Președintele Donald Trump și-a sărbătorit împlinirea a 80 de ani cu un spectacol de arte marțiale mixte – așa-numitele lupte în cușcă, organizate pe peluza Casei Albe.
Evenimentul de la Casa Albă a oferit un decor extraordinar pentru anunțul lui Trump că a obținut un memorandum de înțelegere pentru a pune capăt războiului cu Iranul.
Însă orice paralelă pe care Trump ar fi încercat să o facă între acest moment și stilul său energic de a face politică merge doar până la un punct, deoarece impasul din Orientul Mijlociu dintre superputerea americană și rivalul său mai slab nu are claritatea unei lovituri decisive într-un octogon instalat pe peluza sudică a Casei Albe, scrie CNN.
Înțelegerea ar suspenda ostilitățile pentru 60 de zile, ar pune capăt controlului exercitat de Iran asupra rutelor petroliere prin Strâmtoarea Ormuz și ar încheia blocada navală americană. Ea urmează să intre în vigoare după o ceremonie de semnare în Elveția, vineri.
Vicepreședintele JD Vance a declarat pentru Fox News că acordul conține o garanție potrivit căreia Iranul nu va produce, procura sau cumpăra niciodată o armă nucleară.
Vestea alimentează speranțele că o criză energetică provocată de război, cu consecințe economice devastatoare la nivel global, s-ar putea atenua și ar putea reduce presiunea asupra consumatorilor.
Orice acord care pune capăt unui conflict — mai ales unuia care a zguduit economia mondială, a ucis 13 militari americani, un număr necunoscut de civili iranieni și a readus Libanul în situația sumbră de a fi prins în războaiele altora — este o evoluție binevenită.
Însă lipsa detaliilor și termenii cunoscuți până acum îl confruntă pe Trump cu trei întrebări imediate care vor influența echilibrul strategic viitor din Orientul Mijlociu, locul războiului în istorie și impactul acestuia asupra moștenirii sale prezidențiale:
► Deschiderea strâmtorii și încheierea blocadei reprezintă doar o revenire la situația de dinaintea războiului, având în vedere că problema nucleară esențială rămâne nerezolvată?
► Este Trump mai aproape de obținerea unui acord nuclear superior pactului negociat de administrația Obama, susținut și monitorizat internațional, pe care Iranul îl respecta până când Trump l-a denunțat în primul său mandat?
► Și, cel mai important, dincolo de diminuarea capacității militare convenționale a Iranului, a produs acest război — pe care majoritatea americanilor nu l-au dorit și care a provocat dificultăți economice enorme la nivel global — rezultate care să justifice costurile sale?
Pe termen mai lung apar și alte implicații - dacă memorandumului îi va fi respectată valabilitatea - inclusiv modul în care Iranul își va folosi pe viitor influența demonstrată asupra Strâmtorii Ormuz și dacă va încerca să profite economic de aceasta.
Faptul că SUA și Israelul nu au reușit, după uciderea fostului lider suprem iranian Ali Khamenei, să distrugă regimul iranian - care se definește prin ostilitate față de SUA și dorește eliminarea statului evreu - pare să anunțe tensiuni viitoare care ar putea reaprinde războiul.
În interiorul Iranului, dacă situația de război se relaxează, atenția se va îndrepta spre întrebarea dacă regimul rămas a fost slăbit decisiv de război și de blocada americană sau dacă supraviețuirea sa l-a consolidat și l-a pregătit pentru o nouă eră de represiune.
Mai larg, consecințele războiului vor arăta dacă încercarea lui Trump de a impune puterea militară a fost eficientă sau dacă a dus la o nouă umilință americană în Orientul Mijlociu, alimentând percepția - în special în China - că puterea SUA este în declin.
Motive de optimism că războiul s-ar putea încheia
A fost semnificativ faptul că, după săptămâni în care Trump a anunțat iminente acorduri de pace, memorandumul de duminică a fost recunoscut și de Republica Islamică.
„Mulți președinți au încercat să facă pace cu Iranul și toți au eșuat înaintea mea”, a declarat Trump, pe rețelele sociale, într-o aparentă încercare de a construi o narațiune triumfală potrivită atmosferei festive de la aniversarea sa.
Vance a adăugat: „Ceea ce președintele ne-a făcut să realizăm este eliminarea amenințării nucleare iraniene. Acest obiectiv a fost atins.”
Este o afirmație importantă. Dacă optimismul președintelui și al vicepreședintelui va fi confirmat prin negocieri viitoare și printr-un acord final, Trump va putea revendica meritul de a fi rezolvat o confruntare cu Iranul care a dat bătăi de cap președinților americani timp de aproape 50 de ani.
Totuși, o astfel de validare istorică este încă departe.
Cea mai importantă problemă - cea care a dus la război - este viitorul programului nuclear iranian și al stocurilor sale de uraniu puternic îmbogățit. Memorandumul lasă această chestiune pentru negocieri care se anunță extrem de complexe și tensionate. Iranul a susținut adesea că nu urmărește obținerea armelor nucleare, astfel încât o nouă asigurare în acest sens nu înseamnă foarte mult.
De asemenea, partea americană a vorbit foarte puțin despre limitarea sprijinului acordat de Iran grupărilor proxy precum Hezbollah sau despre restrângerea programelor sale de rachete și a eforturilor de refacere a arsenalului diminuat de război. Aceste aspecte sunt esențiale pentru Israel și, dacă rămân nerezolvate, pot destrăma înțelegerea.
Deja apar diferențe de interpretare între SUA și Iran
Percepții diferite asupra semnificației memorandumului încep deja să se contureze. SUA insistă că orice deblocare a activelor iraniene sau ridicare a sancțiunilor va depinde strict de respectarea obligațiilor de către Iran. Teheranul afirmă că perioada de 60 de zile va începe doar dacă Washingtonul începe să elibereze miliarde de dolari din fondurile sale înghețate.
Nivelul ridicat de neîncredere dintre SUA și Iran și tensiunile persistente dintre Israel și Teheran fac ca simpla menținere a acordului până la semnarea unui tratat să reprezinte deja o realizare majoră.
„Aceasta este, în esență, o pauză temporară într-un război fierbinte dintre America și Iran. Vom reveni la o stare de război rece cu Iranul”, a declarat analistul CNN pentru afaceri globale Karim Sadjadpour.
„Dar nu rezolvă conflictul. Cele mai dificile probleme au fost amânate pentru negocieri viitoare și nu sunt foarte optimist că vor fi rezolvate în 60 de zile”, a adăugat el.
Suspiciunea reciprocă, ce a împiedicat negocierile și ar putea umbri și discuțiile viitoare, a fost evidentă și duminică. Potrivit unui oficial american, Iranul a amânat anunțul până după miezul nopții la Teheran. Astfel, Iranul a evitat să marcheze ziua de naștere a lui Trump, iar președintele american a putut prezenta acordul drept un cadou primit la timp.
Speranțele privind o relaxare economică ar putea reduce presiunea politică asupra lui Trump
Memorandumul va alimenta optimismul piețelor că perioada de perturbări economice severe se apropie de sfârșit, mai ales dacă numeroasele petroliere blocate luni de zile în Golful Persic își vor putea relua cursele.
Șocul energetic provocat de război a dus la creșterea puternică a prețurilor la carburanți la nivel mondial și a alimentat inflația, agravând dificultățile financiare cu care se confruntă milioane de americani.
Totuși, analiștii avertizează că, deși prețurile petrolului ar putea începe să scadă, va dura luni până când lanțurile de aprovizionare și economia își vor reveni complet. De asemenea, promisiunea Iranului de a percepe taxe navelor care tranzitează strâmtoarea reprezintă un factor suplimentar.
Din punct de vedere politic, Trump are nevoie ca lucrurile să se miște rapid. Dacă prețul petrolului scade, și prețul benzinei ar putea urma aceeași tendință, reducând o parte din presiunea generată de inflație.
Însă este discutabil dacă Trump va obține un beneficiu politic semnificativ pentru încheierea unui război pe care majoritatea americanilor l-au respins și pe care el însuși a avut dificultăți în a-l justifica.
Acest lucru face ca succesul negocierilor privind programul nuclear iranian și capacitatea memorandumului de a produce rezultate concrete să fie și mai importante pentru demonstrarea faptului că americanii au obținut ceva în schimbul sacrificiilor lor.
Democrații vor încerca să lege mesajele adesea contradictorii ale lui Trump despre Iran și încălcarea promisiunii sale de a nu începe noi războaie de anxietatea economică resimțită de multe familii americane.
Adam Smith, principalul democrat din Comisia pentru Servicii Armate a Camerei Reprezentanților, a declarat pentru CNN că încheierea unui război cu un impact atât de devastator asupra lumii este „un lucru extrem de pozitiv”.
Totuși, el a argumentat că războiul „nu a realizat nimic pentru SUA. Ne-am întors exact unde eram pe 27 februarie, doar că într-o situație mai proastă, deoarece acum ne luptăm pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Acest lucru evidențiază absurditatea începerii acestui război.”
Realitatea că Trump sărbătorește un acord ale cărui prime prevederi se rezumă la redeschiderea Strâmtorii Ormuz — care era deschisă și înainte de război — subminează încercările Casei Albe de a prezenta situația drept o mare victorie.
Istoria ar putea judeca diferit dacă negocierile din săptămânile următoare vor duce la un sfârșit verificabil al ambițiilor nucleare ale Iranului. Însă acordul de duminică, luat separat, nu reprezintă încă victoria clară pe care Trump o caută și nici ieșirea definitivă din conflictul pe care și-o dorește.
