ADHD nu este o tulburare care afectează doar copiii. Milioane de adulți trăiesc cu această afecțiune, fără să știe că o au, deoarece simptomele pot arăta diferit față de cele întâlnite în copilărie. Pe lângă dificultățile de concentrare și agitație, există și manifestări mai puțin cunoscute, precum sensibilitatea exagerată la critică, problemele de gestionare a timpului sau tendința de a deveni cu totul absorbit de o singură activitate.
Se estimează că între 2% și 4% dintre adulți au ADHD, iar afecțiunea poate rămâne nediagnosticată ani la rând. Este mai greu de recunoscut în special la femei, la care simptomele de neatenție pot fi mai evidente decât hiperactivitatea.
Cercetările arată că ADHD-ul nediagnosticat și netratat este asociat cu rate mai mari de divorț, venituri mai mici, un nivel de educație mai scăzut, o incidență mai mare a tulburărilor legate de consumul de substanțe, un risc crescut de demență, mai multe accidente rutiere și chiar o speranță de viață mai redusă.
Cum se manifestă ADHD la adulți
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate are trei forme principale: tip predominant neatent, tip predominant hiperactiv-impulsiv și tip combinat.
La adulți, prima formă este frecventă și se poate manifesta prin distragerea ușoară a atenției, uitarea activităților cotidiene, greșeli din neatenție sau evitarea sarcinilor care necesită concentrare susținută.
Hiperactivitatea poate arăta diferit față de agitația vizibilă la copii. Un adult poate vorbi excesiv, poate avea dificultăți în a sta liniștit sau poate simți permanent nevoia de a face ceva.
Totuși, faptul că o persoană este uneori neatentă, impulsivă sau agitată nu înseamnă automat că are ADHD. Pentru diagnostic este nevoie de mai multe simptome, care să afecteze semnificativ viața de zi cu zi, la serviciu, acasă sau în relațiile sociale. De asemenea, fiind o tulburare de neurodezvoltare, ADHD presupune ca unele manifestări să fi fost prezente încă din copilărie.
1. Reacții emoționale foarte intense
Dificultatea de a-și regla emoțiile este frecventă la persoanele cu ADHD, deși nu face parte din criteriile oficiale de diagnostic din SUA, scrie Washington Post.
Aceasta se poate manifesta prin schimbări rapide de dispoziție, reacții disproporționate la anumite situații sau sensibilitate accentuată la critică. Chiar și o observație percepută ca negativă poate provoca anxietate, suferință sau o reacție emoțională puternică.
Cercetările estimează că dificultățile de reglare emoțională afectează între 34% și 70% dintre persoanele cu ADHD.
Aceste reacții nu trebuie confundate cu depresia sau tulburările de anxietate, care sunt, de asemenea, mai frecvente în rândul persoanelor cu ADHD. Diferența este că dereglarea emoțională poate apărea ca răspuns la un eveniment concret și se poate modifica rapid, în timp ce depresia și anxietatea presupun, de regulă, simptome persistente.
2. Dificultăți în organizare și atingerea obiectivelor
ADHD poate afecta funcțiile executive, adică acele abilități cognitive care ne ajută să planificăm, să luăm decizii, să stabilim priorități și să ducem sarcinile la bun sfârșit.
La adulți, problemele pot apărea sub forme aparent banale: amânarea activităților până în ultimul moment, dificultatea de a respecta termenele-limită, incapacitatea de a organiza pașii necesari pentru un proiect sau probleme în stabilirea priorităților.
Unele persoane reușesc să lucreze eficient doar atunci când se apropie un termen-limită, pentru că presiunea le ajută să se concentreze. Altele încep mai multe lucruri în același timp, dar le este greu să le finalizeze.
Cercetătorii au identificat și dificultăți în trecerea de la o activitate la alta, în luarea deciziilor și în anumite forme de memorie.
3. Percepția diferită a timpului
Persoanele cu ADHD pot avea dificultăți în a estima cât timp le ia o activitate sau cât timp a trecut de când au început-o.
Psihologul Kevin Antshel, profesor la Universitatea Syracuse, descrie fenomenul astfel: timpul poate părea că trece foarte încet atunci când activitatea nu este interesantă, dar se poate scurge extrem de repede atunci când persoana este absorbită de ceva care îi place.
Pe rețelele de socializare, această dificultate este numită adesea „orbire temporală”. Specialiștii preferă însă să vorbească despre o procesare diferită a timpului, nu despre incapacitatea de a-l percepe.
Această particularitate poate explica de ce unele persoane cu ADHD întârzie frecvent, subestimează durata sarcinilor sau sunt surprinse de cât de repede a trecut ziua.
4. Concentrare excesivă asupra unui singur lucru
Hiperconcentrarea este un alt fenomen descris frecvent de adulții cu ADHD. Se referă la capacitatea de a deveni atât de absorbit de o activitate încât persoana pierde din vedere tot ce se întâmplă în jur.
Poate părea un avantaj, mai ales atunci când activitatea este interesantă sau captivantă. Însă problema apare atunci când concentrarea intensă asupra unui singur lucru împiedică îndeplinirea celorlalte responsabilități.
O persoană poate petrece ore întregi lucrând la un proiect sau urmărind un subiect care o pasionează, uitând să mănânce, să răspundă la mesaje sau să se ocupe de alte sarcini urgente.
Un studiu din 2019 a constatat că adulții care prezintă mai multe simptome de ADHD raportează și episoade mai frecvente de hiperconcentrare.
Cum poate fi diagnosticat ADHD la vârsta adultă
Uneori, adulții descoperă că au ADHD abia după ce copilul sau nepotul lor este evaluat pentru această tulburare. Afecțiunea are o componentă genetică importantă, iar identificarea ei la un membru al familiei poate determina și alți adulți să-și recunoască propriile simptome.
În alte cazuri, schimbările din viață sau creșterea nivelului de stres scot la iveală dificultăți care până atunci fuseseră compensate prin rutine și strategii personale.
Dacă există suspiciunea de ADHD, primul pas este o discuție cu medicul, care poate recomanda o evaluare de specialitate. Diagnosticul presupune un interviu clinic și analiza istoricului simptomelor, inclusiv a celor din copilărie. Uneori, informațiile oferite de persoane apropiate pot ajuta la clarificarea situației.
Există și chestionare de screening, precum unul cu șase întrebări, care pot indica un risc crescut de ADHD, dar nu pot înlocui evaluarea medicală.
Un diagnostic corect permite identificarea tratamentului potrivit, care poate include medicamente stimulante sau nestimulante și diferite forme de terapie. Pentru mulți adulți, înțelegerea tulburării poate avea și un efect important asupra imaginii de sine: dificultățile cu care s-au confruntat ani la rând nu sunt neapărat semne de lene, lipsă de motivație sau de voință, ci pot fi manifestări ale unei afecțiuni care poate fi tratată.
