Presa bulgară analizează cum a fost posibil ca o dronă să se prăbușească pe teritoriul țării și să explodeze lângă o staţie de compresoare a gazoductului Trans-Balcanic fără a fi detectată. Autoritățile de la Sofia au anunțat că aparatul a venit dinspre România, iar presa bulgară scrie și despre ipoteza prezenței unui sabotor pe teritoriul țării noastre.
Sâmbătă dimineața, puțin după ora 8:00, o dronă a pătruns în spațiul aerian bulgar dinspre România, în apropierea vechiului punct de trecere a frontierei Kardam din regiunea Dobrici, și s-a dezintegrat într-un lan de floarea-soarelui, la aproximativ 100 de metri în interiorul țării și la mică distanță de o stație de comprimare a gazoductului Trans-Balcanic. Nu s-au înregistrat victime și nicio clădire nu a fost avariată.
Raportat la evenimentele care au loc de-a lungul flancului estic al NATO, incidentul a fost aproape nesemnificativ. O dronă inofensivă, a cărei apariție a trecut neobservată, reprezintă cel mai ieftin avertisment pe care această țară l-ar putea primi vreodată, se arată într-un comentariu publicat de Novinite.
Mai importantă decât naționalitatea dronei este faptul că nimeni nu a detectat-o - nici radarele bulgărești, nici cele românești, și nici nu a existat vreo alertă din partea Centrului de Operațiuni Aeriene Combinate al NATO de la Torrejon, care are tocmai misiunea de a supraveghea acest spațiu aerian.
Premierul Radev a recunoscut acest lucru, admițând totodată că achiziția unor radare moderne tridimensionale a stagnat „ani de zile”.
Șeful Apărării, amiralul Emil Eftimov, a mers și mai departe și a admis că până și radarele specializate în detectarea dronelor ar putea repera o astfel de țintă abia la o distanță de patru sau cinci kilometri – ceea ce, în cazul unei zone populate de la graniță, nu lasă aproape deloc timp pentru a lua vreo măsură. Nu e o surpriză apărută din senin, ci o lacună pe care responsabilii o cunoșteau de ani de zile, dar pe care nu au remediat-o.
Identitatea celui care a trimis aparatul rămâne incertă, dar publicația citată consideră că pot fi luate în considerare mai multe ipoteze pe lângă cea vehiculată de televiziuni.
Varianta oficială: o momeală ucraineană
Evaluarea inițială a Ministerului Apărării indică faptul că epava aparține, cel mai probabil, unei drone Maya – o dronă-momeală ieftină, utilizată pe scară largă de forțele armate ucrainene. Kievul a negat că ar fi dirijat vreun aparat spre Bulgaria și s-a oferit să sprijine ancheta.
Această ipoteză conduce către explicația cea mai banală și, totodată, cea mai credibilă din punct de vedere tehnic: o dronă Maya deviată de la traiectoria programată din cauza războiului electronic rus – aceleași tehnici de bruiaj și inducere în eroare (spoofing) invocate de analiști atunci când avioane de vânătoare franceze au interceptat o dronă ucraineană Maya rătăcită deasupra regiunii baltice, la începutul acestui an.
Chiar și Eftimov a indicat interferențele electronice drept cauză probabilă. Ipoteza unui aparat rătăcit nu este doar posibilă, ci reprezintă explicația cea mai plauzibilă, chiar dacă e lipsită de senzațional.
Totuși, aceasta nu este singura variantă, iar alte două scenarii merită luate în calcul, subliniază publicația bulgară.
A doua ipoteză: e mâna rușilor
În perioada premergătoare incidentului de la Kardam, mai multe guverne din cadrul NATO au avertizat public că Rusia capturase drone ucrainene intacte și că le-ar putea folosi pentru provocări de tip „steag fals” împotriva statelor membre ale Alianței, tocmai pentru a crea impresia unui atac ucrainean și a dezbina aliații.
Miniștrii apărării din Polonia și Lituania au declarat acest lucru în mod oficial, iar Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) descrie această tactică drept parte a unei campanii rusești deliberate, menite să pregătească terenul pentru astfel de incidente.
Cu alte cuvinte, faptul că se pregătea o provocare undeva de-a lungul flancului estic era deja cunoscut public înainte ca un astfel de aparat să ajungă pe un câmp din Bulgaria.
A treia variantă: un agent prezent în România
Există şi o a treia interpretare, mai discretă decât celelalte, iar dovezile preliminare o contrazic, lucru care merită spus fără ocolişuri, menționează sursa citată: cea a unui sabotor pe teritoriul României.
Drona a venit dinspre nord, din spațiul aerian al României, iar poliția de frontieră română a înregistrat prezența ei, detectându-i sunetul înainte ca explozia să fie auzită pe partea bulgară, în apropiere de General Toșevo.
Totuși, radarele niciuneia dintre cele două țări nu au urmărit traiectoria aparatului, deoarece acesta zbura la joasă altitudine și avea dimensiuni reduse. Această distincție – faptul că a fost auzită, dar nu și urmărită – constituie esența problemei, iar interpretarea ei necesită prudență pentru a evita concluziile pripite.
Unii ar putea susține, bazându-se pe datele geografice, că o dronă care traversează zonele atent monitorizate de la Marea Neagră și întregul teritoriu al României fără a fi reperată trebuie să fi parcurs o distanță scurtă. De aici, e un pas mic până la cea mai sumbră variantă a teoriei: aceea că aparatul nu a traversat jumătate din teritoriul NATO, ci a fost lansat din imediata apropiere – de pe teritoriul românesc sau chiar bulgar – de către un sabotor sau un individ plătit să acționeze în interesul Rusiei, se arată în analiza citată.
Într-un astfel de scenariu, incidentul nu ar mai fi o consecință accidentală a războiului, ci o acțiune deliberată, orchestrată pe teritoriul Alianței; tocmai de aceea ideea circulă și nu poate fi pur și simplu ignorată.
Totuși, ea trebuie analizată cu onestitate în raport cu faptele deținute. Detectarea acustică dinspre partea română, traiectoria de apropiere dinspre nord și tiparul cunoscut al dronelor ucrainene care ajung în spațiul aerian NATO în urma bruiajului rusesc fac ca ipoteza zborului în derivă pe distanță mare să fie mai greu de respins decât sugerează teoria sabotajului.
În aceste condiții, o abordare onestă impune recunoașterea faptului că resturile aparatului – puternic carbonizate, potrivit lui Radev – nu au oferit încă un răspuns definitiv în niciunul dintre sensuri.
O lecție pentru Bulgaria
Indiferent dacă drona a fost o momeală ucraineană deviată de la traiectorie, o provocare rusă folosind componente ucrainene sau un dispozitiv plasat discret în apropierea graniței, lecția pentru Bulgaria este aceeași: un obiect a ajuns la infrastructura critică și a explodat înainte ca la Sofia, București sau Torrejón să se știe că acesta se afla în aer.
Bulgarii ar trebui să fie recunoscători că obiectul a ajuns ca o momeală într-un lan de floarea-soarelui și nu ca o dronă Shahed cu focos – tipul de dronă pe care România l-a doborât deja de trei ori în apropierea Bulgariei, scrie Novinite.
Mecanismele de răspuns există – proiectul antidronă SAFE, experimentul NATO de contracarare a dronelor pe care Bulgaria urmează să îl găzduiască în octombrie, companiile locale care lucrează deja la această tehnologie –, însă lucrurile au avansat în ritmul lent specific situațiilor pe care nimeni nu le consideră urgente.
Incidentul este argumentul care impune urgența, o lecție primită fără a plăti un preț în vieți omenești. Scandalul nu va fi legat de dronă în sine. Scandalul va izbucni dacă, peste un an, radarul tot nu va fi instalat și vom fi nevoiți să oferim explicații pentru un nou incident, conchide publicația bulgară.
T.D.
N-am scăpat de caniculă. Un nou val de aer african ajunge în România
Moody’s menține ratingul României: Deficitul scade, dar criza politică amenință consolidarea fiscală
La doar trei săptămâni de la lansare, „Odiseea” lui Christopher Nolan a depășit un miliard de dolari la încasări
România are viitor: Am terminat pe primul loc în clasamentul pe medalii la Campionatele Mondiale de canotaj pentru juniori
