Un bărbat din Mariupol a refuzat să se împace cu ideea că nu-și va mai vedea copiii după ce aceștia au fost deportați în Rusia.
Ievgen Mejevi și-a stăpânit cu greu furia, duminică, văzându-l pe Vladimir Putin cum vizita Mariupolul. Din cauza lui Putin, copiii săi au fost deportați în Rusia, din cauza lui Putin, ei nu mai trăiesc acum în orașul natal, Mariupol.
Bărbatul în vârstă de 40 de ani este unul dintre miile de părinți ucraineni ai căror copii au fost răpiți și duși în Rusia după invazia trupelor lui Putin, deportări forțate pentru care Curtea Penală Internațională (CPI) a emis vineri mandat de arestare pe numele președintelui rus, relatează The Guardian.
"Pentru mine e un nimeni și jumătate din lume știe ce este el", a spus el pentru The Guardian, întrebat ce părere are despre vizita lui Putin în Mariupol.
Copiii lui Ievgen Mejevi au fost luați când el a fost închis de separatiștii ruși timp de 45 de zile. Spre deosebire de mulți părinți care nu știu unde se află copiii lor, el i-a găsit și i-a salvat după o călătorie riscantă în Rusia.
Puneau morții unii peste alții
Bărbatul era macaragiu în suburbiile Mariupolului când a început războiul, în februarie 2022. "În ziua invaziei, cum am auzit exploziile, primele mele gânduri au fost la fiul meu, Matvi, 14 ani, și la fiicele mele, Sviatoslava, nouă, și Oleksandra, șapte. Eram la muncă și am luat un taxi direct acasă, la copiii mei. În următoarele zile ne-am mutat dintr-un adăpost în altul, am dormit pe saltele gonflabile, fără apă și curent", a povestit el.
Rușii au înconjurat repede Mariupolul și l-au supus apoi unui asediu pe care Crucea Roșie l-a descris drept "apocaliptic".
"Mă duceam în fiecare zi la spitalul 4 din Mariupol ca să pot încărca telefoanele și bateriile externe. Cei mai mulți doctori plecaseră. Mai erau doar niște asistente și doctori de la Urgențe. Câțiva voluntari mi-au zis să mă mut cu copiii în adăpostul spitalului. Camera era într-o stare proastă, după ani în care a fost neglijată și în lipsa unei întrețineri de bază.
În schimb, eu îi ajutam pe voluntari și pe asistente să care cadavrele. Când rămâneam fără saci pentru cadavre, iar morga era plină, așezam morții unii peste alții în spatele spitalului", și-a continuat el povestirea.
Rupt de lume și fără provizii, Ievgen Mejevi a reușit să rămână în spital până pe 17 martie 2022, când trupele ruse sprijinite de luptătorii ceceni au rupt apărarea ucraineană. Băiatul lui l-a trezit: "Tată, sunt soldați ruși pe scări."
"Soldații ne-au dat două variante. Fie mergeam cu ei imediat, fie să discut cu cecenii care veneau după ei. Am ales să mergem cu ei. Ne-au dus la Vinohradne, un sat la sud-est de Mariupol, unde tineri cu tricouri albe și insigne cu mesajul 'I love Russia' ne-au primit și ne-au oferit ajutor. Am stat o vreme acolo, dar într-o zi, după ce am fost duși la un punct de control și verificați, un oficial rus a văzut ceva în actele mele", și-a amintit bărbatul.
Între 2016 și 2019, Ievgen Mejevi a fost în armată la o bază militară din Iavoriv, în vestul Ucrainei. Știa că după ocuparea orașului rușii îi vor căuta și captura pe cei care au făcut armata, așa că și-a aruncat uniformele, ca să nu lase nicio urmă din stagiul militar. Dar asta nu l-a ajutat.
Rușii i-au spus "al nostru ești acum!". Și l-au sfătuit să găsească pe cineva care să aibă grijă de copiii lui. "I-am întrebat pentru cât timp. Iar ei mi-au zis: 'Poate pentru două ore, poate pentru șapte ani'."
Bărbatul a vorbit cu o femeie care se ascunsese în același adăpost să aibă grijă de copii cât timp rușii l-au dus la o bază pentru unele verificări. "Am crezut că or să mă țină acolo câteva ore, dar a fost mai mult", a spus el.
Tabăra de copii cu paznici înarmați
Rușii l-au transferat la o închisoare de lângă Olenvinka, oraș din regiunea Donețk, unde erau trimiși prizonierii de război ucraineni. 45 de zile l-au ținut acolo.
"Când m-au eliberat, primul meu gând a fost la copiii mei. După ce mi-au dat drumul din Olenivka, m-am dus la Donețk pe 26 mai să-mi iau documentele și să aflu unde erau copiii", a povestit. Acolo a observat că lipseau certificatele de naștere ale copiilor, iar când a întrebat un oficial al administrației de ocupație, i s-a spus că micuții au fost duși în acea dimineață la Moscova, într-o tabără.
Ievgen Mejevi n-avea niciun ban. S-a gândit să-și găsească mai întâi ceva de lucru și apoi să încerce să ia legătura cu tabăra în care au fost duși copiii. Apoi, într-o zi de la începutul lunii iunie, a primit un telefon. Era băiatul lui, Matvi. "Tată, mi-au zis că tabăra se închide în cinci zile și trebuie să mergem la o familie adoptivă sau la un orfelinat", i-a spus el. "Am înțeles că nu mai aveam timp ca să caut o slujbă. Trebuia să risc, să mă duc în Rusia și să-i scot de acolo cât mai repede posibil", a povestit bărbatul.
"Slavă Domnului că au fost voluntarii care m-au ajutat să ajung la Moscova. A fost foarte greu să trec în Rusia din teritoriile ocupate și am fost interogat din nou și din nou, deși stătusem 45 de zile în închisoarea lor și voiam doar să-mi iau copiii. Dar nu-i păsa nimănui de asta. Până la urmă, am intrat în Rusia și am luat trenul spre Moscova."
Ajuns în capitala Rusiei, Mejevi a fost contactat de Alexei Gazarian, un oficial rus care lucrează la biroul comisarului pentru drepturile copilului Maria Lvova-Belova, pentru care CPI a emis, de asemenea, mandat de arestare.
Gazarian i-a zis că nu-i pasă dacă își ia copiii înapoi, dar pentru asta trebuie să obțină acordul direcției de servicii sociale din Republica Populară Donețk (DNR). Din fericire, șefa serviciilor sociale, Elena Maiboroda, l-a sunat pe Gazarian și i-a spus că e de acord ca tatăl să-și ia copiii.
Pe 20 iunie, în jurul orei 11:00, Ievgen Mejevi a ajuns în tabăra din apropierea Moscovei. "Am fost șocat când am văzut că tabăra avea o poartă mare și paznici înarmați", a povestit el.
Dar faptul că ajunsese în fața acelui "lagăr de concentrare pentru copii" nu însemna că totul se terminase. A fost interogat de cel puțin cinci oameni, inclusiv Gazarian, un psiholog, o asistentă și directorul taberei, care l-au pus să completeze zeci de formulare. "Apoi, în timp ce completam ultimul document, am auzit vocile fetelor mele și m-am oprit. Am alergat și le-am îmbrățișat mult timp. Pe urmă a intrat băiatul meu, Matvi."
Cu ajutorul voluntarilor, tatăl și cei trei copii au trecut granița în Letonia, unde și acum încearcă să priceapă cum a fost posibil ca rușii să-l pună pe fiul lui, minor, să semneze o grămadă de acte. Printre acestea și un certificat prin care băiatul să-și transfere custodia sa și a surorilor înapoi către tatăl lui: "Un băiat de 13 ani a trebuit să scrie prostia asta. Vă puteți imagina? A trebuit să semneze. Un băiat de 13 ani semnând o cerere de custodie pentru el și surorile lui. Total absurd."
"Dar știți ce? Nu vreau să mă mai gândesc la asta. Chiar și azi, nu pot să cred prin ce am trecut eu și copiii mei. Din fericire, i-am luat înapoi. Din fericire, acum suntem împreună. Și asta-i tot ce contează", a mai spus el.
T.D.