Fără drepturi politice. Fără libertate de exprimare. Fără protecție împotriva detenției secrete, fără acces la familie, avocat sau medic. Fără protecție împotriva deportării. Bine ați venit în Ucraina ocupată de Rusia.
Pentru al doilea an consecutiv, organizația americană care monitorizează democrația, Freedom House, a inclus teritoriile din estul și sudul Ucrainei aflate sub ocupație rusă în categoria celor mai lipsite de libertate locuri din lume – înaintea Sudanului de Sud, Coreei de Nord și Fâșiei Gaza.
Locuitorii de aici sunt supuși legislației ruse represive, inclusiv cetățeniei impuse cu forța și folosirii legilor antiterorism împotriva disidenților politici și a grupurilor religioase minoritare, afirmă Freedom House. Iar acest sistem de supraveghere, represiune, îndoctrinare și confiscare de către stat este cel care plasează Ucraina ocupată în fruntea listei, scrie Politico.
Politicile discriminatorii, consacrate public în legislația rusă, pătrund în fiecare aspect al vieții locuitorilor - măsuri care par să schimbe structura demografică a regiunii. Rusia „schimbă în mod deliberat componența etnică pentru a distruge o cultură sau pentru a înclina balanța politică în favoarea unui alt grup”, notează raportul.
Dreptul internațional umanitar interzice oricărei puteri ocupante să introducă schimbări permanente în teritoriile pe care le ocupă, în special în domeniile demografic, social și economic. Însă Moscova susține că aceste teritorii nu sunt ocupate - ele sunt pur și simplu parte a Rusiei și, prin urmare, se află sub incidența legislației ruse.
„Această ocupație este unul dintre cele mai bine documentate sisteme de represiune, oprimare și încălcare a drepturilor omului, deoarece atât de multe lucruri sunt consemnate public”, a declarat Danielle Bell, șefa Misiunii ONU de Monitorizare a Drepturilor Omului în Ucraina. „Este o abordare sistemică menită să restrângă drepturile și libertățile fundamentale ale oamenilor.”
Din 2022, Misiunea ONU de Monitorizare a Drepturilor Omului a identificat cel puțin 16 legi și decrete rusești care limitează drepturile cetățenilor ucraineni din aceste teritorii. În școli se predă o versiune rusească a istoriei, promovând identitatea și valorile rusești. „Naționalismul ucrainean”, care include exprimarea simpatiei față de Ucraina sau folosirea limbii ucrainene, este pedepsit drept „extremism”. În același timp, relocarea unor persoane din Rusia în aceste teritorii este încurajată în mod activ.
Regimul prezintă „toate semnele unui genocid cultural”, a declarat jurnalistul Andrii Dikhtiarenko, originar din estul Ucrainei, aflat acum sub ocupație.
De la acordarea cetățeniei la deportare
Începând din 2014, Rusia ocupă aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei, în sudul și estul țării - teritorii pe care Moscova le numește „noi teritorii istorice”. Unul dintre procesele care contribuie la rusificarea acestor zone este acordarea cetățeniei.
Prin desemnarea oficială a ucrainenilor care locuiesc în teritoriile ocupate de Rusia drept „străini”, autoritățile de ocupație îi obligă să obțină cetățenia rusă - pe care o pot dobândi prin proceduri simplificate - pentru a avea acces la drepturi esențiale, precum asistența medicală, serviciile sociale, un loc de muncă sau dreptul de proprietate.
Pentru Liudmila Chub, totul a început la locul de muncă. Vorbind pentru Politico, Chub a spus că, în 2023, angajatorul său din Melitopol - situat în regiunea Herson ocupată - i-a spus că trebuie să obțină un pașaport rusesc pentru a putea continua să lucreze în magazinul lui, altfel el urma să fie amendat.
Chub s-a dus la biroul de pașapoarte, unde a înregistrat un videoclip în care protesta furioasă împotriva obligării sale să obțină un „pașaport de găină” - o aluzie la emblema vulturului bicefal al Rusiei. Agentul de pază al biroului a dus-o direct la poliția de ocupație.
Chub și-a petrecut următoarele opt luni în detenție în Herson, instanțele prelungindu-i în mod repetat arestul și susținând că încălca interdicția de circulație pe timp de război. În cele din urmă, i s-a dat o declarație pe care trebuia să o citească în fața camerei, în care spunea că nu vrea să trăiască în Rusia. Apoi i s-au acordat 15 minute pentru a-și strânge lucrurile din apartament și a fost transportată, sub escortă armată, până la granița Rusiei cu Georgia.
Deportată din casa în care trăise toată viața, Chub se consideră totuși norocoasă. Ea a spus că alte persoane pe care le-a întâlnit în închisoare trecuseră prin procesul de obținere a cetățeniei ruse doar pentru ca apoi să fie acuzate de spionaj sau trădare în baza legislației ruse - infracțiuni pentru care se aplică pedepse foarte mari.
„Îți leagă acest pașaport de tine, iar apoi, cu ajutorul lui, te transformă în trădător al propriei țări”, a spus ea. „Totul în mine se opunea obținerii acelui pașaport și am avut noroc că nu l-am obținut. Asta m-a salvat.”
Până acum, Misiunea ONU de Monitorizare a documentat peste 400 de astfel de detenții care implică acuzații de trădare și spionaj în teritoriile ocupate de Rusia, însă este imposibil de stabilit numărul persoanelor ținute în detenție secretă, fără contact cu exteriorul.
Așa s-a întâmplat și cu Serghei Gryshchenkov, un specialist IT în vârstă de 59 de ani din Sevastopol, în Crimeea ocupată. După ce forțele de securitate ruse l-au luat de acasă în mai 2025, familia lui nu a reușit să afle unde se afla, a declarat fiica sa, Darina, pentru Politico. Tatăl ei, care nu și-a ascuns poziția pro-Ucraina, a fost ținut în detenție secretă și torturat timp de un an, înainte de a fi în cele din urmă acuzat de trădare în iunie 2026, a spus ea. Familia nu cunoaște detaliile acuzațiilor.
Potrivit Darinei, când tatăl ei a reapărut într-o închisoare de arest preventiv, el a vorbit despre colegi de detenție care erau ținuți în secret de trei sau patru ani. „Rudele lor nici măcar nu știu dacă mai sunt în viață.”
Unii dintre locuitorii despre care Rusia susține că i-a deportat sunt dați dispăruți și s-ar putea afla în închisoare, asemenea lui Gryshchenkov, afirmă Misiunea ONU. Alte mii de persoane au fost deportate indirect, fiind forțate să plece prin intimidare, violență și discriminare.
Fără o casă la care să se întoarcă
O strategie prin care se încurajează schimbarea demografică în teritoriile ocupate ale Ucrainei este confiscarea oficială a locuințelor aparținând locuitorilor care au fugit din calea războiului, astfel încât aceștia să nu se mai poată întoarce.
Noile legi adoptate după ocupare permit autorităților ruse din aceste teritorii să confiște proprietățile goale, declarate „fără proprietar”, dacă acestea nu au fost reînregistrate personal de către proprietar, care trebuie, de asemenea, să fie cetățean rus.
Ucrainenii care încearcă să respecte această nouă regulă și se întorc acasă au ajuns victime ale procedurilor ruse de „filtrare”, confruntându-se cu arestări și interdicții de intrare pe aeroportul Șeremetievo din Moscova - singurul punct de acces posibil către teritoriile ocupate, deoarece granițele terestre le sunt închise.
Jurnalista Olena - căreia i s-a acordat anonimatul din motive de securitate privind rudele sale care trăiesc sub ocupație - a declarat pentru Politico că a fugit din Donețkul ocupat împreună cu familia sa în 2014. Cu ajutorul unui administrator de bloc, ea a plătit facturile pentru apartamentul ei și pentru cele ale părinților săi în următorii 12 ani, sperând că într-o zi se vor putea întoarce acasă.
Ulterior, Olena a aflat din presa controlată de ocupație că fusese inclusă public pe o listă neagră drept „dușman”. Între timp, unei cunoștințe de-ale sale i s-a impus o interdicție de intrare în Rusia pentru 50 de ani la Șeremetievo, când încerca să se întoarcă la casa ei din Ucraina ocupată.
Odată cu această nouă lege, „nimic nu ne mai poate ajuta”, a spus Olena.
Potrivit monitorizării Misiunii ONU, peste 60.000 de proprietăți private din Ucraina ocupată au fost identificate drept „fără proprietar” până în iulie anul acesta. Cel puțin 6.500 dintre aceste proprietăți au fost expropriate, fiind adesea oferite veteranilor „operațiunii militare speciale” a Rusiei sau vândute imigranților din Rusia în condiții preferențiale.
Rescrierea istoriei
Evidențele privind personalul din teritoriile ocupate arată că structurile administrative, serviciile publice și instituțiile de guvernare sunt preluate treptat de persoane venite din Rusia.
Efectul acestui proces s-a resimțit puternic în educație, prin introducerea în școli a unei programe școlare rusești militarizate. Noile manuale predau narațiunea oficială a Kremlinului potrivit căreia regiunile ocupate nu au susținut niciodată independența Ucrainei și au fost dintotdeauna rusești. Părinții care refuză să-și înscrie copiii în aceste școli sau care îi înscriu în sistemul ucrainean de educație online sunt amendați și amenințați cu pierderea drepturilor părintești.
Aceste instituții de învățământ pot uneori să-i direcționeze pe elevi direct către forțele armate ruse. Odată ce o persoană deține un pașaport rusesc - pe care sistemul impus face aproape imposibil să nu-l obții dacă vrei să supraviețuiești - aceasta poate fi recrutată pentru a lupta împotriva Ucrainei. O practică ce, asemenea deportării, este interzisă în mod explicit de Convențiile de la Geneva.
Efectul cumulativ al tuturor acestor măsuri a fost eliminarea expresiilor vizibile ale identității ucrainene și a opoziției în sens mai larg, a spus jurnalistul Dikhtiarenko. „Oamenii care vor să supraviețuiască trebuie să accepte regulile jocului.”
La Misiunea ONU, cea mai mare temere a lui Bell este că lumea va înceta să mai audă despre aceste încălcări sau să le observe. „Când climatul devine atât de coercitiv și restrictiv, iar oamenii sunt atât de reduși la tăcere, atunci încetăm să mai vedem relatări despre aceste lucruri, pentru că oamenii nu mai îndrăznesc să vorbească”, a spus ea.
Pe măsură ce trece timpul, unii locuitori se întreabă dacă va mai rămâne ceva ucrainean, chiar dacă teritoriile lor vor reveni vreodată sub controlul Kievului. Cu toate acestea, în ciuda cetățeniei ruse impuse, Dikhtiarenko spune că majoritatea locuitorilor încă își păstrează pașapoartele ucrainene, ascunzându-le sub podele sau îngropându-le în grădină.
„Este micul lor bilet către libertate”, a spus el.
Ciucu anunță că va trimite Corpul de Control la Termoenergetica: Nu vreau să spun cuvântul sabotaj
Cât „costă” un elev în România și cât cheltuie celelalte state UE pentru educație
Îndulcitorii comuni pot lăsa efecte pe mai multe generații
Dublu record național la triatlon: Noelle Dărăbanț și Zsombor Deak au rescris istoria la Podersdorf
