A plouat zile la rând în sudul României, dar Dunărea continuă să aibă un debit extrem de scăzut. La Baziaș, unde fluviul intră în țară, debitul a ajuns joi, 5 noiembrie, la 1.750 de metri cubi pe secundă, adică doar 37% din media obișnuită a lunii. Iar creșterea este temporară: hidrologii estimează că debitul va începe din nou să scadă în zilele următoare.
Cum se explică acest paradox? De ce nu sunt suficiente ploile din ultimele zile și cât ar trebui să plouă pentru ca Dunărea să-și revină?
Marius Mătreață, directorul Centrului Național de Prognoze Hidrologice din cadrul Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA), explică, într-un interviu pentru SpotMedia.ro, de ce contează nu doar cantitatea de precipitații, ci mai ales locul în care acestea cad, suprafața pe care o acoperă și durata lor.
Specialistul vorbește despre un episod de secetă hidrologică excepțional, a cărui severitate este dată nu doar de debitele extrem de mici, ci mai ales de durata lor. Potrivit unei analize preliminare a INHGA, un interval de șapte zile consecutive din octombrie are o raritate statistică asociată unei perioade medii de revenire de peste 1.000 de ani.
Există însă și primele semne de îmbunătățire. Nuclearelectrica a repornit unul din cele două reactoare ale Centralei de la Cernavodă, oprite din cauza nivelului scăzut al Dunării.
Dar asta nu înseamnă că problema apei s-a rezolvat. Hidrologii estimează o recuperare lentă a debitelor, iar revenirea la valori apropiate de normal ar putea avea loc abia în primăvară.
De ce plouă, dar Dunărea crește atât de puțin
Explicația începe cu dimensiunea uriașă a bazinului Dunării, care depășește 800.000 de kilometri pătrați și se întinde pe o mare parte a Europei.
Debitul fluviului la intrarea în România depinde în primul rând de cantitatea de apă colectată în amonte, din bazinul superior și mijlociu al Dunării.
Prin urmare, ploile din sudul României nu influențează debitul măsurat la Baziaș, unde Dunărea intră în țară. „Precipitațiile care s-au înregistrat în ultimele zile s-au înregistrat în general în sudul țării. Ele nu au fost deosebit de importante, au fost importante ca durată, dar nu au fost cantități deosebit de mari în timp scurt sau omogene pe suprafețe mari”, explică Marius Mătreață.
Din acest motiv, ploile nu au provocat creșteri importante nici pe râurile din sud, care se varsă ulterior în Dunăre.
Explicația este simplă: râurile din sudul României, precum Oltul, Jiul sau Argeșul, se varsă în Dunăre după ce fluviul a intrat deja în țară. Prin urmare, chiar dacă ploile le-ar crește debitele, acest lucru nu s-ar vedea în măsurătorile de la Baziaș, aflat la granița cu Serbia.
Pentru o revenire semnificativă, este nevoie în primul rând de precipitații în bazinul Dunării din amonte de România, inclusiv în Austria, Germania și în bazinul râului Sava.
Dar nici ploile abundente într-o singură regiune nu sunt suficiente. „Ca să putem avea o revenire, să ne apropiem din nou de valorile medii multianuale lunare pentru lunile în curs, trebuie să contribuie cel puțin jumătate, dacă nu trei sferturi din bazinul Dunării amonte de intrarea în țară”, spune hidrologul.
De câtă ploaie este nevoie pentru ca Dunărea să-și revină
Specialistul explică faptul că episoadele scurte de precipitații din ultimele luni au produs doar creșteri temporare ale debitului. După fiecare astfel de episod, au urmat perioade de cinci până la șapte zile fără precipitații în bazinul Dunării din amonte de România, iar debitul a început din nou să scadă.
Pentru o recuperare stabilă, nu este suficientă o ploaie torențială, chiar dacă aduce cantități impresionante de apă. „Avem nevoie de cel puțin trei episoade de precipitații importante cantitativ pe suprafețe extinse”, explică Mătreață.
El arată că nici măcar precipitații de 200 de litri pe metru pătrat, dacă se produc pe suprafețe restrânse, nu garantează o revenire de durată. „Ca să avem o revenire stabilă trebuie să avem precipitații moderate, de lungă durată și care să fie pe suprafețe extinse.”
Ideal ar fi ca acestea să acopere o mare parte a bazinului Dunării din amonte de România sau măcar mai mult de jumătate din suprafața sa.
Cu alte cuvinte, problema nu este doar cât plouă într-un anumit loc, ci cât de mult din întregul bazin hidrografic primește apă și pentru cât timp.
O secetă excepțională: ce arată analiza hidrologilor
Situația actuală nu este rezultatul exclusiv al lipsei ploilor din ultimele săptămâni. Potrivit lui Marius Mătreață, debitele Dunării s-au situat sub valorile normale aproape tot anul 2026, cu excepția lunii februarie. Din aprilie și mai, deficitul s-a accentuat, iar în lunile următoare au fost înregistrate minime istorice pentru perioada climatologică de referință 1990–2020.
Un factor care a agravat situația este faptul că și în anii precedenți a predominat un regim hidrologic deficitar, atât în bazinul Dunării, cât și pe râurile interioare.
Cea mai mică valoare înregistrată în acest an la Baziaș a fost de 1.200 de metri cubi pe secundă.
Potrivit analizei preliminare a INHGA, un debit atât de scăzut are o perioadă medie de revenire estimată statistic la peste 100 de ani. Însă ceea ce face episodul din 2026 cu adevărat excepțional este persistența debitelor foarte mici.
„Severitatea deosebită a acestui episod este dată nu atât de această valoare minimă absolută care s-a înregistrat, ci este dată mai ales de durata deosebit de mare pe care s-a înregistrat această perioadă continuă de valori minime istorice”, explică hidrologul.
Calculele INHGA arată cât de neobișnuit a fost episodul de secetă din 8–14 octombrie 2026, când Dunărea a avut un debit mediu de numai 1.200 mc/s timp de șapte zile consecutive. Un asemenea episod are o perioadă medie de revenire estimată statistic la peste 1.000 de ani.
Asta înseamnă că, statistic, un asemenea episod ar fi de așteptat să apară mai rar de o dată la 1.000 de ani. Nu înseamnă însă că nu se poate repeta mai devreme, ci că probabilitatea producerii lui într-un anumit an este extrem de redusă. „Din aceste informații rezultă clar că acest episod de secetă hidrologică pe Dunăre din acest an este unul deosebit de sever, este practic cel mai sever episod hidrologic comparativ cu perioada istorică, mai ales din punct de vedere al duratei acestui eveniment”, subliniază Mătreață.
Dunărea a crescut ușor, dar urmează o nouă scădere
Potrivit diagnozei INHGA din 5 noiembrie, debitul Dunării la Baziaș a ajuns la 1.750 mc/s, față de media multianuală de 4.700 mc/s pentru această lună.
Prognoza pentru intervalul 5–12 noiembrie arată că debitul va rămâne inițial staționar, la 1.750 mc/s, apoi va scădea spre 1.650 mc/s, valoare la care ar urma să se mențină până la sfârșitul intervalului.
Creșterea recentă a fost susținută în special de precipitațiile din bazinul superior al Dunării, în Austria, dar și de un aport mai stabil de apă din bazinul râului Sava.
Marius Mătreață estimează că tendința de scădere ar putea continua până în jurul perioadei 16–18 noiembrie, după care ar putea urma o nouă creștere, alimentată de precipitații pe suprafețe mai extinse, inclusiv în bazinul Savei și în vestul României.
Pentru următoarele luni, estimările INHGA indică o îmbunătățire graduală:
- Noiembrie 2026: debit mediu estimat de 1.600 mc/s.
- Decembrie 2026: debit mediu estimat de 2.500 mc/s.
- Ianuarie 2027: debit mediu estimat de 3.000 mc/s.
Chiar și în decembrie, debitul mediu estimat rămâne sub jumătate din media multianuală a lunii, de 5.100 mc/s.
Mătreață atrage atenția că prognozele pe termen lung au un grad mai mare de incertitudine, însă datele actuale indică ieșirea treptată din zona minimelor istorice.
Cernavodă a repornit un reactor. De ce problema nu este rezolvată
După oprirea ambelor reactoare ale Centralei Nucleare de la Cernavodă, din cauza debitului extrem de scăzut al Dunării, a apărut o primă îmbunătățire importantă.
Nuclearelectrica a anunțat miercuri, 4 noiembrie, începerea procedurilor de repornire a Unității 1, după îndeplinirea condițiilor minime necesare pentru pornirea în siguranță. Iar vineri a și fost pusă din nou în funcțiune. Unitatea 2 rămâne însă oprită, iar repornirea ei depinde de o creștere susținută a nivelului Dunării.
Marius Mătreață explică faptul că deciziile privind repornirea reactoarelor aparțin specialiștilor de la Cernavodă, cărora hidrologii le transmit zilnic datele privind nivelul și debitul Dunării, precum și prognozele actualizate pentru următoarele 7–10 zile.
Pe lângă creșterea nivelului apei, un element esențial în luarea acestor decizii este și menținerea lui la valori care să permită funcționarea în siguranță a centralei. „Nu depinde doar de atingerea sau situarea peste o anumită valoare prag de nivel sau de debit, ci depinde în mai mare măsură de stabilitatea peste un anumit prag de nivel și de debit”, explică Mătreață.
Această stabilitate trebuie să se mențină pe o perioadă suficient de lungă, astfel încât să fie redus riscul ca reactorul repornit să trebuiască oprit din nou din cauza scăderii nivelului apei.
Nuclearelectrica a precizat că funcționarea Unității 1 necesită volume mari de apă pentru răcirea reactorului, ceea ce va conduce la scăderea nivelului apei din bazinul de aspirație al centralei. Tocmai de aceea, pentru repornirea Unității 2 este necesară o creștere susținută a nivelului Dunării.
Vor agrava schimbările climatice seceta pe Dunăre?
Seceta extremă din 2026 ridică întrebarea dacă asemenea episoade vor deveni mai frecvente în anii următori. Marius Mătreață spune însă că nu există motive să considerăm că debitele de numai 1.200–1.300 mc/s vor deveni obișnuite pe Dunăre. Hidrologul spune că severitatea episodului ar fi putut fi favorizată de schimbările climatice, dar avertizează că un singur eveniment nu poate demonstra că asemenea minime extreme vor deveni noua normalitate.
Există însă o tendință pe care studiile INHGA o indică deja: scăderea debitelor medii anuale ale Dunării și creșterea frecvenței și duratei perioadelor cu debite sub aproximativ 2.000–2.200 mc/s.
„Faptul că avem cu frecvență mai mare astfel de episoade de debite sub 2200–2000 m³/s, da, aceasta este o consecință a impactului schimbărilor climatice”, afirmă Mătreață.
Aceste valori reduse pot crea probleme inclusiv pentru navigația pe sectorul românesc al Dunării, chiar și atunci când nu afectează direct funcționarea centralei nucleare.
Când ar putea Dunărea să revină la normal
Pentru lunile următoare, hidrologii estimează o recuperare treptată a debitelor, fără a anticipa, pe baza datelor actuale, repetarea imediată a minimelor extreme din acest an. Evoluția va depinde însă și de temperaturile din timpul iernii, nu doar de precipitații. O iarnă foarte rece ar putea reduce din nou debitele Dunării.
„Din datele actuale, din estimările actuale, ne așteptăm să avem o recuperare graduală a valorilor de debite, să ieșim din această zonă de valori minime istorice”, spune Mătreață.
Directorul Centrului Național de Prognoze Hidrologice consideră redus riscul ca Dunărea să intre în primăvară într-o situație la fel de severă ca cea din prezent, deși evoluția lunii februarie rămâne importantă.
Revenirea spre valorile multianuale normale ar putea avea loc treptat, în cursul primăverii, dacă precipitațiile vor fi suficient de extinse și persistente în bazinul Dunării.
