Turul doi, din 18 mai 2025, al alegerilor prezidențiale va decide deopotrivă soarta României și a Republicii Moldova.
Unora această afirmație li se va părea exagerată. S-ar putea să creadă că procesul de integrare europeană a Moldovei, odată declanșat, funcționează de la sine.
Comisarul Marta Kos, aflată la Chișinău în zilele de 8-12 mai, a făcut declarații foarte optimiste în acest sens. A spus că Republica Moldova este elevul model al Uniunii Europene, că aderarea ar putea avea loc până la sfârșitul anului 2028. Însă lucrurile nu sunt nici pe departe atât de simple, cum bine se știe la Bruxelles și cum o recunoaște și guvernarea de la Chișinău.
Cu o Românie condusă de un președinte ostil, manevrat de Kremlin, care va reseta întreaga guvernare în jurul său, România va cădea într-o criză economică fără precedent (deja deficitul bugetar pune imense probleme, se vede și din recenta depreciere a leului), nu va exista la București voință politică de a sprijini Republica Moldova, dar nici resurse.
Iar în Consiliul European, George Simion ar putea vota împotrivă Moldovei și împotriva Ucrainei, făcând front comun cu Viktor Orban. Își poate dori Rusia un cadou mai mare?
Pledoarie pentru Nicușor Dan
Maia Sandu îl susține pe Nicușor Dan.
O face deschis, tranșant, așa cum explicit o face și Ilie Bolojan, pentru că miza este enormă, nu mai rămâne loc de diplomație și fraze ocolitoare.
Ilie Bolojan spune trei motive pentru care îl votează pe Nicușor Dan
Și Traian Băsescu, cel mai popular până azi om politic român în Basarabia, s-a adresat moldovenilor cu cetățenie română să-l voteze pe Nicușor Dan președinte al României, pentru a păstra orientarea pro-europeană a celor două state înfrățite.
Un mesaj explicit pro-Nicușor Dan a transmis și europarlamentarul Siegfried Mureșan, președintele Delegației Parlamentului European pentru relațiile cu Republica Moldova – un energic și dedicat susținător al aspirațiilor pro-occidentale ale moldovenilor.
Cât de importată este bătălia electorală din România o arată graba cu care și-au dat jos măștile pro-rușii din Moldova, care au declarat că îl susțin pe „suveranistul” Simion, pentru exact intențiile sale declarate: de a bloca apropierea Republicii Moldova de România, de a o abandona în zona de influență (citește: violență) a Rusiei.
Opțiunea preponderentă a moldovenilor
Se spune că basarabenii nu ar fi tocmai unioniști, că cei 37-40% de adepți ai Unirii Republicii Moldova cu România, cât indică diversele sondaje, sunt prea puțini față de așteptările românilor din țară. Asta nu înseamnă că moldovenii sunt „separatiști”, că statul lor este „artificial” și că nu merită decât ura și disprețul, așa cum afirmă George Simion și acoliți lui. Este o judecată superficială și, în orice caz, nedreaptă și răuvoitoare.
Adevărații unioniști sunt intelectualii, profesioniștii din toate domeniile, moldovenii care împărtășesc valorile românești și muncesc cinstit, nu prin țipete și lozinci, pentru împlinirea idealului național.
Acești oameni au votat într-o proporție covârșitoare la toate alegerile din ultimii 30 de ani candidați și partide pro-europene din Moldova și din România.
Partidele basarabene cu o agendă declarat unionistă au luat scoruri mici, în principal din cauza imaginii proaste a liderilor lor, compromiși prin diverse complicități și tranzacții oneroase cu oligarhii de la Chișinău, și din cauza lipsei unui program realist de înfăptuire a Unirii.
Diversiunea „unionistă” a Moscovei
Cu unionismul s-a întâmplat un lucru paradoxal și foarte grav. Dintr-o idee nobilă, cu care am rezistat sub regim sovietic, pentru care au suferit sute de mii de basarabeni – deportați, asasinați, uciși prin inaniție sau terorizați la locul de muncă – unionismul vociferat în stradă a devenit o armă a Moscovei, a FSB-ului, folosită împotriva celor care militează pentru democrație și europenism, recte: pentru îndepărtarea de Rusia.
Este o imensă fraudă semantică, ultima pe care ne-o putea face fostul imperiu: să compromită prin acțiuni violente, organizate de agenții săi deghizați, idealul românesc.
În momentele cele mai sensibile ale situației politice din Moldova, apăreau agitatori „unioniști” care încercau să deturneze protestele la adresa guvernărilor comuniste și oligarhice, să sperie mulțimile timorate de sărăcie și propagandă rusească, servind Moscovei pretexte să urle din toți bojocii că Bucureștiul vrea să anexeze Basarabia. Altfel zis: hoțul striga „hoțul”!
Cum poți să-i acuzi pe moldoveni de „separatism”, cum să nu ai pic de empatie și înțelegere pentru starea lor?
Statul moldovean democratic și pro-european (nu comunist, nu agrarian, nu interfrontist, nu oligarhic sau alte avataruri prorusești pe care le-a cunoscut) este în mod firesc al doilea stat românesc, așa cum două state românești – Moldova și Muntenia – au existat înaintea Unirii Principatelor de la 1859.
Contopirea lor s-a putut realiza într-o anumită conjunctură, favorabilă românilor, într-un moment de recul geopolitic al Rusiei, după înfrângerea în Războiul Crimeii, și sub protecția Europei – a Franței în primul rând, pe care o hulește azi George Simion.
Unire prin integrare europeană
Adevăratul unionism este organic legat de ideea europeană – așa a fost pe timpul pașoptiștilor, în secolul 19, așa este și azi, când se traduce în termenii integrării europene. Adevăratul unionism este democratic, nu anexionist, pașnic, nu violent, cultivat și instruit, nu clamoros și primitiv, ziditor, nu distructiv.
Unirea românilor de pe cele două maluri ale Prutului s-a făcut până acum doar în situații de criză majoră: în 1918, în toiul Primului Război Mondial, sub amenințarea unei revanșe bolșevice, și în 1941, prin forța armelor, la doi ani după declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial inițiat de Hitler și Stalin, care a condus la reocuparea Basarabiei de ruși.
Am avut, e drept, și șansa unei Uniri pașnice, democratice, în august 1991, însă Iliescu i-a refuzat pe reprezentanții basarabeni, care s-au deplasat la București cu această solicitare. Neprimind acceptul „emanaților” Revoluției din decembrie, moldovenii și-au declarat independența – era singura consecință logică, iar România a fost primul stat care a recunoscut-o.
Azi, procesul de aderare al Republicii Moldova la UE implică automat și integrarea românilor din cele două state, cu sprijinul și sub umbrela Uniunii Europene și prin garanțiile de securitate oferite de Alianța Nord-Atlantică.
Maia Sandu și Nicușor Dan sunt liderii politici care reprezintă unionismul modern, european, cel care asigură pacea, libertatea, dezvoltarea și prosperitatea celor două state românești. Unirea prin fapte, nu prin vorbe, prin construcția de poduri, rețele electrice și de gaze, prin investiții în infrastructură, în școli, spitale și grădinițe și, ca și până acum, în cultură și educație.
Cine se opune acestei Uniri democratice și edificatoare este în realitate dușmanul Unirii și prietenul Rusiei, care ne vrea înapoi în imperiul sclaviei.