Cel mai mare pericol este destabilizarea Republicii Moldova, iar următoarea săptămână ar putea să fie decisivă pentru evoluția zonei, afirmă conf. univ. Armand Goșu, istoric specialist în spațiul ex-sovietic.
Pentru trupele pe care Rusia le are în Transnistria e greu să deschidă un nou front de luptă împotriva Ucrainei, însă Moscova vrea să creeze o diversiune, să genereze panică în regiune, să potențeze tensiuni între Kiev și Chișinău, a explicat Armand Goșu, într-un interviu acordat SpotMedia.ro.
Totodată, Armand Goșu a criticat sever politica externă a României: ”autoritățile de la noi practică o politică externă de securitate ca la 1900. (…) Dacă groaza de Rusia e atât de mare la nivelul actualei coaliții de la București, România ar putea să intre în CSI și atunci Rusia nu o să ne mai atace.
Suntem total defazați în această criză. Mai rău decât oricând în ultimii 150 de ani de istorie, din cauza unei elite politice mediocre, modestă intelectual și care nu pricepe miza uriașă a momentului”.
The Times scrie că Rusia ar fi decis să atace Republica Moldova pentru a deschide un nou front împotriva Ucrainei. Este Republica Moldova într-un real pericol?
Nu exclud să existe un asemenea plan. Dar e greu pentru trupele pe care le are Rusia în Transnistria să desfășoare un atac major, cu șanse de reușită, să deschidă un nou front de luptă împotriva Ucrainei.
Mai degrabă Moscova vrea să creeze o diversiune, să genereze panică în regiune, să pună presiune pe autoritățile moldovene, pentru a potența tensiuni între Kiev și Chișinău.
Cel mai mare pericol este cel al destabilizării Republicii Moldova. Iar următoarea săptămână ar putea să fie decisivă pentru evoluția zonei.
În ce sens?
Sunt informații, greu de confirmat, că și în regiunea Odesa, și în Republica Moldova, și în Transnistria se încearcă o destabilizare prin organizarea unor mișcări de protest violente care să ducă la răsturnarea puterii din Republica Moldova sau să pună în defensivă autoritățile legitime de la Chișinău pentru a le intimida.
Moscova vrea ca Republica Moldova să fie îngrozită de ce ar putea să-i facă Rusia. În acest fel văd mai degrabă că ar fi amenințată Moldova decât un atac militar convențional direct.
Care ar trebui să fie cea mai înțeleaptă conduită a României în această situație?
Deocamdată autoritățile de la noi practică o politică externă de securitate ca la 1900. Totul se desfășoară în secret.
Spre deosebire de vecinii și aliații noștri, care comunică, unde populația știe, dezbate, la noi politica externă este dominată de cultura secretului, unde ni se spune șmecherește „facem ceva, dar nu putem spune ce”.
Temerea mea e că nu se face nimic, iar secretomania e promovată tocmai pentru a acoperi nimicul din politica externă și de securitate a României.
Când dl Cîţu a vorbit de livrări de arme Ucrainei, ne-am trezit cu un val de atacuri cibernetice.
Toate țările NATO sunt lovite de asemenea atacuri. E o iluzie că putem câștiga bunavoință Rusiei ca să nu ne atace.
Asta vrea actualul guvern, să se dea bine pe lângă Moscova? Dacă asta vrea România, să iasă din NATO și atunci Rusia nu ne va ataca.
Ministerul de Externe, Guvernul se tem atât de tare de Rusia încât preferă să compromită imaginea și statutul României în clubul euro-atlantic?
Dacă groaza de Rusia e atât de mare la nivelul actualei coaliții de la București, România ar putea să intre în CSI și atunci Rusia nu o să ne mai atace.
Fostul premier moldovean Iurie Leancă a invocat unirea cu România ca unic scenariu de siguranță pentru Republica Moldova, care automat ar intra sub umbrela NATO. E viabil?
Declarația nu trebuie luată în serios, e de natură personală, a unui om care speră să reintre în cărți și crede că face plăcere unor cercuri revizioniste de la București.
Scenariul în sine este puțin probabil în condițiile în care România a recunoscut prima independența Republicii Moldova încă de acum 31 de ani, astăzi e stat membru și UE, și NATO, în care nu se pune problema modificării frontierelor, a anexării unor teritorii.
Asta cu atât mai mult cu cât pe teritoriul Republicii Moldova sunt trupe rusești, iar în Moldova sunt sute de mii de cetățeni ruși.
Ar fi un scenariu de coșmar pentru NATO, iar acest proiect poate fi mai degrabă al Moscovei, care și-ar freca mâinile să aibă într-o țară cu scut antirachetă și baze militare americane oameni foarte permeabili la propaganda rusească.
Ați fost consilier al ministrului de Externe Baconschi, specializat tocmai pe spațiul ex-sovietic. Acum ce ați recomanda pentru politica externă românească?
Cel mai important ar fi să revenim la vechea politică de a sta aproape de partenerii noștri americani și britanici și de a compune împreună cu polonezii și balticii în regiune. Politica pe care o făcea România acum 10-12 ani și la care nu știu de ce a renunțat.
Solist pe flancul estic e Polonia, România s-a declasat, e undeva la coadă, în tandem cu Bulgaria, nu se știe ce vrea, nu se știe cu cine compune, nu se știe ce obiective are.
Când jurnaliștii și analiștii spun că elita românească acționează securistic, că nu face destule în privința Ucrainei și că are o conduită ciudată, li se spune să tacă pentru că un grup de inițiați fac și desfac ei în secret. Iar opinia publică nu trebuie să știe nimic. E secret.
Suntem total defazați în această criză. Mai rău decât oricând în ultimii 150 de ani de istorie, din cauza unei elite politice mediocre, modestă intelectual și care nu pricepe miza uriașă a momentului.
„9 mai” e percepută ca o dată bornă pentru Vladimir Putin. Ce e de așteptat să facă?
Presa, câtă a mai rămas independentă în Rusia, comentează că s-ar putea ca Putin să anunțe mobilizare generală, un pas important în direcția unui război generalizat, adică în direcția extinderii acestui conflict.
În privința Republicii Moldova și a zonei Odesa, sunt posibile provocări de 9 mai, făcute prin intermediul populației care se uită la televiziunile rusești și crede în faptul că NATO și Occidentul sunt de vină pentru războiul din Ucraina, iar Putin e victima unui complot mondial menit să pună Rusia în genunchi.
Este ceea ce cred cei mai mulți dintre cetățenii Republicii Moldova, potrivit unui recent barometru IMAS.
Asta se întâmplă când umbli cu jumătăți de măsură, în loc să blochezi propaganda rusească, în ideea că poate trece uraganul și nu pățești nimic.
Maia Sandu, adică?
Elita politică de la Chișinău, în integralitatea ei.
Maia Sandu nu era pregătită pentru această criză, avea alt program politic, centrat pe reforma statului, și iat-o acum trebuind să facă față celei mai mari amenințări la adresa statalității Republicii Moldova.
Cu suficient ajutor din partea României?
Iar nu se știe. Diverse personaje care ocupă funcții importate în statul român spun din vârful buzelor că fac, nu se știe ce, dar fac în secret. Și că se ocupa ei de Moldova. N-ar fi treaba noastră. Confundă comunicarea strategică cu PR-ul personal al conducerii instituției.
Șefii din MAE se bat în like-uri pe rețelele sociale cu ambasadele, fără să comunice nimic, cum ar fi normal s-o facă, pentru că în spatele secretului mereu invocat, acești oameni își ascund propria mediocritate și incapacitate de a înțelege ce se întâmplă în lume.
Această obsesie a secretului la niște oameni care ar trebui să facă politică externă de secol XXI e îngrijorătoare. E o degradare fără precedent a politicii externe și ea lovește România într-un moment de cotitură în care se lumea se schimbă dramatic.