Zumzet, o adiere de vânt, șoapte repetate ce vin din străfundurile instituționale ale statului român, toate se cristalizează în a transmite o teamă de AUR.
“Aveți grijă, AUR crește!” tot repetă oamenii de bine, care întrețin zumzetele și șoaptele instituționale. “Va câștiga alegerile din 2028!” Formațiunea extremistă “nu mai poate fi oprită!”.
Într-un mod enervant, cei care au creat AUR pentru a-i rezolva fostului președinte o parte din problemele cu PSD, întâmpinate în primul său mandat, folosesc AUR pe post de sperietoare pentru ca, în spatele fricii, să meșterească tot felul de conspirații, cu scopul ca elita politică și instituțională să-și păstreze privilegiile și accesul la resurse.
Adică, acum, după ce timp de un an PSD a făcut opoziție în interiorul coaliției, scandal, atacuri, critici, apoi, cireașa de pe tort, a dărâmat și Guvernul, ce să vezi?, cu ajutorul AUR fără ca președintele să miște un deget, vine galeria de bocitoare subterane și transmite prin toate releele că, dacă populația nu mai acceptă să fie mințită, se va petrece o catastrofă. Vine AUR la putere și va câștiga alegerile cu 150%!
Exagerarea e doar pentru a sublinia ideea enunțată mai sus.
Simion a fluierat în biserică?
Pentru situația în care ne aflăm acum, responsabili sunt cei care au creat-o. Vă mai amintiți de Marcel Ciolacu, care a transferat din voturile sale către George Simion pentru a-l bloca pe Ciucă, în timp ce ultimul transfera voturi către Călin Georgescu pentru a-l bloca pe Ciolacu?
Ați uitat cum au stat toate instituțiile abilitate de lege cu mâinile în sân și se uitau la campania ilegală a lui Călin Georgescu pe TikTok, în timp ce ceilalți candidați dădeau cu subsemnatul pentru fiecare bănuț?
Ați uitat că România era “pilon de stabilitate”, cum se tot repeta de la cel mai înalt nivel, în timp ce Horațiu Potra promova Rusia pe rețelele sociale și ducea militari români în Congo să lupte pentru interesele geopolitice ale Kremlinului?
George Simion, un lider politic cu interdicție activă de a intra în țări cu care România are parteneriate strategice - Moldova și Ucraina - a ajuns în finala prezidențială, deși e considerat un pericol pentru independența și stabilitatea celor două state vecine?
Oare de ce are aceste interdicții? Oricum, nu pentru că a fluierat în biserică.
Hal de imparțialitate
La un an de când a venit la Palatul Cotroceni, nimeni n-a înțeles ce vrea să facă președintele Nicușor Dan. Totuși, e lipsit de fair play să sperii lumea că fără PSD la guvernare se prăbușește țara și încape pe mâinile AUR.
Dacă-și dorea coaliția PSD, PNL, USR și UDMR, președintele Nicușor Dan trebuia să lupte ca s-o păstreze. E cel mai puternic om din România. Putea să negocieze zi și noapte, să folosească toate pârghiile pe care le avea la dispoziție, să comunice public și să conducă, să se implice.
Dar el a anunțat în repetate rânduri că e imparțial, că nu-i permite Constituția, că nu are cum să intervină, preferând să privească haosul pe care l-au creat Grindeanu și PSD.
Totuși, se pare că legea fundamentală îi permite multe din moment ce a desemnat un premier fără consultări și peste conducerea partidului din care omul face parte.
Astăzi se poate amesteca în treburile interne ale PNL, dar ieri, la PSD, nu s-a putut. Hal de imparțialitate!
Nicușor Dan e primul președinte din istoria postcomunistă a României care-și distruge de unul singur susținerea publică în primul an de mandat.
Hiba democrației românești - minciuna
Emil Constantinescu a fost erodat de reformele dure din economie, amânate timp de șase ani de Ion Iliescu.
A trecut prin războiul din fosta Iugoslavie și ultima mare mineriadă. Contextul i-a fost potrivnic din prima zi de mandat și, cu toate astea, s-a descurcat și a menținut România pe drumul către NATO și Uniunea Europeană.

Iohannis și-a creat problemele în al doilea mandat și asta din cauza viziunii care l-a dus la concluzia că a venit timpul să se odihnească și să se bucure de viață după criza provocată de pandemie.
Ion Iliescu și Traian Băsescu au fost animale politice care știau exact cum să-și folosească popularitatea și ce așteptau susținătorii de la ei. N-au fost luați niciodată prin surprindere.
Marea problemă a democrației româneşti e simplă: una se promite în campaniile electorale, alta se întâmplă după. Nimeni nu e nebun să ceară respectarea unui program politic cuvânt cu cuvânt, dar nici bătaia de joc de acum.
Un candidat la președinție, un lider de partid, trebuie să vină în fața oamenilor cu un program politic amănunțit, cu un proiect care să răspundă, mai mult sau mai puțin, așteptărilor celor cărora li se adresează.
E nevoie de capacitate și putere de analiză, de seriozitate, de reținere și de stabilirea unor obiective concrete.
În România, candidații spun fiecăruia ce vrea să audă. Călin Georgescu a atins perfecțiunea în acest domeniu. Avea un non-răspuns la toate aberațiile pământului. Dar nici ceilalți nu sunt prea departe.
Pentru că autodetonarea președintelui Nicușor Dan după doar un an de mandat e o premieră în politica românească, va fi foarte interesant de urmărit dacă va reuși să revină sau nu.
