameni care n-au mai fost demult cu metroul sau nu s-au urcat în ultimul an într-un Uber nu înțeleg care e pulsul în societate, cât de uriaș e răul făcut de corupție, trădare și complicitățile din statul român, și cred în continuare că probleme profunde se pot rezolva prin fugă de decizii, amânare sau aranjamente pe sub masă, unele în care cetățenii României sunt ținuți în întuneric, nu cumva să deranjeze sau să pună în pericol interesele ascunse.
