Unii cercetători o plasează între 40 și 60 de ani, alții extind-o de la 35 până la 75. Oamenii tind însă să mute granițele tot mai departe pe măsură ce înaintează în vârstă. The Atlantic încearcă să atașeze niște cifre unei etape de viață pe care aproape toată lumea o recunoaște, dar pe care nimeni nu reușește să o definească exact.
Vârsta mijlocie ar trebui, teoretic, să se afle undeva la mijlocul vieții. Dar nici măcar această definiție aparent simplă nu ajută prea mult.
Speranța medie de viață în Statele Unite este de aproximativ 79 de ani, astfel că jumătatea matematică ar veni la 39,5 ani. Numai că vârsta mijlocie nu este un moment precis, ci o etapă care poate dura decenii. Iar când oamenii sunt întrebați când începe și când se termină, răspunsurile diferă considerabil, arată The Atlantic.
Într-un sondaj, răspunsul median a plasat vârsta mijlocie între 40 și 60 de ani. Într-un altul, britanicii au spus că aceasta începe la 35 de ani și se încheie la 58. În același timp, 55% dintre americani consideră că o persoană de 65 de ani este încă de vârstă mijlocie.
Există chiar și tineri care spun că se simt deja ajunși în această etapă: aproximativ 20% dintre americanii cu vârste între 25 și 34 de ani declară că se simt de vârstă mijlocie.
Definiția cercetătorilor: între 40 și 60 de ani, cu o marjă de un deceniu
Psihologul Margie Lachman, profesoară la Universitatea Brandeis și una dintre cele mai cunoscute cercetătoare ale perioadei de mijloc a vieții, folosește în studiile sale intervalul 40–60 de ani, dar adaugă imediat o marjă de „plus sau minus zece ani”.
Altfel spus, chiar și definiția academică poate include, în funcție de situație, persoane între 30 și 70 de ani.
Lachman a participat timp de peste trei decenii la un studiu amplu, „Midlife in the United States”, dedicat modului în care se schimbă oamenii pe parcursul acestei perioade. Datele arată că percepția asupra vârstei mijlocii depinde foarte mult de vârsta celui întrebat.
Oamenii aflați în jurul vârstei de 20 de ani consideră că vârsta mijlocie începe la aproximativ 39–40 de ani și se termină la 53–55 de ani. Cu fiecare deceniu parcurs, limitele se mută. Persoanele trecute de 70 de ani spun că vârsta mijlocie începe abia la 48–49 de ani și se încheie între 62 și 65 de ani.
Cu alte cuvinte, cu cât îmbătrânim, cu atât suntem mai înclinați să credem că atât vârsta mijlocie, cât și bătrânețea încep mai târziu.
Nimeni nu vrea să fie considerat „bătrân”
Una dintre explicații este legată de discriminarea bazată pe vârstă și de cultura care idealizează tinerețea.
Lachman observă că multe persoane aflate la începutul decadei de 40 de ani resping activ ideea că ar fi de vârstă mijlocie. La polul opus, numeroși oameni trecuți de 60 sau chiar de 70 de ani insistă că sunt încă în această etapă și nu vor să fie definiți drept bătrâni.
Vârsta mijlocie are și o problemă de imagine. Termenul cel mai des asociat cu ea este „criză”, spune Chip Conley, fondatorul Modern Elder Academy și autorul cărții „Learning to Love Midlife”.
Imaginea persistă, deși studiile sugerează că așa-numita criză a vârstei mijlocii este mai degrabă o excepție decât o etapă inevitabilă.
Oamenii arată mai tineri și trăiesc mai mult
Și aspectul exterior al îmbătrânirii s-a schimbat. Intervențiile estetice, Botoxul, fillerele, produsele cu retinol și folosirea mai frecventă a cremelor de protecție solară fac tot mai dificilă estimarea vârstei după chip.
Inclusiv oamenii care nu apelează la proceduri estetice par să îmbătrânească mai lent decât generațiile anterioare, inclusiv pentru că fumează mai puțin și se protejează mai bine de soare.
În același timp, oamenii trăiesc mai mult. Iar cei care ajung la 65 de ani au o speranță de viață mai mare decât ar sugera media generală, care include decesele produse la toate vârstele.
Potrivit datelor citate de The Atlantic, un bărbat american ajuns la 65 de ani are o speranță de viață de aproximativ 83 de ani, iar o femeie de aproximativ 86 de ani.
Pornind de aici, Chip Conley propune o definiție foarte largă a vârstei mijlocii: de la 35 la 75 de ani. El o împarte în trei perioade:
- etapa timpurie, între 35 și 50 de ani;
- etapa centrală, între 50 și 60 de ani;
- etapa târzie, între 60 și 75 de ani.
Limita de 75 de ani poate părea exagerată, mai ales dacă speranța medie de viață este de 79 de ani. Dar Conley subliniază că cine a ajuns deja la 65 sau 70 de ani a depășit multe dintre riscurile care ar fi putut provoca un deces mai devreme.
Căsătoria, copiii și locuința nu mai marchează clar etapele vieții
Definirea vârstei mijlocii a devenit mai dificilă și pentru că reperele tradiționale ale vieții adulte apar mai târziu sau nu mai apar deloc.
Căsătoria, cumpărarea unei locuințe și apariția copiilor erau considerate cândva etape aproape obligatorii ale maturității. Astăzi, ele sunt amânate sau eliminate din parcursul multor oameni.
Cum vârsta mijlocie este asociată cu responsabilități stabile, o persoană se poate simți în continuare tânără dacă nu are copii, o locuință proprie sau obligații de îngrijire față de alți membri ai familiei.
În schimb, unii tineri de 20 și ceva de ani care spun că se simt de vârstă mijlocie explică această percepție tocmai prin faptul că au devenit părinți sau au preluat foarte devreme responsabilități profesionale importante.
Vârsta mijlocie nu este doar o cifră, ci o poziție în familie și societate
Lachman preferă, în cele din urmă, o definiție bazată mai mult pe rolurile sociale decât pe vârsta din buletin.
În această interpretare, ești la mijlocul vieții atunci când există atât persoane mai tinere, cât și persoane mai în vârstă care depind de tine, îți cer ajutorul sau se bazează pe experiența ta.
Poți face parte din așa-numita „generație sandviș”, care își sprijină simultan copiii și părinții în vârstă. Sau poți ocupa o poziție profesională în care îi îndrumi pe colegii mai tineri, dar colaborezi și cu oameni mai în vârstă.
„La vârsta mijlocie, în general, oferi mai mult decât primești”, spune Lachman, citată de The Atlantic.
Această definiție rămâne la rândul ei imprecisă. Dar surprinde mai bine experiența concretă a perioadei decât o limită arbitrară de vârstă.
Între trecutul pe care îl înțelegem și viitorul pe care îl putem încă schimba
Atât Lachman, cât și Conley consideră că termenul „vârstă mijlocie” rămâne util tocmai pentru că descrie o poziție intermediară.
Este momentul în care o persoană a trăit suficient pentru a putea privi în urmă, a înțelege anumite alegeri și a recunoaște tipare. Dar are, de regulă, și suficient timp înainte pentru a schimba direcția.
Este o perioadă care poate fi simultan obositoare și împlinitoare, marcată de responsabilități, îngrijirea altora și presiuni profesionale, dar și de experiență, autonomie și posibilitatea luării unor decizii mai conștiente.
Forțată în cele din urmă să ofere un interval clar, Lachman a ales 45–65 de ani.
Acesta este probabil cel mai apropiat răspuns de o definiție numerică. Dar chiar și el rămâne convențional. Vârsta mijlocie nu începe neapărat într-o anumită zi de naștere, ci poate apărea treptat, odată cu responsabilitățile, schimbarea raportării la timp și senzația că te afli între generații, între ceea ce ai construit deja și ceea ce mai poți încă modifica.
Două sisteme autonome pentru detectarea dronelor maritime intră în funcțiune în Portul Constanța
Surpriză la Praga: Principala favorită a fost eliminată
Dronele schimbă războiul, dar nu îl câștigă singure
Grindeanu e optimist: România ar putea avea guvern cu puteri după 15 august. PSD vrea mandatul de premier
