Folosirea inteligenței artificiale a devenit aproape universală în rândul studenților. Întrebarea care apare acum este cât vom pierde, pe măsură ce delegăm cititul, scrisul și rezolvarea problemelor, din exercițiul intelectual de care avem nevoie de-a lungul vieții?
Când era studentă la Oxford, la începutul anilor 2000, Devi Sridhar a participat la un interviu pentru o mare firmă de consultanță. Printre întrebări s-a aflat și una despre viitorul serviciilor de streaming. În loc să vorbească despre potențialul lor comercial, ea a descris posibilele efecte asupra vieții de zi cu zi: oameni care stau acasă, singuri, urmăresc emisiune după emisiune și nu mai au nevoie să iasă nici măcar pentru a închiria un film.
Răspunsul nu i-a adus un al doilea interviu. Streamingul avea să devină o afacere uriașă. Dar Sridhar, astăzi profesoară de sănătate publică la Universitatea din Edinburgh, revine la întrebarea pe care o pusese atunci: ce se întâmplă cu sănătatea și cu relațiile dintre oameni atunci când o tehnologie face mai ușoară o viață petrecută în fața ecranului?
Într-un articol de opinie publicat de The Guardian, ea aplică aceeași întrebare inteligenței artificiale. La o conferință despre viitorul educației, sănătății și societății, spune că a auzit din nou promisiunea unei vieți mai ușoare. O lume în care putem face tot mai multe fără să ne deplasăm, să întâlnim alți oameni sau să ne folosim mintea poate fi însă avantajoasă mai ales pentru companiile de tehnologie și pentru cei care reduc costurile prin automatizare, susține profesoara.
Comparația ei pornește de la mișcare. Pe măsură ce țările au devenit mai prospere, tot mai mulți oameni au trecut la munci sedentare. Lipsa activității fizice este asociată cu boli cronice, dureri de spate și o calitate mai scăzută a vieții. Mișcarea, care făcea cândva parte din activitățile zilnice, a devenit pentru mulți o activitate pe care trebuie să și-o planifice în timpul liber pentru a rămâne sănătoși.
Sridhar se întreabă dacă gândirea activă va ajunge într-o situație asemănătoare. Dacă folosim AI pentru a citi în locul nostru, pentru a formula idei și pentru a scrie, când ne mai exersăm aceste abilități?
Aproape toți studenții folosesc AI
Profesoara bănuiește că aproape toți studenții de la universitatea ei folosesc într-o anumită măsură inteligența artificială generativă. Un sondaj realizat în 2026 de Higher Education Policy Institute arată amploarea fenomenului: 95% dintre studenții chestionați au declarat că folosesc AI, iar 94% că au utilizat-o pentru lucrări evaluate.
Pentru universități, această răspândire schimbă felul în care poate fi verificat ce a învățat un student și ce poate face singur. Pentru Sridhar, problema merge mai departe de evaluări: ce se întâmplă dacă studenții trec prin anii de studiu fără să practice suficient tocmai cititul atent, construirea unui argument și scrisul?
Ea pune această întrebare și în contextul rezultatelor școlare în scădere. Invocă raportul OCDE care consemnează rezultate tot mai slabe la matematică și citire în țările membre și pune în discuție timpul petrecut în fața ecranelor, digitalizarea orelor și scăderea interesului copiilor pentru lectura de plăcere.
Ce au observat cercetătorii
Sridhar citează și studiul preliminar „Your Brain on ChatGPT”, în care cercetătorii au folosit senzori EEG pentru a urmări activitatea cerebrală a unor persoane care scriau eseuri. Participanții care au folosit AI au avut o conectivitate cerebrală mai slabă și mai puțin distribuită decât cei care au scris fără acest ajutor.
Studiul urmărește o activitate precisă, desfășurată într-un cadru de cercetare. Sridhar spune că dovezile despre efectele pe termen lung ale folosirii AI ar putea apărea abia peste decenii. Tocmai intervalul acesta o preocupă: instrumentele intră deja în rutina zilnică, în timp ce cercetarea încearcă să înțeleagă consecințele.
Autoarea amintește și un studiu care a urmărit peste 19.000 de adulți de peste 50 de ani. Participarea mai frecventă la activități care solicită mintea, precum integramele sau sudoku, a fost asociată cu un risc mai mic de demență și cu o funcționare cognitivă mai bună la vârste înaintate. Sridhar vede aici un motiv pentru a continua să ne punem mintea la lucru, așa cum facem exerciții fizice pentru a ne menține forța musculară.
Întrebările cu care își încheie articolul privesc viața de zi cu zi: cât vom mai citi, scrie, gândi și rezolva probleme pe cont propriu? Ce efect va avea renunțarea treptată la aceste activități asupra felului în care muncim, învățăm și îmbătrânim?
Sridhar consideră că răspunsurile nu ar trebui lăsate exclusiv în seama companiilor aflate într-o cursă pentru dezvoltarea cât mai rapidă a AI. Ea cere ca sănătatea și educația să fie luate în calcul acum, cât timp folosirea acestor instrumente încă ne schimbă obiceiurile.
Săptămâna în care Trump a vrut să-și arate mușchii, dar i-au ieșit la iveală limitele
Autoritățile americane au dejucat un plan al Rusiei de infiltrare în Secret Service
„Nu mai este un război hibrid”. Sabotajele atribuite Rusiei devin tot mai îndrăznețe, iar Europa nu știe unde să traseze linia roșie
Fotbalistul român propus de Marica la FC Barcelona: "Se pliază perfect"
