Printre primele decrete ale lui Ion Iliescu a fost și acela prin care patrimoniul Uniunii Tineretului Comunist a trecut în proprietatea nou-înființatelor fundații pentru tineret.
Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse a lansat zilele trecute un program numit Harta Interactivă a Tineretului, prin care vor fi monitorizate evenimentele organizate de casele de cultură ale studenților, de fundațiile pentru tineret, de asociațiile pentru tineri și ONG-urile din domeniu.
Ministrul de resort Natalia Intotero a descris acest program ca fiind un „instrument interactiv“ care să conducă la „creșterea participării tinerilor la evenimentele organizate de instituțiile și ONG-urile din domeniu“.
La începutul lunii august, 1.200 de ONG-uri i-au cerut premierului Ciolacu printr-o scrisoare publică să nu anuleze mecanismele de sponsorizare a acestora prin direcționarea unor procente din impozitul pe profit al companiilor, măsură prin care ar fi eliminată posibilitatea acestora de a contribui la „ameliorarea situației comunităților în care funcționează“.
Fără a minimaliza demersul, e de precizat că, din cele 90.000 de ONG-uri înregistrate, doar jumătate activează într-un domeniu sau altul, restul fiind în hibernare.
Averea UTC pe mâna fundațiilor lui Iliescu
Toate bune și frumoase în ceea ce privește programul anunțat de ministrul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, dar să ne întoarcem în timp, în urmă cu 33 de ani. Printre primele decrete ale lui Ion Iliescu, demnitarul comunist care a condus o perioadă și Comitetul Central al UTC, a fost acela prin care patrimoniul Uniunii Tineretului Comunist a trecut în proprietatea nou-înființatelor fundații pentru tineret. Hoteluri, case de cultură, case de vacanță au fost transformate rapid în SRL-uri iar 50 de milioane de dolari din conturile UTC și-au pierdut urma.
Jafurile din patrimoniul uteciștilor s-au ținut lanț, ca de altfel și din cel al PCR, al sindicatelor și al UASCR (Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România). În noiembrie anul trecut, fostul președinte al Fundației pentru Tineret a Municipiului București, Ticu Plăcintă, a fost trimis în judecată de DNA pentru deturnarea obiectului de activitate al fundației, prejudiciul fiind estimat la 6 milioane de lei. În loc de cluburi, biblioteci, săli de spectacole, din banii fundației au fost construite, prin asocierea cu un om de afaceri, două blocuri de apartamente și un salon de nunți. E doar un exemplu de furt din patrimoniul fostului UTC.
Fundațiile pentru tineret, străine de șomajul în rândul tinerilor
Potrivit decretului-lege din 1990 al lui Iliescu, fundațiile pentru tineret au fost înființate pentru a administra patrimoniul UTC în scopul „elaborării, organizării și finanțării de programe specifice şi pentru instruirea, educarea şi formarea tineretului în spiritul tradiţiilor umaniste, al valorilor democraţiei şi aspiraţiilor societăţii româneşti“. O formulare mai laxă, mai lipsită de obiective clare, concrete nici că se putea. Limbajul de lemn postdecembrist și-a spus și aici cuvântul.
Potrivit datelor finale ale recensământului din 2021, aproape 22 la sută dintre tinerii bărbați sub 24 de ani nu lucrează și doar jumătate dintre ei urmează o formă de învățământ. Cauzele șomajului îngrijorător din rândul tinerilor, care este de patru ori mai mare decât media națională, sunt multiple, prima dintre acestea fiind lipsa de pregătire profesională, urmată de lipsa de facilități pe care guvernul ar trebui să le acorde companiilor care angajează tineri, urmată de lipsa de interes pentru găsirea unui loc de muncă, tinerii șomeri mulțumindu-se cu ajutorul social pe care îl dă statul.
Ce legătură au fundațiile pentru tineret cu șomajul din rândul tinerilor? Ce pot face aceste organizații, unele dintre ele fantomă, pentru atragerea tinerilor pe piața muncii? Cum poate fi educat tineretul în „spiritul tradiţiilor umaniste și al valorilor democraţiei“, așa cum stă scris în opisul fundațiilor pentru tineret?
Fundațiile au o groază de pârghii prin care banii pot fi folosiți eficient pentru rezolvarea multor probleme cu care se confruntă tinerii, de la organizarea unor cursuri de calificare după cerințele de pe piața muncii la cursuri de antreprenoriat, de la angajarea de consilieri și psihologi pentru tinerii cu probleme psihice la programe de prevenire a consumului de droguri, de la organizarea de conferințe cu personalități din domeniile de interes la cluburi de lectură, filme documentare cu tineri care au pornit „de jos“ și au reușit să-și croiască un drum în viață.
Fundațiile pentru tineret, ONG-urile, Ministerul Tineretului, unde s-au perindat în 33 de ani 25 de miniștri, și-au dovedit lipsa de interes pentru tinerii debusolați, fără modele de urmat, mulți dintre ei rătăciți pe cărările pierzaniei.
Potrivit unui sondaj realizat în aprilie de organizația Salvați Copiii, jumătate din elevii care urmează cursurile de gimnaziu și liceu iau în calcul să plece din România. Unii să studieze, alții să-și găsească un loc de muncă. Însă procentajul este mult mai mare dacă luăm în seamă tinerii care nu au dat pe la școală sau au abandonat școala după primele clase primare.
În cazul studenților, situația e similară. Nu peste mult timp, vom ajunge o țară în care migrația creierelor va avea consecințe dezastruoase în economie, cultură, educație, sănătate. Chiar și în politică, dacă selecția poate să decadă mai mult decât starea precară din zilele noastre a clasei politice.
Autor: George Arun